Desculţ, Anton Moisseiev aşteaptă în cabina camionului său încărcat cu grâu, parcat lângă o cafenea de pe marginea unui drum din regiunea Odesa în sudul Ucrainei, scrie marţi AFP într-un reportaj, citat de Agerpres.
„Astăzi este a treia mea zi. Nu ştiu cât va dura”, îşi exprimă îngrijorarea acest şofer în vârstă de 41 de ani care a sosit din regiunea centrală Kirovograd pentru a-şi livra încărcătura.
El aşteaptă împreună cu sute de alţi şoferi de camioane care transportă cereale spre portul sud-estic Izmail de la Dunăre, care a devenit principala rută de ieşire pentru produsele agricole ucrainene.
Anterior, Ucraina exporta prin Marea Neagră pe nave mari. Dar, pe 17 iulie, Rusia a pus capăt unui acord, sub auspiciile ONU şi Turciei, care a permis exportul a 33 de milioane de tone de cereale ucrainene, în ciuda invaziei ruseşti.
Forţele Moscovei au lovit apoi în mod repetat infrastructura portuară ucraineană de la Marea Neagră, în special Odesa.
„De aceea toată lumea vine aici. Din toată Ucraina, practic”, a declarat Serghei Greţik, un alt şofer de camion în vârstă de 36 de ani din regiunea vestică Viniţa.
Volume mari de cereale sunt trimise acum în porturile fluviale mici din regiunea Odesa, la graniţa cu România. Odată neutilizate, Reni şi Izmail sunt acum cruciale pentru aprovizionarea cu alimente a lumii, ceea ce face dificilă absorbţia tuturor încărcăturilor, provocând blocaje ale camioanelor.
„Porturile Reni şi Izmail nu pot face faţă acestui lucru”, sunt „picături în ocean” în comparaţie cu cele de la Marea Neagră, spune şoferul Anton Moisseiev. „Există o mulţime de cereale, dar nu le putem scoate din Ucraina”, a spus el.
Aceste porturi au devenit, de asemenea, ţinte: pe 24 iulie, cel de la Reni a fost atacat de Rusia cu ajutorul dronelor.
„Pagubele sunt destul de semnificative, dar nu au oprit complet (funcţionarea) portului”, a declarat pentru AFP purtătoarea de cuvânt a armatei, Natalia Gumeniuk.
Toţi şoferii de camioane intervievaţi de AFP săptămâna trecută se îndreptau spre portul Izmail. Pentru că în Reni, „oamenii spun că nu ne vor accepta”, spune Serghei Greţik.
„Lucrurile s-au înrăutăţit după bombardamentul” portului, confirmă Anton Moisseiev.
„O lovitură şi totul s-a terminat, ne aşezăm şi aşteptăm din nou”, îşi exprimă el disperarea.
La Izmail, cel puţin patru nave de marfă au fost ancorate în sau în apropierea portului săptămâna trecută, cu faţa spre România, situată de cealaltă parte a fluviului, au constatat jurnaliştii AFP.
Navele arborau pavilionul Liberiei, Slovaciei sau altul.
Cu toate acestea, camioanele care au reuşit să ajungă în port au trebuit să continue să aştepte din cauza lipsei infrastructurii capabile să încarce cereale la adăpost de vremea rea, potrivit şoferilor.
În drum spre port, păsările profită de acest lucru ciugulind boabele de grâu şi porumb căzute din camioanele încărcate.
Oraşul – 70.000 de locuitori înainte de război – pare să beneficieze oarecum de acest boom recent al cerealelor.
Pe bulevardul principal, unde flutură steaguri ucrainene, trotuarele arată noi şi bine întreţinute. Multe restaurante şi cafenele sunt deschise, iar un club de iahturi este în construcţie.
Datorită poziţiei sale strategice, Izmail şi-a schimbat conducerea de mai multe ori.
O moschee de piatră de pe malurile fluviului aminteşte de dominaţia turcă din secolul al XVI-lea.
Drumul cu două benzi spre Odesa trece prin câmpuri de porumb, floarea-soarelui şi podgorii. De asemenea, trece pe o porţiune scurtă şi prin Republica Moldova vecină.
Camioanele formează cozi lungi de o parte şi de alta a drumului şi în zonele asfaltate de la marginea câmpurilor, aşteptându-şi rândul să descarce.
Unele prelate afişează nume de companii de transport din Polonia, Franţa, Germania sau Republica Cehă, dar numerele de înmatriculare sunt ucrainene.
Igor Skripnik, un şofer în vârstă de 47 de ani, a declarat că aşteaptă de opt zile. „Nava noastră nu a intrat încă în port. Nu ştim de ce”, spune el.
Potrivit acestuia, „şoferii de camioane demisionează, nu mai vor să lucreze” în aceste condiţii.
