Nimeni din Republica Moldova nu a primit încă o doză din vaccinul anti-Covid, scrie The Guardian, iar sistemul de sănătate, neglijat până acum, nu este capabil să facă față. Un material semnat de jurnalista Paula Erizanu.
<< „Mă bucur să lucrez pe prima linie și să văd sistemul medical canadian funcționând atât de bine”, a scris Alecu Mătrăgună, într-o postare pe Facebook, „dar sunt trist că am fost vaccinat înaintea mamei mele care lucrează în sistemul medical din Moldova. ”Mătrăgună este un medic imagist din Republica Moldova, care locuiește în Montreal. Mama sa are 61 de ani și este medic pediatru cu mai mult de 30 de ani de experiență. Cu toate acestea, mi-a spus el, ea nu are nicio idee când ar putea deveni disponibil vaccinul anti-Covid-19 – pentru ea și pentru mai mult de 53.300 de cadre medicale din cea mai săracă țară din Europa.
Am avut o reacție similară cu cea a lui Mătrăgună despre familia mea din Moldova, atunci când am văzut un afiș la farmacia locală din Londra, la începutul lunii decembrie, care anunța că vaccinul este sosește. La acea vreme, bunica mea tocmai își revenise și tatăl meu încă se chinuia cu efectele virusului.
Majoritatea guvernelor din Europa de Vest și-au vaccinat deja lucrătorii din prima linie și trec la a doua fază, chiar dacă problemele de producție subminează aprovizionarea. Moldova, cea mai săracă țară a Europei, nu a reușit încă să pună la dispoziție nici măcar o injecție, întrucât nu își permite să cumpere vaccinul.
Guvernul Republicii Moldova nu se așteaptă să primească primul său lot de vaccin înainte de sfârșitul lunii februarie și chiar și acest calendar este incert și plin de întârzieri birocratice. Ucraina, Georgia și Armenia se află într-o situație similară. Așa arată în Europa „eșecul moral catastrofal” asupra distribuției vaccinurilor, în cuvintele șefului Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Cele mai defavorizate țări din Europa se bazează pe Covax, un organism condus de OMS, menit să ajute pentru națiunile cu posibilități reduse. Organizația va garanta vaccinări gratuite pentru 20% din populația fiecărei țări. În ceea ce privește restul dozelor de care este nevoie, țările respective caută ajutor de la vecinii mai bogați. Cu greu poate fi aceasta o soluție la problema pandemiei. Într-o lume interconectată, nicio țară nu este în siguranță până când fiecare țară nu este în siguranță.
Sunt acasă, la Chișinău, din decembrie, iar știrile despre decesele legate de Covid-19 ale unor prieteni de familie, foști colegi sau personalități cunoscute sunt o prezență zilnică. Într-adevăr, rata generală a mortalității în Moldova a crescut cu 21%, între mai și decembrie 2020, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2019.
Sistemul de sănătate este copleșit. Un bărbat în vârstă de 60 de ani, îmbolnăvit de virus, a trebuit să aștepte pentru un pat liber timp de trei ore, în curtea spitalului, în frig. Primăvara trecută, videoclipurile făcute de pacienții din spitalele de provincie mai mici arătau condițiile șocante, cum ar fi cele legate de încălzire sau apă. Într-un spital, un bărbat a murit în toaletă, iar câteva ore personalul, lipsit de echipamente de protecție, s-a temut să se apropie de el. În cele din urmă, le-au cerut altor pacienți bolnavi de Covid-19 să scoată corpul și să îl acopere cu o pătură.
Cu o populație de 2,6 milioane de locuitori, Moldova a avut, oficial, puțin sub 157.000 de cazuri de Covid-19 și peste 3.300 de decese. Cu toate acestea, numărul real de infecții este probabil mult mai mare, deoarece guvernul a testat doar între 1.000 și 3.000 de persoane pe zi, atingând, în decembrie, rata uimitoare de 58% teste pozitive. Persoanelor cu simptome ușoare li se refuză adesea testarea timp de săptămâni. Medicii din prima linie care lucrează în secțiile Covid sunt singurii medici testați. Mai mult, în timp ce tatăl și bunica mea au fost grav bolnavi, prezentând multe dintre simptomele tipice ale Covid, testele lor au ieșit negative. Au fost testați o singură dată.
Rata infecției în rândul personalului medical a fost de 25% în luna mai, cea mai mare din Europa, comparativ cu doar 12%, în România vecină.
Pandemia a făcut lumină asupra subfinanțării severe și a gestionării deficitare a serviciilor de sănătate publică ale fostei Republici Sovietice. Efectele pe termen lung se pot dovedi catastrofale.
Cazul lui Mătrăgună evidențiază una dintre cele mai cronice afecțiuni ale sistemului de sănătate din Republica Moldova: exodul medical de creiere. Doar sub o treime dintre lucrătorii din domeniul sănătății au vârsta de pensionare. Salariul mediu lunar al unui medic de familie este acum de aproximativ 430 de lire sterline, după o creștere de 30%, în 2020. Pe lângă fondurile limitate, cei rămași acasă se luptă cu corupția și politizarea managementului spitalelor. Mulți caută în străinătate oportunități mai bune și sisteme mai echitabile. Fără injecții masive de finanțare și modernizare a asistenței medicale, tinerii medici din Moldova vor continua să plece în țări mai bogate, în timp ce moldovenii de acasă vor sfârși într-o situație și mai nesatisfăcătoare.
Emigrația în masă nu este doar o problemă a sistemului de sănătate din Moldova: este probabil cea mai mare provocare a țării. Lipsiți de oportunități de angajare acasă sau aflați în căutarea unor standarde de viață mai bune în vest, Rusia sau Israel, mai mult de un milion de moldoveni – inclusiv eu – au părăsit țara. În ultimul an, zeci de mii dintre noi, care fie au pierdut locuri de muncă în străinătate din cauza restricțiilor de blocare, fie sunt suficient de privilegiați pentru a putea lucra de la distanță, ne-am întors acasă. Cu toate acestea, această migrație inversă ar putea fi temporară, cu excepția cazului în care guvernul oferă în cele din urmă un sprijin economic cetățenilor săi.
Măștile sunt obligatorii chiar și pe stradă, regulile de distanțare socială sunt în vigoare, iar magazinele măsoară temperatura tuturor, dar nu toți oamenii respectă recomandările guvernamentale, iar scepticismul vaccinal este ridicat, chiar și în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății. În sondaje, oamenii spun că sunt mai preocupați de criza economică decât de cea de sănătate: boala nici măcar nu se numără printre cele cinci principale îngrijorări pe care le au moldovenii – este depășită de temerile legate de viitorul copiilor lor, prețurile ridicate, sărăcie, șomaj și corupție.
De-a lungul anului 2020, Moldova a fost unul dintre puținele state europene care a oferit ajutor financiar cetățenilor sau întreprinderilor mici. Consecințele ar putea începe să muște din greu în 2021. Președintele nou ales, Maia Sandu, fost economist la Banca Mondială, a fost inaugurat în ajunul Crăciunului și a obținut promisiuni din partea partenerilor occidentali, inclusiv o donație de 200.000 de doze de vaccin din România și o subvenție de criză de 15 milioane euro.
Dar de atunci, executivul Republicii Moldova și-a dat demisia, guvernul nu are o majoritate parlamentară legitimă, iar clasa politică se luptă pe modul de organizare a alegerilor parlamentare, în timp ce caută să descopere și cum să ofere un program de vaccinare în masă.
Lumina de la capătul tunelului nostru nici măcar nu se vede. >>
