O acaparare de teritoriu de către Rusia în Estonia, în 2028, ar distruge NATO, susține „If Russia Wins”, o carte recent publicată, devenită bestseller și recenzată pe larg, a profesorului Carlo Masala.
Îi împărtășesc îngrijorările, descrise cu forță, cu privire la lipsa de unitate a NATO. Această administrație americană (sau, de fapt, o viitoare administrație) s-ar putea să ezite să intre în război cu Rusia pentru o mică incursiune teritorială, dezordonată, în Europa. Sub viitoare guverne de extremă dreapta, Franța și Germania ar putea decide să nu răspundă militar la o invazie rusă dintr-o țară aliată.
Dar scenariul de deschidere este greșit. Dacă Masala caută o țintă ușoară, nu ar trebui să aleagă Estonia, țară bine înarmată și pregătită de luptă, ai cărei cetățeni, mai mult decât alți europeni, sunt dispuși să lupte pentru libertatea lor. La fel de superficial este să presupunem că Rusia și Belarus ar putea închide cu ușurință coridorul terestru dintre Polonia și Lituania, cunoscut drept coridorul Suwałki-Alytus, sau să anexeze pur și simplu orașul leton Daugavpils, „vorbitor de limbă rusă”.
În schimb, Masala ar trebui să se concentreze asupra țărilor care se complac și unt fragmentate, din vest. Tocmai m-am întors din Copenhaga, unde aparițiile misterioase de drone deasupra aeroporturilor și instalațiilor militare din ultimele zile au provocat alarmă și perturbări. Autoritățile au interzis acum toate zborurile de drone pentru săptămâna viitoare, când Danemarca va găzdui un summit informal al Uniunii Europene și apoi o reuniune a Comunității Politice Europene, un grup la nivel continental din care fac parte Marea Britanie non-UE, Turcia, Ucraina și Norvegia.
Vizitatorii vor avea destule subiecte de discutat, nu în ultimul rând cu gazdele lor. Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a ținut vineri, 25 septembrie, un discurs solemn către națiune, spunând că țara se află sub atac. Ea nu a acuzat direct Rusia, dar a spus că aceasta este țara care „în primul rând” amenință securitatea europeană.
Danemarca are un palmares excelent în sprijinirea Ucrainei și cheltuie, cu întârziere, sume importante pentru reînarmare. Însă instituțiile statului au încă mult de lucru pentru a reconstrui cultura de securitate necesară. În discursul său, prim-ministra nu doar că s-a arătat furioasă pe atacatori, ci și exasperată de reacția propriilor autorități.
Înțeleg de ce. Ultima știre de pe site-ul principal al poliției se referă la doi câini pierduți. Am vizitat o sursă evidentă de posibile indicii, locul de întâlnire al pasionaților de avioane din Copenhaga, Flyvergrillen, de la periferia aeroportului. Nimeni de acolo nu fusese contactat încă de autorități. Am sunat la poliție să întreb cum merge ancheta: „Este ora 16.00, vineri. Toată lumea a plecat acasă”, mi s-a răspuns. Nu e tocmai ce te-ai aștepta de la o țară care, potrivit ministrului transporturilor, suferise cea mai gravă încălcare a spațiului aerian de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Frederiksen a avertizat că vor mai urma astfel de atacuri, de naturi diferite, în Danemarca și în alte părți. După cum a subliniat corect, scopul lor real este să creeze „insecuritate și diviziune”, să destabilizeze societatea și să semene neîncredere. Rusia nu trebuie să înfrângă militar NATO dacă poate folosi atacuri „hibride” (sub prag) pentru a crea inconveniente paralizante care să zăpăcească luarea deciziilor și să erodeze încrederea. Prudența firească a societăților noastre se transformă într-o vulnerabilitate: odată ce publicul este suficient de alarmat, simpla răspândire a unor zvonuri poate fi suficientă pentru a închide un aeroport.
Dar discursul lui Frederiksen a avut o gaură mare: nu a mențiunonat niciunde descurajarea. Doar doborârea dronelor, în viitor, nu va funcționa. Rusia va schimba pur și simplu tacticile. După cum îmi spune expertul în securitate Julian Lindley-French, scopul nostru ar trebui să fie crearea unui inconvenient paralizant pentru Rusia, semănând incertitudine în mințile decidenților de la Kremlin. Cu cât îi vaîngrijora mai mult durata, amploarea, extinderea și frecvența răspunsului nostru, cu atât vor fi mai ezitanți.
În mod înțelept, Frederiksen cere sprijinul Ucrainei pentru a contracara războiul cu drone. Ar trebui să-și amintească totodată că redutabilul și călitul în luptă aliat al Danemarcei joacă și ofensiv.
Premiul Nobel pentru Pace ar trebui decernat lui Volodimir Zelenski
