Datele culese de Fig Data și alte două cercetări, una făcută de Ifop, iar cealalaltă de Fundația Jean-Jaurès, ne permit să stabilim originea intențiilor de vot în favoarea eseistului, notează Le Figaro.
<< Nou-intrat în peisajul politic, Eric Zemmour perturbă situația pentru următoarele alegeri prezidențiale. Măsurată la aproximativ 5% în sondajele publicate înaintea verii, cota lui este acum de 16%, conform ultimelor sondaje Ifop-Le Figaro și Ipsos-Le Monde. De unde provin acești alegători?
Două anchete încearcă să răspundă și să clarifice sociologia zemmurismului. Una, scrisă de François Kraus, directorul departamentului politică-actualitate de la Ifop (1), iar cealaltă de Antoine Bristielle și Tristan Guerra, director respectiv membru al Observatorului de opinie al Fundației Jean-Jaurès (2). În cele din urmă, serviciul Fig Data a lucrat la variațiile observate în sondajele Ifop, în funcție de două variabile: fie că autorul cărții La France n’a pas dit son dernier mot este prezent la linia de start, fie că nu.
Marine Le Pen este candidatul care suferă cel mai mult de pe urma candidaturii lui Eric Zemmour
● Marine Le Pen, victimă principală, dar nu singura
Cu Eric Zemmour măsurat la 16%, toți ceilalți candidați au pierdut mecanic un total cumulat echivalent, deși nu putem vorbi de transferuri automate, chiar dacă sunt probabile. Astfel, dintre aceste voturi „pierdute”, conform tabelelor Fig Data, 42% vin de la Marine Le Pen, 19% de la Emmanuel Macron, 19% de la candidatul LR (Bertrand, Pécresse sau Barnier), 14% de la Nicolas Dupont-Aignan și 6% de la Florian Philippot. Raportat fiecărui candidat, asta înseamnă că reprezentanta Rassemblement national ar pierde aproape o treime din voturi, capul de listă al republicanilor cam un sfert și președintele Debout la France, jumătate. De notat că Jean-Luc Mélenchon este singurul candidat care a obținut o medie semnificativ mai mare, în absența lui Zemmour.
Acest raport este confirmat de studiile Ifop și Ipsos, pentru Cevipof. Astfel, din 100 de alegători declarați ai lui Eric Zemmour, pentru Ispos, o treime (34,8%) votaseră pentru Marine Le Pen la alegerile prezidențiale din 2017, un sfert (24,7%) pentru François Fillon și în jur de șase procente – pentru Nicolas Dupont-Aignan (6,7%), Emmanuel Macron (5,8%) și Jean-Luc Mélenchon (5,8%). Marine Le Pen este, prin urmare, prima victimă a apariției lui Zemmour, dar proporția substanțială a alegătorilor care votează pentru așa-numita dreaptă „guvernamentală” subliniază că eseistul, „mai mult decât orice alt candidat, întruchipează drepturile fuzionate”, după cum scriu Antoine Bristielle și Tristan Guerra. Dar fenomenul depășește o simplă mișcare de recompunere spre dreapta, deoarece aproape o cincime (19,1%) dintre potențialii alegători s-au abținut, sau au votat în gol ori nul, în 2017.
● Fostul electorat fillonist, mai fragmentat
Sondajul Ifop ajunge la aceeași concluzie făcând calculul invers. Într-adevăr, din 100 de alegători pentru Marine Le Pen în 2017, 62 ar vota-o din nou în 2022, dar 28% ar vota pentru Éric Zemmour – cele 10 puncte rămase fiind distribuite egal între Xavier Bertrand, Emmanuel Macron, Nicolas Dupont-Aignan și o ofertă din stânga. Candidatul RN este așadar amenințat de Zemmour, dar numai de el. Fostul electorat fillonist este mai fragmentat. Din 100 de buletine de vot pe numele fostului premier, în 2017, jumătate l-ar alege pe Xavier Bertrand (dacă ar fi câștigătorul primarelor), aproape un sfert (24%) pe Zemmour și aproape un sfert la fel (22%) pe Emmanuel Macron. Mergând mai departe cu analiza, François Kraus precizează că autorul La France n’a pas dit son dernier mot „se hrănește cu cea mai populară periferie a electoratului de dreapta clasică și cu fracția cea mai facilă a vechilor alegători lepeniști”. Dintre filloniști, atrage 29% dintre alegătorii care aparțin categoriilor populare față de 23% dintre directori și profesii intelectuale superioare. În timp ce, printre lepeniști, atrage 36% din CSP+ (categorii socio-profesionale superioare – n.tr.) și doar 18% muncitori.
Cu privire la evoluția votului pentru Le Pen, din 2017, Ipos dă rezultate similare: 56,4% ar repeta același vot, iar 31,4% l-ar alege pe Zemmour. „Aceste rezultate sunt deosebit de elocvente asupra tentației unei fracțiuni semnificative a electoratului lepenist de a apela la un alt candidat în măsura în care, în urmă cu câteva luni, electoratul lui Marine Le Pen părea de departe a fi cel mai fidel”, scriu autorii notei pentru Fundația Jean-Jaurès.
Așadar, în timp ce „sifonează” o parte din electoratul finalistului din 2017, Éric Zemmour se bazează pe o sociologie care este încă foarte diferită de a lui. „Astăzi, votul Zemmour evită prejudecățile sociologice ale unui lepenism electoral care prezenta un profil de vot social (Pascal Perrineau) sau vot de clasă (Jérôme Fourquet). deja cu mult înainte de apariție”, continuă François Kraus, mai ales că „dinamica zemmouriană nu a făcut decât să accelereze proletarizarea bazei frontiste”.
Includerea lui Eric Zemmour în ipotezele sondajului perturbă traiectoria unor candidați
● Mobilizarea indecișilor
Este interesant de studiat și impactul candidaturii lui Zemmour asupra mobilizării electorale generale. Potrivit Ifop, rata persoanelor care sigur vor vota ar trece de la 71%, cât este în absența eseistului – și în ipoteza candidaturii lui Xavier Bertrand pentru LR -, la 73% dacă acesta se află pe lista candidaților. Progresia este considerabil mai mare cu ipotezele Pécresse și Barnier. Potrivit Harris Interactive, proporția alegătorilor ar merge de la 82 la 86% cu sau fără Zemmour (ipoteza Bertrand). De la 2 la 4 puncte suplimentare de mobilizare, nu este marginal.
Dar două lecturi sunt posibile. Fie, cu latura sa de personaj venit din afara sistemului, candidatul încă nedeclarat aduce înapoi alegători nemulțumiți de oferta „clasică”; fie, dimpotrivă, descoperirea lui ar aduce înapoi la urne potențiali non-alegători care îl percep ca pe o amenințare. În orice caz, mobilizarea indecișilor va fi, de ambele părți, una dintre provocările săptămânilor următoare. >>
