ALEGERI ÎN FRANȚA | Cum își pregătește Zemmour lansarea candidaturii / Apropiat: „Habar nu au ce urmează”

Sursa: www.ericzemmour.org

După șapte săptămâni de progres fulgerător, eseistul ajunge la capătul „non-candidaturii” sale, notează Le Figaro.

<< Nimic nu lipsește de la întâlnirea cu campania pentru alegerile prezidențiale, mai puțin anunțul unei noi candidaturi. Pe platforma gimnaziului din Charvieu-Chavagneux, din Isère, primarul republicanilor din oraș, Gérard Dézempte, își încearcă norocul: „Dragă Éric Zemmour, întrucât ne aflăm printre prieteni, poate ne-ați putea spune că sunteți candidat la alegerile prezidențiale?” Eseistul răspunde cu un zâmbet. În ciuda pancartelor cu „Zemmour președinte” fixate pe pereți, al căror ecou aprobator răzbate din corul celor aproximativ 2000 de susținători aflați la fața locului, anunțul nu va veni nici de data aceasta. Si totusi.

Mulți dintre ce aflați în preajma eseistului sunt de acord că autorul cărții, La France n’a pas dit son dernier mot, a ajuns la sfârșitul acestei prime secvențe. A venit momentul să facă pasul. După șapte săptămâni de pre-campanie, fardată ca prin turneul de promovare a ultimei sale cărți, unde Éric Zemmour va fi reușit să sfideze toate prognozele. Inclusiv pe ale lui.

În mai puțin de două luni, fostul editorialist al Le Figaro a înregistrat o creștere fără precedent, de 10 puncte, pentru ca duminica aceasta să fie cotat ca trecâd în fața lui Marine Le Pen, în turul doi al alegerilor prezidențiale împotriva lui Emmanuel Macron, cu 17% din intenția de vot, conform unui sondaj Ifop Fiducial, pentru Le Figaro și LCI.

„Cel mai pozitiv lucru este de a fi reușit să impunem în dezbaterea publică problema identității și imigrației, pe care nimeni nu a vrut să o impună”, a spus Eric Zemmour, pentru Figaro. Toată lumea, inclusiv Emmanuel Macron, va încerca să vorbească despre economie, despre Europa, să impună alte chestiuni, altă poveste. Dar nu o să o renunța la a mea”. Acest lucru nu-l împiedică să recunoască, în marja întâlnirilor sale publice cu presa, că a atins un fel de plafon, în ultimele săptămâni: „A fost campania italiană în septembrie, acum e Verdun. Vom vedea ce dau noiembrie și decembrie”. A se înțelege, a doua zi după anunțul mult așteptat.

Oricare ar fi departamentul din care fac parte, echipele adunate în jurul lui Eric Zemmour îl îndeamnă acum pe candidat să își asume candidatura ca atare. „Atâta timp cât nu este oficial candidat, trăim într-o perioadă hibridă”, recunoaște unul dintre apropiații săi. O ambiguitate care, dacă nu înșală pe nimeni, îngheață accelerarea strângerii de fonduri, sponsorizării și mitingurilor…

În weekendul său din Normandia, de la sfârșitul lunii octombrie, în Calvados, eseistul a încasat 1.200 de cecuri cu o valoare medie de 150 de euro. E mult. „Dar mulți susținători spun că așteaptă o candidatură adecvată înainte de a dona orice euro. Ei vor să fie siguri pentru ce dau”, spune unul dintre ajutoarele responsabile cu strângerea donațiilor.

Același lucru este valabil și pentru strângerea semnăturilor prețioase, necesare pentru a apărea pe linia de start. Primarul Gérard Dézempte, care a luat inițiativa de a organiza un prânz cu aproximativ treizeci de aleși locali înainte de apariția publică a lui Eric Zemmour în orașul său, mărturisește: „Câțiva oameni au promis că vor veni, dar nu „nu s-au ținut de cuvânt”. Toți mi-au spus același lucru: „Promit să îl sponsorizez, dar înainte de toate să-și declare candidatura”.

În timp ce mulți aleși din partea Les Républicains și Rassemblement national privesc spre eseist, niciun cadru din conducere nu a trecut încă Rubicondul. O stare de fapt pe care eseistul o explică prin rapiditatea descoperirii sale în opinia publică și prin organizarea Congresului LR. La fel și îndoiala existențială a anumitor lideri care trebuie să decidă între loialitatea lor „față de familia lor politică sau față de Franța”, argumentează Éric Zemmour. „Eu, familia mea, nu este un partid, este Franța. Dacă vor să-și urmeze alegătorii, ei știu ce să facă. Dacă vor să piardă mai mult, de asemenea știu ce să facă. Acești oameni buni sunt liberi”, adaugă el.

Potrivit informațiilor noastre, deputatul de Loir-et-Cher și fost vicepreședinte al partidului Les Républicains, Guillaume Peltier, l-a contactat pe eseist. „Este un tip eminamente simpatic și talentat. Depinde de el să mi se alăture. Nu închid ușa nimănui”, spune Eric Zemmour, pentru Le Figaro. „Dar nu există niciun privilegiu. Nu sunt într-o logică de partid sau loc”. Între tmp, senatorul Étienne Blanc a fost nevoit să părăsească președinția grupului LR din consiliul orașului Lyon, în această săptămână, din cauza comentariilor în favoarea eseistului. Fără a merge mai departe, deocamdată. Un cadru din Rassemblement national își reamintește ceva evident: „Nu te poți alătura unui necandidat”.

Frâna ar trebui să fie eliberată în curând. Vinerea viitoare, Eric Zemmour va bifa una dintre ultimele etape ale turneului său de promovare și semnături a cărții sale, la Bordeaux. O altă secvență se va deschide apoi cu, ca punct culminant, mult așteptata declarație privind candidatura. Chiar dacă data este ținută secret, ea ar trebui să fie în ultimele două săptămâni din noiembrie. „Nu va fi o dată simbolică, una care ar putea polua mesajul. Cât despre modus operandi, nu s-a mai făcut niciodată ceva în acest fel”, promite un membru al echipei „necandidatului”. Declarația în sine va fi urmată de un mai clasic 20 Heures. Apoi, zilele următoare, de o mare întâlnire, cu zeci de mii de oameni, pe care echipele se pregătesc să o organizeze la Zénith Paris. Z… de la Zemmour.

„Supraviețuirea țării”

Chiar în momentul oficializării candidaturii, partidul Les Amis d’Éric Zemmour ar trebui să-și schimbe forma și numele. „Modelul nostru, asta a făcut Emmanuel Macron cu En marche, mai puține obstacole”, spune un membru al echipei, care se ocupă de această schimbare. Urmează să selectăm profilurile cu mai multă atenție pentru a nu avea erori de casting pentru posturile de responsabilitate”. Apărat multă vreme de Jean-Frédéric Poisson, șeful Via, fostul partid creștin-democrat, modelul unei confederații de partide cu dublă apartenență a fost în cele din urmă respins: „Nu vreau să intru într-o logică partizană, care este mai degrabă o confederație pe care o cunoșteam pe vremea UDF. Sunt prea multe jocuri de partid”, spune Éric Zemmour, în Figaro.

Într-un moment în care Marine Le Pen își adaptează discursul și strategia pentru a-i rezista mai bine lui Eric Zemmour, acesta din urmă nu are în vedere nici reforma, nici modificarea discursului și strategie sale: „Principiul meu călăuzitor este identitatea, supraviețuirea țării. O voi urmări pe toată durata campaniei. Nu-mi voi modifica discursul. Nu voi stabili alte priorități”, asigură eseistul. Între 17% ai mei (din intenția de vot) și cei 67% (din francezi care spun că sunt îngrijorați de „marea înlocuie” NDLR), am o marjă. Ceea ce schimbă este mass-media. Nu toți francezii m-au auzit încă”.

Cât despre disprețuitorii și oponenții care prevăd o cădere la fel de fulgerătoare precum a fost avansul din sondaje, Olivier Ubéda, care coordonează întâlnirile publice ale lui Eric Zemmour, zâmbește: „Suntem doar la aperitiv. Felul principal nu este pe masă. Așteptați până la apăsarea butonului, habar nu au ce urmează”. >>

ALEGERI ÎN FRANȚA | Cum s-a infiltrat ideologia woke în clasa politică

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here