Eseistul Alvaro Vargas Llosa a evocat figura tatălui său, Mario Vargas Llosa (foto), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, miercuri, la deschiderea celei de-a 6-a Bienale care îi poartă numele, prima de la moartea romancierului, eveniment la care, potrivit spuselor sale, acesta este prezent ca o ‘fantomă’, transmite agenția EFE, citată de Agerpres.
Alvaro Vargas Llosa a declarat că ‘relația dintre fantome și literatură este fascinantă’, înainte de a explica că versiunea fantomatică a tatălui său, care a încetat din viață în aprilie anul trecut, ‘va fi prezentă la aceste mese rotunde, conferințe, prezentări și concerte’ programate până la 25 octombrie în orașele spaniole Caceres, Badajoz și Trujillo.
‘Nu va fi o fantomă hotărâtă să sperie pe nimeni, ci mai degrabă va asculta cu atenție prelegerile și prezentările și va învăța din toate acestea’, a remarcat Alvaro Vargas Llosa, pentru care ‘lumea este turbulentă, complicată; predomină antagonismele, polarizarea, abuzurile de putere, impunerile, declarații radicale și războiul’.
În acest sens, eseistul și-a exprimat speranța că la această Bienală se va întâmpla contrariul: ‘Toleranță, respect, pluralitate, apărarea valorilor libertății, care reprezintă și apărarea valorilor spiritului și culturii’.
Alvaro Vargas Llosa a făcut referire și la ultimele săptămâni din viața scriitorului nobelizat, a cărui imunitate ‘era mult diminuată’ și a cărui ‘capacitate cognitivă ceda treptat’. Din aceste cauze, ‘era foarte limitat în acele activități care i-ar fi putut oferi o oarecare bucurie’.
El a povestit despre ultimele sale plimbări cu mașina prin Lima alături de tatăl său și despre cum i-a venit ideea de a realiza călătorii literare, ca un ‘exercițiu de memorie’, în ‘încercarea de a-l face pe Vargas Llosa să se imagineze ca un personaj din propriul roman în unele dintre acele momente’.
‘Aș putea jura că în unele momente a fost o reușită, dar nu pot garanta asta. Ceea ce pot spune este că a fost foarte fericit ascultând aceste povești’, a remarcat el.
În cele din urmă, aceste plimbări nu au mai fost posibile, iar scriitorul s-a refugiat ‘în familie’ – frații săi și el însuși îi citeau scriitorului pasaje din unele romane, ‘mai ales poezii și povestiri’, precum ‘Corabia beată’ de Arthur Rimbaud, după cum a povestit Alvaro Vargas Llosa.
‘Asculta cu mare atenție și, la final, m-a surprins foarte tare; m-a lăsat fără cuvinte cu o frază foarte frumoasă. Mi-a spus: ‘Îmi aminteam ritmul, nu și cuvintele”, a declarat fiul scriitorului.
În opinia sa, în anticamera morții ‘ultimul lucru pe care-l pierzi este sensibilitatea auditivă și muzicală’. Așadar, potrivit eseistului, Mario Vargas Llosa ‘a părăsit această lume cu o sensibilitate auditivă și muzicală plină de poezie, plină de literatură’.
