După ce administrația Trump s-a făcut în prealabil preș în fața Kremlinului pentru ca rușii să accepte discuțiile de pace dorite de Trump, iar în cursul discuțiilor să accepte o încetare necondiționată a focului în Ucraina, pașii făcuți ulterior de Kremlin au fost următorii: s-au așezat la masă cu americanii, au purtat discuții cu americanii, i-au lăsat pe americani să anunțe ce vor, iar ei, rușii, au făcut după aceea doar ceea ce au vrut.
Iar ceea ce au vrut rușii a fost după cum urmează:
- Întâi, chiuretarea planului american de încetare totală și necondiționată a focului, prin limitarea sa doar la obiective energetice.
- Apoi, nerespectarea nici măcar a acestei variante scheletice, căci rușii au atacat imediat obiective energetice ucrainene.
- În fine, atacuri în lanț asupra a numeroase obiective civile ucrainene.
Nu în ultimul rând, acum câteva zile, Moscova, prin vocea viceministrului de Externe Serghei Riabkov, a anunțat oficial ceea ce oricum devenise evident în teren: practic nu există nici încetare a focului, practic Rusia nu e interesată de așa ceva, după cum interesată nu este nici de pace în Ucraina, ci de un cadru generos și promovat chiar de americani, în care rușii să-și poată exercita hegemonia după poftă în Ucraina, în estul Europei, în spațiul ex-sovietic, ca și să aibă veto pe politica de extindere a NATO, dar și pe amprenta actuală a alianței nord-atlantice.
Tabloul arată azi cum nu se poate mai sumbru: de când administrația Trump a vândut lumii iluzia unei reușite în negocierile cu echipa lui Putin, puține fuseseră momentele, în cei trei ani de război, în care să fi fost uciși și răniți atât de mulți civili ucraineni, într-un timp atât de scurt.
Iar de când administrația Trump a vândut iluzia unei înțelegeri cu Putin, nicio zi nu a fost atât de neagră pentru Ucraina și de umilitoare pentru America, precum ziua de vineri, 4 aprilie.
Neagră pentru Ucraina – întrucât orașul natal al președintelui ucrainean a fost atacat cu asemenea sălbăticie, încât 18 civili au fost uciși, peste 60 au fost răniți. Jumătate dintre cei omorâți sunt copii, o cincime dintre cei răniți sunt tot copii. Racheta rusească a lovit lângă un loc de joacă.
Umilitoare pentru America – întrucât atacul odios cu rachetă asupra Krivoi Rog s-a produs tocmai când secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, le explica doct aliaților că Washingtonul evaluează profesionist în ce măsură Moscova vrea pace, că Trump rămâne cocoș nejumulit și nu se va lăsa cocoșit la infinit de curcanul Putin – cu alte cuvinte, că totul e sub control.
Dincolo de umilirea Americii de către Moscova, prin atacul de la Krivoi Rog, derulat tocmai într-un moment diplomatic sensibil pentru SUA, există și o a doua umilire a aceleiași Americi, produsă tocmai prin tipul de mesaj dat de Rubio. Un mesaj prin care administrația Trump susține practic că habar nu are ce vor rușii, habar nu are ce vor face rușii, habar nu are ce se poate face cu rușii (am dezvoltat acest capitol în textul precedent – link la final).
Să fie oare de mirare că basmul trumpist despre pacea în Ucraina s-a înscris pe o traiectorie aberantă? Desigur, nu, nu poate fi de mirare.
Nu poate fi de mirare atâta vreme cât obiectivul, cel puțin aparent, pe care se concentrează Trump este cel de a mulge la maximum resursele minerale și nu numai ale Ucrainei și de a mulge cât mai mulți dolari din trecerea rapidă la afaceri la scară globală cu Rusia.
Nu poate fi de mirare nici atâta vreme cât partidele de golf par a fi mai de interes pentru președintele american decât gestionarea șocului tarifar pe care l-a indus lumii, decât doliul pentru militarii americani morți accidental în Lituania (patriot, mare patriot e comandantul suprem al raposaților!) și decât dezastrul ce capătă proporții răvășitoare al negocierilor ruso-americane pe dosarul Ucraina.
În fine, nu poate fi de mirare nici atâta vreme cât bate la ochi diferența de calitate dintre echipa de negociatori ruși și echipa de negociatori americani.
În timp ce Putin a trimis la discuțiile cu americanii un comando după chipul și asemănarea sa – KGB-iști și diplomați ce și-au făcut mâna în vremea Războiului Rece -, Trump a trimis și el la discuțiile cu rușii tot o trupă după chipul și asemănarea sa – vânzători-cumpărători de imobiliare, politruci neexperimentați și diletanți, dar plini de ifose.
Oameni nevinovați – adulți și copii, pe lângă atâția și atâția militari ucraineni care-și apără țara – mor sau sunt mutilați pe altarul capriciilor unui jucător de golf incapabil de a vedea în ființa umană ceva mai mult decât vede la o minge folosită în sportu-i preferat.
Națiuni după națiuni, de la cele mai bogate până la cele mai sărace, sunt în acest moment sub un asediu economic fără precedent în ultimul secol, iar asta tot din capriciile unui bătrânel cu comportament infantil.
America lui Trump este din zi în zi mai pătată de sângele ucrainean împroșcat de Rusia lui Putin.
Crosa de golf nu a fost nicicând în istoria ei pe un așa picior de egalitate cu un kalașnikov, o dronă Shahed sau o rachetă Iskander.
America First a devenit letală. America First chiar poate ucide.
