America, încotro?

Sursa: Pixabay

„Din fericire, Joe Biden va prelua președinția SUA pe 20 ianuarie. Dar, așa cum au arătat-o evenimentele șocante din 6 ianuarie, va fi nevoie de mai mult decât o persoană – și de mai mult decât un mandat prezidențial – pentru a depăși provocările de lungă durată ale Americii”, scrie Joseph E. Stiglitz, pentru Project Syndicate.

<< Atacul asupra Capitoliului SUA de către susținătorii președintelui Donald Trump, incitați de Trump însuși, a fost rezultatul previzibil al atacului său de-a lungul a patru ani asupra instituțiilor democratice, ajutat și susținut de atât de mulți membri ai Partidului Republican. Și nimeni nu poate spune că Trump nu ne avertizase: nu s-a angajat la o tranziție pașnică a puterii. Mulți dintre cei care au beneficiat de reducerea impozitelor pentru corporații și bogați, de regresul reglementărilor de mediu și de numirea judecătorilor prietenoși cu afacerile știau că fac un pact cu diavolul. Fie au crezut că pot controla forțele extremiste pe care le-a dezlănțuit, fie nu le-a păsat.

Încotro se îndreaptă America de aici? Este Trump o aberație sau un simptom al unei boli naționale mai profunde? Se poate avea încredere în Statele Unite? Peste patru ani, vor triumfa din nou forțele care i-au ridicat pe Trump și partidul care l-a susținut copleșitor? Ce se poate face pentru a preveni acest rezultat?

Trump este produsul unor multiple forțe. Timp de cel puțin un sfert de secol, Partidul Republican a înțeles că ar putea reprezenta interesele elitelor de afaceri doar prin adoptarea de măsuri antidemocratice (inclusiv suprimarea voturilor și practici de tipul gerrymandering – „stabilirea de limite electorale în așa fel încât anumite segmente mai omogene ale electoratului să fie combinate sau divizate în mod intenționat pentru a influența rezultatul unei alegeri” – n.r.) și găsirea de aliați precum fundamentaliștii religioși, suprematiștii albi și populiștii naționaliști.

Desigur, populismul implica politici care erau antitetice pentru elitele de afaceri. Dar mulți jucători de vârf din afaceri au stăpânit timp de decenii abilitatea de a înșela publicul. Big Tobacco a cheltuit din plin pe avocați și falsuri științifice pentru a nega efectele adverse ale produselor lor asupra sănătății. Big Oil a procedat în același mod pentru a nega impactul combustibililor fosili în schimbările climatice. Au recunoscut că Trump era unul de-al lor.

Apoi, progresele tehnologice au oferit un instrument pentru diseminarea rapidă a dezinformării, iar sistemul politic al Americii, în care banii domnesc suprem, a permis giganților tehnologici emergenți să se derobeze de responsabilitate. Acest sistem politic a mai făcut un lucru: a generat un set de politici (uneori denumite neoliberalism) care au oferit venituri masive și îmbogățire pentru cei de sus, dar aproape stagnare peste tot în altă parte. În curând, o țară aflată în vârful progresului științific a fost marcată de scăderea speranței de viață și creșterea disparităților de sănătate.

Promisiunea neoliberală că bogăția și veniturile se vor scurge până la cei din partea de jos a fost fundamental falsă. Pe măsură ce schimbările structurale masive au dezindustrializat mari părți ale țării, cei rămași în urmă au fost lăsați să se descurce în mare măsură de unii singuri. Așa cum am avertizat în cărțile mele, The Price of Inequality și People, Power, and Profits, acest amestec toxic a oferit o bună oportunitate pentru un viitor demagog.

După cum am văzut în repetate rânduri, spiritul antreprenorial al americanilor, combinat cu lipsa constrângerilor morale, oferă o cantitate amplă de șarlatani, exploatatori și viitori demagogi. Trump, un sociopat narcisist mincinos, fără înțelegere economică sau apreciere a democrației, a fost omul momentului.

Sarcina imediată este de a elimina amenințarea pe care o prezintă Trump în continuare. Camera Reprezentanților ar trebui să-l pună sub acuzare acum (ceea ce s-a și întâmplatn.tr.), iar Senatul ar trebui să-l judece ulterior, pentru a-l împiedica să ocupe din nou funcția federală. Ar trebui să fie în interesul republicanilor, nu mai puțin decât al democraților, să arate că nimeni, nici măcar președintele, nu este mai presus de lege. Toată lumea trebuie să înțeleagă imperativul onorării alegerilor și asigurării tranziției pașnice a puterii.

Dar nu ar trebui să dormim confortabil până când nu sunt abordate problemele de bază. Multe implică provocări mari. Trebuie să împăcăm libertatea de exprimare cu responsabilitatea pentru daunele enorme pe care social media le poate și le-a provocat, de la incitarea la violență și promovarea urii rasiale și religioase, la manipularea politică.

SUA și alte țări au impus de mult timp restricții asupra altor forme de exprimare pentru a reflecta preocupări sociale mai largi: nu poți striga, „Foc!” într-un teatru aglomerat, nu te implici în pornografie infantilă, calomnie și defăimare. Este adevărat, unele regimuri autoritare abuzează de aceste constrângeri și compromit libertățile de bază, dar regimurile autoritare vor găsi întotdeauna justificări pentru a face ceea ce doresc, indiferent de ceea ce fac guvernele democratice.

Noi, americanii, trebuie să ne reformăm sistemul politic, atât pentru a asigura dreptul de bază la vot, cât și pentru reprezentarea democratică. Avem nevoie de un nou act privind dreptul de vot. Cel vechi, adoptat în 1965, viza sudul, unde privarea de drepturi a afro-americanilor i-a permis elitei albe să rămână la putere de la sfârșitul Reconstrucției de după Războiul Civil. Dar acum, practici antidemocratice se găsesc în toată țara.

De asemenea, trebuie să reducem influența banilor în politica noastră: niciun sistem de cheks and balances nu poate fi eficient într-o societate cu atât de multă inegalitate ca aceea din SUA. Și orice sistem bazat pe „un dolar, un vot” mai degrabă decât „o persoană, un vot” va fi vulnerabil la demagogia populistă. La urma urmei, cum poate un astfel de sistem să servească interesele țării în ansamblu?

În cele din urmă, trebuie să abordăm dimensiunile multiple ale inegalității. Diferența izbitoare dintre tratamentul insurecționiștilor albi care au invadat Capitolul și cel al protestarilor pașnici de la Black Lives Matters din această vară a arătat din nou întregii lumi magnitudinea nedreptății rasiale din America.

Mai mult, pandemia COVID-19 a subliniat amploarea disparităților economice și de sănătate ale țării. După cum am susținut în repetate rânduri, mici modificări făcute sistemului nu vor fi suficiente pentru a o incursiune mare în inegalitățile cu rădăcini adânci ale țării.

Modul în care va reacționa America la atacul asupra Capitoliului va spune multe despre direcția țării. Dacă vom face mai mult decât să-l tragem la răspundere pe Trump, angajându-ne pe drumul dur al reformei economice și politice pentru a aborda problemele care au stat la baza președinției sale toxice, atunci există speranța unei zile mai luminoase. Din fericire, Joe Biden va prelua președinția pe 20 ianuarie. Dar va fi nevoie de mai mult decât de o persoană – și de mai mult decât de un mandat prezidențial – pentru a depăși provocările de lungă durată ale Americii. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here