- O analiză The Economist
Un armistițiu de Crăciun în Ucraina? Cancelarul german, Friedrich Merz, speră la unul. Iar cuvintele optimiste ale liderilor europeni și ucraineni, precum și ale negociatorilor americani, după două zile de discuții la Berlin, au făcut ca perspectiva să pară puțin mai apropiată. Ei au anunțat o aliniere pe un pachet de garanții de securitate de tip NATO și de sprijin economic pentru Ucraina, odată ce luptele se vor opri. Însă multe detalii sunt neclare, iar cele mai multe necesită mult mai multă negociere. Aspect crucial, propunerile nu au fost încă prezentate Rusiei, care fără îndoială va obiecta față de multe dintre ele. De fapt, nimeni nu știe dacă liderul Rusiei, Vladimir Putin, este măcar interesat să pună capăt ofensivei sale vechi de aproape patru ani.
Pentru Ucraina, dilema rămâne neschimbată. Nu poate accepta să cedeze teritoriu într-un acord de încetare a focului fără garanții de securitate de neclintit. Totuși, cu cât garanțiile sunt mai puternice, cu atât este mai probabil ca Rusia să le respingă. Ucraina și aliații săi europeni pot fi entuziasmați de schimbarea de direcție a administrației Trump în favoarea lor, dar atunci când America își reduce diferența față de Europa, își mărește diferența față de Rusia. Și, oricum, este greu de văzut valoarea unor garanții de securitate din partea unei Americi care a afirmat și a demonstrat constant că nu va merge la război pentru Ucraina împotriva Rusiei.
Cel puțin în plan diplomatic, discuțiile de la Berlin reprezintă un progres. Pentru greu încercatul lider al Ucrainei, Volodimir Zelenski,un consens mai strâns între aliații occidentali a venit ca o ușurare după săptămâni în care președintele Donald Trump păruse să dea vina pe Ucraina pentru eșecul diplomației și îi atacase pe aliații europeni, numindu-i „în descompunere”. Acum, a spus dl Zelenski, „am ajuns la un acord asupra a 90% dintre probleme”. Dacă dl Putin va respinge noii termeni, a adăugat el cu speranță, riscă mânia președintelui american: „Cred că America va pune presiune pe el prin sancțiuni și ne va oferi mai multe arme”. La rândul său, dl Trump a părut neobișnuit de optimist. „Cred că suntem mai aproape acum decât am fost vreodată”. Dl. Zelenski și liderii europeni au vorbit despre o „convergență puternică”. În primele ore de tranzacționare, prețul petrolului a scăzut sub 60 de dolari pe baril pentru prima dată din luna mai, parțial pe fondul speranțelor că pe piață va ajunge mai mult petrol rusesc.
Acordul privind liniile generale ale garanțiilor de securitate pentru Ucraina a fost negociat între europeni și doi emisari americani, Steve Witkoff și Jared Kushner, adică prietenul de golf al președintelui, respectiv ginerele acestuia. Oficialii americani au descris garanțiile drept „de standard platină”, deși detaliile sunt puține. Ucraina nu va fi admisă în NATO, însă America și țările europene ar oferi un angajament care reflectă Articolul 5 al NATO, potrivit căruia un atac armat împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor. Pentru a-i conferi credibilitate, aparent dl Trump ar fi pregătit să supună garanția aprobării Senatului, deși oficialii nu au precizat dacă ar fi vorba despre un tratat sau despre o rezoluție mai puțin constrângătoare.
În cazul unui viitor atac al Rusiei, au afirmat liderii europeni, răspunsul occidental „ar putea include forță armată, asistență în materie de informații și logistică, precum și acțiuni economice și diplomatice”. Astfel de măsuri sunt însă mult sub nivelul tratării Ucrainei ca un aliat cu drepturi depline. În timp ce țările NATO se angajează în desfășurări comune, exerciții și planificare, oficialii americani au declarat că nu vor exista trupe americane pe teren. Întrebarea este ce grad de sprijin sunt, de fapt, dispuși să ofere. Americanii au spus că vor exista prevederi extinse pentru monitorizarea încetării focului și pentru „deconflictizarea” forțelor rivale, astfel încât să se evite ciocnirile. Oficialii europeni au susținut — sau poate doar speră — că misiunea ar urma să fie condusă de America.
Ucraina primește astfel ceea ce pare a fi, cel mult, al dolea cel mai bun tip de garanție. Conform schiței propunerii, ea ar putea să-și păstreze forțele armate la nivelul actual de 800.000 de militari. Acestea ar urma să fie sprijinite de o „coaliție a voinței” europeană, susținută de America într-un mod încă nedefinit. Scopul ar fi „să ajute la regenerarea forțelor Ucrainei, la securizarea spațiului aerian ucrainean și la sprijinirea unor mări mai sigure, inclusiv prin operarea pe teritoriul Ucrainei”. Detalii suplimentare urmează să fie discutate de oficiali militari în zilele următoare, posibil la Miami.
În plan economic, ar exista un pachet de sprijin menit să asigure un „viitor luminos și prosper” pentru Ucraina, precum și perspectiva aderării la UE, potrivit oficialilor americani. Planul financiar este elaborat de Banca Mondială și de o echipă pro bono de la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, cu finanțare substanțială din partea țărilor europene.
Nu este clar în ce măsură vor fi utilizate activele rusești înghețate. UE a imobilizat pe termen nedefinit active în valoare de 210 miliarde de euro (247 de miliarde de dolari). Liderii săi se vor reuni joi pentru a discuta folosirea acestor fonduri pentru un „împrumut de despăgubiri”, în valoare de poate 90 de miliarde de euro până la sfârșitul lui 2027, pentru a finanța Ucraina. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a declarat că un acord este „din ce în ce mai dificil”, având în vedere obiecțiile Belgiei, unde sunt deținute cele mai multe fonduri, și numărul tot mai mare de state membre disidente, stimulate în parte de obiecțiile americane.
Ucraina face presiuni asupra Europei să folosească activele rusești. „Rușii nu-și numără propriii morți, dar numără fiecare dolar și fiecare euro pe care îl pierd”, le-a spus dl Zelenski parlamentarilor olandezi pe 16 decembrie. El se afla la Haga pentru lansarea unei alte posibile surse de finanțare: o comisie internațională în cadrul căreia pot fi depuse cereri împotriva Rusiei pentru pagubele produse în Ucraina. Însă America este mult mai puțin dornică să oblige Rusia să plătească. O versiune timpurie a planului american de pace includea prevederi privind folosirea unei părți din activele rusești pentru proiecte economice bilaterale americano-ruse. Iar oficialii americani au spus că cea mai recentă variantă urmărește să se asigure că „Rusia reintră în economia globală”.
Cea mai delicată întrebare privește cererea Rusiei ca Ucraina să cedeze întreaga regiune Donbas, inclusiv părți pe care le controlează încă. Oficialii americani au sugerat transformarea acestor teritorii într-o „zonă economică liberă”. Dl Zelenski a insistat că Ucraina nu va renunța la suveranitatea asupra lor și că orice retragere ucraineană din părți fortificate ale Donbasului trebuie să fie însoțită de o retragere militară rusă.
Domnii Witkoff și Kushner par convinși că acordurile de afaceri vor garanta menținerea unei păci viitoare și că Rusia va accepta garanțiile de securitate într-un acord final. „Nu există aliați permanenți sau dușmani permanenți”, insistă un oficial american. Un asemenea limbaj, menit să încurajeze speranțele de pace, ar putea însă să adâncească suspiciunile: este dl Trump acum mai puțin angajat față de aliații europeni și dornic să se apropie de Rusia? La urma urmei, oficialii săi spun că garanțiile „nu vor fi pe masă pentru totdeauna”.
Privite cu atenție, declarațiile liderilor de la Berlin par mult prea optimiste. Garanțiile de securitate pentru Ucraina depind de desfășurări neprecizate ale unor țări europene care au puține trupe de rezervă, posibil conduse de o Americă a cărei disponibilitate de a apăra Ucraina în cazul unor noi atacuri este discutabilă. Angajamentele care imită Articolul 5 al NATO contează mai puțin într-o lume în care însuși angajamentul Americii față de NATO este ambivalent. Sursa finanțării preconizate pentru reconstrucția Ucrainei este neclară. În privința teritoriului, cea mai mare realizare este faptul că emisarii americani, care recent au avansat propuneri ce ar fi recunoscut de facto suveranitatea rusă asupra teritoriilor ocupate, par acum dispuși să accepte o propunere care nu face acest lucru.
Cu toate acestea, mingea se află acum în terenul Rusiei. Unii cred că dl Putin ar putea accepta concesii teritoriale, dacă va considera că acestea vor diviza Ucraina și vor separa America de restul NATO. Alții cred că acest lucru îi depășește limitele. „Nu există nicio șansă să accepte garanții de securitate sau [prezența] forțelor NATO în Ucraina”, spune Ivo Daalder, fost ambasador american la NATO. „Totul este despre a-l mulțumi pe Trump, nu despre a ajunge la un acord real”.
În primul război mondial, armistițiul de Crăciun dintre soldații germani și cei aliați, în iarna anului 1914, a fost de scurtă durată. În Ucraina, este posibil să nu existe deloc.
Ce-o fi mai rău pentru inovație: MAGA sau Mao ? Periculoasele nostalgii ale lui Trump și Xi
