Apar zvonuri că dispare armonia la vârful conducerii chineze. Semnalele din jurul binomului Xi-Li

Sursa: Xinhua

<< Pe fondul eforturilor frenetice de a opri răspândirea Covid-19 și de a relansa o economie care nu mai funcționa, oficialii din China au fost, de asemenea, nevoiți să participe la câteva întâlniri de rutină. Acestea implică prelegeri despre necesitatea loialității absolute față de liderul țării, Xi Jinping. „Întoarceți-vă inimile către secretarul general”, au fost instruiți birocrații din mediul rural, la o astfel de întâlnire, luna aceasta, în sud-vestul Chinei. În acest an, Xi este de așteptat să fie „uns” pentru încă cinci ani ca șef al Partidului Comunist. Mesajul puternic, nerostit, al acestor întâlniri este că nimeni altcineva nu poate face treaba aceasta >>, scrie The Economist

<< Puțini analiști se îndoiesc de faptul că Xi va începe un al treilea mandat fără precedent, după cel de-al 20-lea congres al partidului, care va avea loc probabil în toamnă. Dar este sigur să presupunem că politica sa „zero-Covid”, care anul acesta a dus la blocări pe scară largă și daune semnificative asupra economiei, provoacă un stres politic. Chiar și pe rețelele sociale cenzurate din China este clar că e în creștere anxietatea poporului cu privire la gestionarea pandemiei de către guvern.

Un astfel de climat generează în mod natural speculații cu privire la lipsa de armonie din cadrul conducerii. În ultimele zile s-au răspândit zvonuri – nu în ultimul rând prin mass-media în limba chineză din străinătate – despre diviziuni în partid și opoziție la nivel înalt față de planurile de carieră ale lui Xi. Deși au o sursă greu de crezut, ele merită atenție – nu ca indicatori ai vreunui impediment real în calea guvernării extinse a lui Xi (întâlnirile de loialitate sugerează cu tărie că este pe drumul cel bun pentru asta), ci ca o amintire despre cât de restrânse sunt capabilitățile celor din afară, în studiul lor asupra elitei conducătoare din China.

Analiza nu devine mai ușoară prin „wishful thinking”. Probabil că sunt mulți, în elita de partid și de afaceri, care ar dori să vadă cine se află în spatele lui Xi. Campania sa anticorupție a vizat aproximativ 4 milioane de oficiali, inclusiv aproximativ 400 cu rangul de viceministru sau cu un rang mai înalt. Mulți intelectuali îl dușmănesc pe Xi pentru înăsprirea controalelor ideologice și pentru distrugerea nemiloasă a disidenței. Printre chinezii obișnuiți, Xi este larg admirat drept un om puternic care a sporit influența globală a Chinei. Mulți rămân, de asemenea, convinși că gestionarea Covid-ului de către Occident este un dezastru urmat de moarte. Totuși, controlul lui Xi asupra pandemiei este brutal pentru o listă tot mai mare de orașe și sectoare de afaceri.

Într-un mediu politic atât de nemilos, orice lider care pare mai puțin dur decât Xi atrage atenția. Al doilea cel mai înalt membru al partidului, premierul Li Keqiang, este unul dintre ei – un reformator economic care, spre deosebire de Xi, pare mai acomodat cu occidentalii (și vorbește bine engleza). Cu câțiva ani înainte ca Xi să preia conducerea în 2012, se speculase că pentru acest post va candida Li. Cei care tânjesc la o revenire la relații mai calde între China și Occident și la o implicare mai mică a partidului în economia Chinei, sunt în mod firesc dispuși să profite de semnele că Li – un număr doi distant pentru Xi – câștigă teren politic.

O mare parte din zvonurile recente s-au concentrat pe vizibilitatea lui Li în mass-media de stat, cuvintele sale „calde” adresate oamenilor de afaceri (care tremurau, în urma represiunii asupra giganților tehnologici din China) și remarcile sale directe la adresa economiei Chinei. Pe 25 mai, Li a spus că dificultățile economice ale Chinei au fost mai mari „în unele aspecte” decât impactul inițial al pandemiei din 2020. Unii se întreabă dacă ar putea acest lucru să semnaleze o schimbare de la campaniile lui Xi, dirijate ideologic, care i-au speriat pe investitori. La începutul acestui an, Li a confirmat că va demisiona din funcția de prim-ministru atunci când cele două mandate ale sale — maximul permis de Constituția Chinei — vor expira, în martie anul viitor. (În 2018, Xi a aranjat eliminarea limitei de două mandate pentru propriul său job de președinte de stat, făcând astfel mai ușoară posibilitatea de a rămâne și șef de partid, funcțiile de stat și de partid fiind deținute în mod normal de aceeași persoană.) Dar Li ar putea influența în continuare alegerea succesorului său.

Dovezile unei bătălii Xi-Li sunt totuși slabe. Xi rămâne mult mai proeminent și foarte responsabil. Mass-media de stat încă vorbesc cu admirație despre președinte, precum și despre politicile strâns legate de el, cum ar fi strategia zero-Covid. Pe 21 mai, forțelor armate li s-a reamintit să includă cele „două instituții” în programele lor de pregătire politică – un mod simplu de a exprima decizia partidului de a-l stabili pe Xi drept nucleu și gândirea lui ca parte a ideologiei sale principale. Pe 24 mai, mass-media de stat a început să difuzeze, în serie, relatări despre călătoriile lui Xi prin țară din ultimii zece ani. China Media Project, un grup de cercetare din Hong Kong, observă că absențele ocazionale ale lui Xi de pe prima pagină a Cotidianului Poporului, principalul purtător de cuvânt al partidului, sunt în conformitate cu tendințele istorice.

În momente de mare stres, precum cel cu care se confruntă acum economia Chinei, nu este neobișnuit ca Xi să-i pună pe alții în prim-plan. În faza incipientă a pandemiei, în ianuarie 2020, Li a fost primul lider central care a vizitat orașul Wuhan, unde a fost descoperit Covid-ul. În august, anul trecut, Li, nu președintele, a făcut o vizită la Zhengzhou, după ce inundațiile din oraș uciseseră sute de oameni. Liderii importanți ai Chinei au o experiență de lucru cu prim-miniștrii care promovează imaginea de a fi „în ton” cu suferința publică. Zhou Enlai a jucat un astfel de rol sub conducerea lui Mao Zedong. Wen Jiabao a făcut acest lucru sub conducerea lui Hu Jintao, predecesorul lui Xi. Nu fuseseră la mijloc lupte evidente pentru putere.

Cu siguranță, există mai puține semnale astăzi decât acum zece ani, în pregătirea preluării puterii lui Xi la cel de-al 18-lea congres al partidului. La începutul anului 2012, un membru al Biroului Politic de guvernământ, Bo Xilai, a fost arestat după o tentativă de înscenare a unei lovituri de stat, după cum au spus ulterior oficialii. Cu câteva luni înainte de cel de-al 13-lea congres, în 1987, o luptă între conservatori și reformatori a dus la înlăturarea din funcție unui secretar general, Hu Yaobang (un subordonat al lui Deng Xiaoping).

Teama pe care Xi a semănat-o în birocrație, cu înlăturările din funcții și campaniile sale, precum și controlul pe care îl are asupra mass-media, ar face ca astăzi să fie mai dificilă detectarea unor astfel de divizări. Informațiile din interior despre partid au mai puține canale prin care să se răspândească. Chiar înainte de pandemie, China a expulzat un număr record de jurnalişti occidentali; Covid a alimentat și mai puțin dorința pentru emiterea de vize. De când a început pandemia, Xi nu s-a întâlnit față în față cu liderul niciunei țări G7. Semnalele pe care el și sistemul său le trimit ar putea să nu sugereze încă, în mod convingător, că se formează „fracturi” grave. Dar având în vedere aceste provocări, pe măsură ce se apropie al 20-lea congres, chiar și cele mai slabe semnale vor necesita o atenție deosebită. >>

Care este politica Americii de „ambiguitate strategică” asupra Taiwanului? – THE ECONOMIST

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here