Viitorul banilor și al plăților va însemna o evoluție treptată, nu revoluția pe care cripto-escrocii au promis-o. Cea mai recentă prăbușire a Bitcoinului și a altor criptomonede subliniază și mai mult natura extrem de volatilă a acestei pseudo-clase de active; nu putem decât spera că factorii de decizie vor conștientiza riscurile înainte să fie prea târziu.
- Sursa: Project Syndicate
<< Acum un an, cel mai pro-cripto președinte din istoria SUA tocmai a revenit la putere, după ce le făcuse pe plac investitorilor de retail naivi din lumea cripto și primise un sprijin financiar masiv din partea unor persoane din interiorul industriei cripto, semi-corupte. A doua venire a lui Donald Trump ar fi trebuit să fie un nou început pentru cripto, determinând diverși evangheliști care urmăresc câștiguri personale să prezică faptul că Bitcoin va deveni „aur digital”, ajungând la cel puțin 200.000 de dolari până la sfârșitul lui 2025.
Așa cum a promis, Trump a eliminat o mare parte din reglementările privind criptomonedele. De asemenea, a semnat legea Guiding and Establishing National Innovation for US Stable Coins (GENIUS); a făcut presiuni pentru legea Digital Asset Market Clarity (CLARITY); a obținut profit personal din tranzacții cripto dubioase, interne și externe; și-a promovat propria monedă meme inutilă; a grațiat infractori din lumea cripto, care ar fi ajutat organizații teroriste; și a găzduit, la Casa Albă, dineuri private pentru persoane din interiorul industriei cripto.
Mai mult, se presupunea că criptomonedele vor beneficia de pe urma diverselor riscuri macroeconomice și geopolitice, precum creșterea accelerată a datoriei și a deficitelor SUA și ale altor economii avansate; deprecierea dolarului și a altor monede fiduciare; noi războaie comerciale; și tensiunile tot mai mari dintre SUA și Iran, China și multe altele. Într-adevăr, mediul de risc accentuat ajută la explicarea faptului că aurul a crescut cu peste 60% în 2025.
Însă „aurul digital” a scăzut cu 6% în 2025. La momentul scrierii acestui text, Bitcoin este cu 35% sub vârful din octombrie, sub nivelul la care se afla când Trump a fost ales, iar monedele meme $TRUMP și $MELANIA au scăzut cu 95%. De fiecare dată când aurul a explodat ca reacție la turbulențe comerciale sau geopolitice în ultimul an, Bitcoin a căzut puternic. Departe de a fi un instrument de protecție, el este o modalitate de a amplifica riscul, arătând o corelație puternică cu alte active riscante, precum acțiunile speculative.
Faptul de a numi „monedă” Bitcoin sau orice alt vehicul cripto a fost dintotdeauna o aberație. Nu este nici unitate de cont, nici un mijloc de plată scalabil și nici un depozit de valoare stabil. Chiar dacă El Salvador a făcut din Bitcoin monedă cu curs legal, acesta reprezintă mai puțin de 5% din tranzacțiile pentru bunuri și servicii. Cripto nici măcar nu este un activ, deoarece nu are flux de venituri, funcție sau utilizare industrială ori în lumea reală (spre deosebire de aur și argint).
La șaptesprezece ani de la lansarea Bitcoin, singura și unica „aplicație ucigașă” din domeniul cripto este stablecoin-ul: o versiune digitală a banilor fiduciari de modă veche, pe care industria financiară și bancară i-a digitalizat deja cu decenii în urmă. Da, rămâne o întrebare dacă banii digitali și serviciile financiare ar trebui să fie pe un blockchain (registru distribuit) sau pe o platformă tradițională cu registru dublu. Dar 95% dintre „banii blockchain” și serviciile digitale sunt blockchain doar cu numele. Sunt private, nu publice; centralizate, nu descentralizate; cu acces permis, nu fără permisiune; și validate de un grup restrâns de autentificatori de încredere (ca în finanțele digitale și sistemul bancar tradițional), nu de agenți descentralizați din jurisdicții fără stat de drept.
Adevărata finanțare descentralizată nu va ajunge niciodată la scară largă. Niciun guvern serios – nici măcar administrația Trump – nu va permite vreodată anonimatul complet al tranzacțiilor monetare și financiare, pentru că asta ar fi un avantaj pentru infractgori, teroriști, state ostile, actori non-statali, traficanți de persoane, tot felul de prădători și evazioniști fiscali.
În plus, întrucât portofelele digitale și bursele reglementate trebuie să fie supuse regulilor standard de combatere a spălării banilor și de cunoaștere a clientelei (AML/KYC), nici măcar nu este clar faptul că ar fi mai mici costurile tranzacțiilor prin „blockchain-uri” private și cu acces permis – mai ales acum, când registrele financiare tradiționale s-au îmbunătățit prin decontare în timp real și instrumente de compensare mai rapide. Viitorul banilor și al plăților va presupune o evoluție treptată, nu revoluția pe care cripto-escrocii au promis-o. Cea mai recentă prăbușire a Bitcoinului și a altor criptomonede subliniază și mai mult natura extrem de volatilă a acestei pseudo-clase de active.
Cât despre legea GENIUS, după ce a pregătit terenul pentru un alt experiment distructiv de tip „free banking”, precum cel care s-a încheiat lamentabil în secolul al XIX-lea, s-ar putea să rămână în memorie drept „Legea Idiotului Nesăbuit”. Conform legii, stablecoin-urile nu sunt reglementate ca bănci cu activitate restrânsă (adică depozitele și plățile sunt separate de activitățile mai riscante de creditare și investiții) și nici nu au acces la rolul de creditor de ultimă instanță sau la beneficiile asigurării depozitelor, oferite de băncile centrale.
Astfel, pentru a stârni panică și a declanșa o retragere masivă de depozite (bank run), nu ar fi nevoie decât de câteva „mere stricate” din state americane pseudo-libertariene, care să își investească greșit deținerile sau să își plaseze depozitele în instituții slabe, precum Silicon Valley Bank. Ca și în secolul al XIX-lea, abordarea actuală a SUA – datorită venalității și nepriceperii lui Trump, precum și traficului de influență corupt al industriei cripto – este o rețetă pentru instabilitate financiară și economică.
Recentele dispute dintre băncile reale și industria cripto în legătură cu legea CLARITY reprezintă un alt exemplu al faptului că Trump nu înțelege bazele monetare și financiare. Problema nu este că băncile vor să își păstreze cvasi-monopolul asupra tranzacțiilor monetare. Într-un sistem bancar cu rezerve fracționare, băncile sunt implicate atât în plăți, cât și în crearea de credit prin transformarea scadențelor: convertirea depozitelor pe termen scurt în împrumuturi și credite pe termen mai lung. Asta înseamnă că ele furnizează un bun semi-public foarte valoros.
Evident, depozitele pe termen scurt nu plătesc dobândă, deoarece sunt aproape echivalente cu moneda. Totuși, industria cripto face presiuni pentru a permite plata dobânzii pentru stablecoin-uri – direct sau indirect, prin intermediul burselor – ceea ce ar submina fundamentele sistemului bancar pe care îl considerăm cu toții de la sine înțeles. Prin urmare, trebuie fie să schimbăm radical sistemul financiar pentru a separa plățile de crearea de credit (prin bănci cu activitate restrânsă pentru plăți și noi fonduri de împrumut din partea instituțiilor financiare pentru credit), fie să interzicem stablecoin-urilor să plătească dobândă și să elimine băncile din rolul de intermediar.
Aceasta este o problemă de natură politică și de stabilitate financiară, iar puține sunt la fel de serioase sau de sensibile. Jamie Dimon, președinte și director general al JPMorgan Chase, trage pe bună dreptate un semnal de alarmă cu privire la schimbările pe care le dorește industria cripto, iar Brian Armstrong, de la Coinbase, nu ar putea greși mai mult când respinge cu nonșalanță astfel de îngrijorări. Dacă Trump are vreun consilier care nu este corupt de banii din cripto, nu putem decât spera că îl va învăța cum funcționează sistemul bancar înainte ca acesta să permită ca propriile sale interese personale să-i distrugă fundamentele. Scott Bessent, ai auzit? >>
Defensivă stânjenitoare pentru Trump, pe patru fronturi: UE, Canada, Groenlanda și Iran
