În timp ce fasciștii istorici aveau un dușman extern și un dușman intern, Trump are doar un dușman intern. De aceea, imediat după ce s-a alăturat atacurilor Israelului asupra Iranului, a declarat victorie și încetarea focului: lumea este prea mult pentru el; armata este doar pentru a-i domina pe americani, scrie Timothy Snyder, pentru Project Syndicate.
<< Este un truism faptul că regimurile autoritare se mențin sau cad în funcție de loialitatea forțelor de securitate, iar președintele american Donald Trump nu a lăsat nimic la voia întâmplării, după revenirea sa la Casa Albă. Secretarul său al Apărării, Pete Hegseth, a epurat imediat șase generali de rang înalt, inclusiv președintele Statului Major Interarme, iar la începutul lunii mai a ordonat o reducere cu 20% a numărului de generali cu patru stele și o scădere cu 10% a generalilor de rang inferior.
Însă abia un discurs ținut în fața trupelor, o lună mai târziu, într-o bază militară ce poartă numele unui general confederat, a dezvăluit cel mai clar concepția lui Trump despre securitatea națională și rolul forțelor armate în asigurarea acesteia. El nu a menționat deloc situația actuală a lumii, nu a făcut nicio referire la un interes comun american care ar putea necesita apărare națională și nu a exprimat nicio preocupare cu privire la amenințările din partea Chinei sau invazia rusă în Ucraina. Și în timp ce președinții americani vorbesc de obicei despre eroismul individual ca dovadă a unei țări care merită apărată, Trump nu a spus nimic despre prețuitele drepturi constituționale, cum ar fi libertatea de exprimare și de întrunire, și niciun cuvânt despre democrație. În discursul lui Trumo, America nu a existat.
În schimb, Trump a folosit istoria militară a SUA pentru a-și alimenta cultul personalității. Marile realizări de pe câmpul de luptă au devenit fapte săvârșite pentru plăcerea unui lider care apoi le invocă pentru a-și justifica propria putere permanentă. Gloria militară devine un spectacol în care liderul poate injecta orice semnificație vrea.
Acesta este principiul fascist pe care Trump îl înțelege. Toată politica este o luptă, iar cel care poate defini dușmanul poate rămâne la putere. Însă, spre deosebire de fasciștii istorici care aveau atât un dușman extern, cât și unul intern, Trump are doar un dușman intern. De aceea, imediat după ce s-a alăturat atacurilor Israelului asupra Iranului, a declarat în grabă victoria și o încetare a focului. Lumea este prea mult pentru el. Armata este doar un instrument pentru dominarea americanilor.
Dușmanul a fost identificat în comparația făcută de Trump între americanii care vor reține migranți fără acte în 2025 și curajul generațiilor trecute care au luptat în Războiul de Independență, în cele două războaie mondiale, în Coreea sau în Vietnam. A te arunca în tranșee sau a sări dintr-un avion este, desigur, cu totul altceva decât a încolți un masterand sau a intimida o croitoreasă de vârstă mijlocie. Dar aici se vede clar scopul lui Trump: să-i pregătească pe soldații americani să se vadă ca eroi atunci când vor participa la operațiuni interne împotriva unor persoane neînarmate, inclusiv cetățeni americani.
În discursul său, Trump s-a prezentat ca fiind mai mult decât un președinte. Și-a batjocorit în repetate rânduri predecesorul („Credeți că această mulțime s-ar fi adunat pentru Biden?”), chemând soldații să sfideze ideea fundamentală conform căreia serviciul lor este față de Constituție, nu față de o persoană. Această personalizare fără precedent a președinției sugerează că autoritatea lui Trump se sprijină pe altceva decât pe alegeri – ceva de genul carismei personale sau chiar al dreptului divin. Soldații ar trebui să-l urmeze pe Trump pentru că el este Trump.
Majoritatea americanilor își imaginează că armata Statelor Unite există pentru a ne apăra, nu pentru a ne ataca. Dar Trump a folosit ocazia pentru a incita soldații să-și huiduie propriii concetățeni, să i se alăture în batjocorirea jurnaliștilor – un element esențial în controlul tiraniei și care, asemenea protestatarilor, sunt protejați de Primul Amendament al Constituției. Trump le-a predat soldaților lecția că societatea nu contează și că legea nu contează. Doar el contează, iar el „iubește” soldații atât de mult, încât: „Vă oferim o mărire de salariu pe toată linia”. Așa vorbește un dictator către garda palatului sau o forță paramilitară.
Suntem martorii unei tentative de schimbare de regim, pline de perversiuni. Ea are o componentă istorică: trebuie să-i sărbătorim pe trădătorii confederați, precum Robert E. Lee, care s-au răzvrătit împotriva SUA în apărarea sclaviei. Are o componentă fascistă: trebuie să acceptăm momentul prezent ca pe o excepție, în care liderului îi e permis orice. Și, desigur, are o componentă instituțională: soldații trebuie să fie avangarda prăbușirii democrației, al căror rol este să-i oprime pe dușmanii desemnați de lider – în interiorul Statelor Unite.
Descrierea migrației ca o „invazie”, așa cum a făcut Trump în discursul său, are scopul de a estompa distincția dintre politica sa de imigrație și un război extern. Dar intenția este și de a transforma misiunea armatei americane. Dacă soldații și alții sunt convinși să creadă că migrația este o „invazie”, atunci vor ajunge să-i vadă ca inamici pe cei care nu sunt de acord cu asta. Exact acest lucru a urmărit Trump atunci când i-a prezentat pe oficialii aleși din California drept colaboratori într-o „ocupație… de către invadatori criminali”.
Armata SUA, la fel ca alte instituții americane, este formată din oameni cu origini diverse. Se bazează în mod semnificativ pe afro-americani și pe non-cetățeni. Încercarea de a o transforma într-un cult al Confederației și într-un instrument de persecutare a migranților ar provoca fricțiuni majore și ar afecta grav reputația acesteia, mai ales dacă soldații americani ar ajunge să ucidă civili americani. (Există și riscul ca provocatori – inclusiv străini – să încerce să ucidă un soldat american.)
Trump ar primi cu brațele deschise și ar exploata astfel de situații. El vrea să răstoarne totul. Vrea o armată care să funcționeze ca o forță paramilitară personală. Vrea ca rușinea istoriei noastre naționale să devină motiv de mândrie. Vrea să transforme o republică într-un regim fascist, în care voința sa să fie lege.
Dar ce își doresc soldații americani? Discursul lui Trump a fost un eveniment atent regizat, cu membri ai audienței selectați pe baza opiniilor lor politice și a aspectului fizic. Patru zile mai târziu, însă, parada militară organizată de Trump la Washington – menită să onoreze cea de-a 250-a aniversare a Armatei și ziua lui de naștere – a fost descrisă pe scară largă drept un „chix”, în care aproximativ 6.600 de soldați în uniforme de camuflaj au mers simplu, nu în pas de defilare, prin fața unei mulțimi rare. Ca spectacol de glorie militară, n-a fost nici Pyongyang, nici Piața Roșie.
N-am fost acolo. Precum cel puțin alte patru milioane de oameni din SUA în acea zi, am participat la unul dintre mitingurile anti-Trump – „Fără regi” – organizate în aproximativ 2.100 de orașe și localități din toată țara. A fost cel mai mare protest politic desfășurat într-o singură zi din istoria SUA, eclipsând prezența de la parada lui Trump și demonstrând că o democrație există doar dacă există un popor – iar un popor există doar prin conștiința indivizilor unii față de alții și față de nevoia de a acționa împreună. Această conștiință este cel mai mare dușman al lui Trump. >>
