Atentatul de la Viena a aprins și fitilul încă unui scandal legat de serviciile de informații din Austria. Opt dintre atacatori aveau condamnări pentru activități de terorism. Așadar, în mod normal, ar fi trebuit să se afle sub lupa agenților. Și totuși, s-au strecurat lejer prin urechea acului și au aruncat capitala austriacă în teroare, lăsând în urmă 4 morți și 22 de răniți.
Lărgind perspectiva, vom observa că aceasta este o piesă aproape inevitabilă dintr-un mozaic criminogen în care extremismul neo-nazist și radicalizarea islamistă și-au creat un habitat puternic în societatea austriacă.
Chiar dacă paradisul cultural numit Austria a fost relativ ferit în ultimii ani de activitatea ISIS, exuberanța metropolitană a Vienei ascunde în spatele fațadelor baroce un viespar de interese teroriste.
Celebra celulă bosniacă
În martie 2020, în timp ce Europa intra în carantină, autoritățile austriece începeau procedurile juridice împotriva unui comandant Hezbollah care locuiese în țară timp de 13 ani, chiar sub nasul BVT, biroul federal anti-tero, pe care cancelarul Sebastian Kurz intenționează să-l supună unei reforme drastice, în lumina ultimelor evenimente.
În toți anii în care locuise în Austria, comandantul finanțase masiv gruparea din Liban. Chiar dacă acesta a fost tras pe linie moartă, celulele Hezbollah din țară își văd bine-mersi de treabă, deoarece sunt protejate prin însuși faptul că UE nu a decretat Hezbollah ca fiind în întregime o organizație teroristă, ci doar aripile ei militare, în timp ce nucleele politice zburdă prin capitalele occidentale.
Începând din octombrie 2017, aproximativ 313 de cetățeni austrieci au participat activ sau au încercat să participe la lupte alături de grupări extremiste în Irak și Siria, potrivit datelor oficiale. Se estimează că 94 dintre aceștia s-au întors în Austria, în timp ce 55 și-ar fi pierdut viața în lupte. De asemenea, autoritățile au împiedicat 59 de persoane să părăsească țara și să se înroleze pe fronturile Orientului Mijlociu, inclusiv 22 de femei. În august 2017, Austria a încarcerat 64 de luptători străini – dintre care 20% cu vârste cuprinse între 16 și 21 de ani. Luptătorii erau în principal imigranți de a doua generație din Cecenia, Turcia și din Balcanii de Vest.
Din informațiile BVT, reiese că în ultimii trei ani, pe fondul înfrângerilor suferite de ISIS și a „daunelor de reputație”, tentativele de înrolare au scăzut în Austria, principala amenințare fiind din partea luptătorilor întorși din Orientul Mijlociu și a persoanelor deja radicalizate rămase în țară.
Practic, până la noi informații concludente, se poate specula că autorii recentului atentat ar putea aparține celulei din 2017. Iar membrii acestei celule este posibil să fie „moștenitorii” celebrei celule bosniace, condusă până în 2014 de Mirsad Omerovic, alias Ebu Tejma, care racola minori pentru ISIS și strângea fonduri. Celula condusă de Omerovic a fost „unul dintre cele mai importante centre logistice și de sprijin financiar pentru activitățile jihadiste din Europa”, potrivit The Local. Bosniacul ar fi menținut o linie de comunicație directă cu califul ISIS Abu Bakr al-Baghdadi. În iulie 2016, Omerovic a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.
În 2017, un număr tot mai mare din rândul migranților s-au alăturat grupurilor salafiste din Austria, considerate „celule islamiste informale”, care caută să rupă adepții de activitatea tipică a moscheilor și să-i radicalizeze în fluxurile propagandistice ale ISIS și Al-Qaeda de pe rețelele de socializare.
Die Wahre Religion
Până la scoaterea în afara legii în 2016, una dintre cele mai puternice fabrici de jihadiști din Austria a fost organizația salafistă „Adevărata Religie” („Die Wahre Religion” – sau DWR). Fondată de Ibrahim Abou Nagie, organizația a diseminat propagandă jihadistă în orașele austriece, ca parte a unei vaste rețele de misionari – sau „dawa stradali” – care controlau, de asemenea, și zonele cu majoritate musulmană din Germania și Elveția.
Altfel spus, un leviatan fundamentalist. A cărui activitate s-a desfășurat pe durata a 11 ani.
DWR s-a scufundat, dar ies la suprafață noi organizații salafiste, cum ar fi „Imam” – în Viena, sau „Fitrah” – la Graz, care chiar dacă denunță violența teroristă, folosesc aceeași strategie de prozelitism bazată pe „dawa stradali” și diminuarea rolului moscheilor în rândul migranților musulmani.
Nu se poate spune că Parlamentul austriac nu a depus anumite eforturi în a stopa crearea unei umbrele de radicalizare deasupra Austriei. A interzis finanțarea externă a organizațiilor musulmane austriece. În 2017, Austria a înființat BED, un serviciu național pentru prevenirea și combaterea radicalizării, care reunește ministerele federale, societatea civilă și provinciile federale.
Iar aceste lucruri s-au resimțit și în sondaje. Potrivit unui sondaj de opinie publică din 2018 al Comisiei Europene, doar 7% dintre austrieci erau preocupați de terorism.
Extremiștii austrieci
Cocktail-ul islamic poate deveni însă exploziv nu doar prin ingrediente salafiste, ci și prin înclinații autohtone.
În 2017, Austria a înregistrat un total de 1.063 de acte criminale extremiste, xenofobe, rasiste, islamofobe și antisemite. Cifra reprezenta, însă, o scădere cu 19% față de 2016. Cu toate acestea, au persistat atacurile îndreptate împotriva musulmanilor, solicitanților de azil și ONG-urilor de profil. Fluxul de migrație în Europa a dus la creșterea sentimentelor xenofobe, care au alimentat treptat extrema dreaptă din Austria.
Organizația anti-islamofobie Dokustelle a înregistrat 540 de „atacuri islamofobe” în Austria în 2018, o creștere de 74% față de cele 309 de atacuri din 2017. Aproximativ 53% dintre incidente au fost online, potrivit Raportului rasismului anti-musulman din 2018.
Puneți în ecuație și puternica influență politică a FPO, partidul de extremă dreapta care s-a aflat în alianța de guvernare și a condus Ministerul de Interne, asfixiind multe dintre inițiativele îndreptate împotriva mișcărilor islamofobe.
Asta a făcut să crească popularitatea unor grupări precum Mișcarea Identitară Austria (IB), care capitalizează retoric un sentiment de panică față de „islamizarea” societăților occidentale. IB se distinge de grupările tradiționale de extremă dreapta prin priza pe care o are în rândul femeilor. La fel ca în cazul mișcărilor salafiste, social media rămâne principalul „birou” de racolare pentru IB, având extensii puternice în Germania, Italia și Franța.
„Cetățenii Reichului” și „Cetățenii Sovietici”
Însă cea mai complexă rețea a extremei drepte austriece o reprezintă „Cetățenii Reichului”. Membrii acestei mișcări resping legitimitatea și suveranitatea statului și este împărțită în grupuri cetățenești care au un singur obiectiv: construirea unui stat paralel sub numele de Federația Statelor Austriece.
Fondată în 2015 și având-o ca „președinte” autoproclamat pe Monika Unger, „Cetățenii Reichului” recrutează membri prin așa-zisele seminarii de „expertiză juridică”, în care este discutată „ilegitimitatea” Constituției Austriei. Adepții mișcării se sustrag obligațiilor fiscale naționale și resping documentele legale austriece, de la cardul de identitate și până la certificatele de naștere. Au propriile plăcuțe de înmatriculare și propriile pașapoarte diplomatice.
În mare parte, „Cetățenii Reichului” par o copie la indigo a „Cetățenilor Sovietici” – sau viceversa -, mișcarea conspiraționistă din Rusia care trăiește într-o realitate alternativă, una în care URSS nu s-a prăbușit, iar Federația Rusă este considerată o „companie offshore” a Statelor Unite.
În ianuarie 2019, o instanță austriacă i-a condamnat pe Unger și pe adjunctul ei – un ofițer de poliție pensionat – la 14, respectiv 10 ani de închisoare, pentru incitarea la înaltă trădare. Alți doisprezece membri au primit pedepse cu închisoarea între nouă luni și trei ani pentru fraude. Monika Unger a fost arestată în 2017, după ce ar fi încercat să răstoarne guvernul.
Nici extrema stângă nu se odihnește pe banca de rezerve.
Conform raport din 2018, Austria a înregistrat un total de 211 fapte penale cu „motivație extremistă de stânga dovedită” sau „suspectată”, o scădere de 45% față de 2016. Grupările anarhiste „autonome” sunt cele mai active în rândul extremiștilor de stânga. „Activitățile lor antifasciste, mitingurile și protestele duc în mod repetat la vandalism și revolte violente”. Țintele principale sunt, de obicei, evenimentele organizate de extremiștii de dreapta și – cireașa de pe tort – balul anual Wiener Akademiker, o petrecere cu fast corporatist a „frățiilor” de dreapta.
Totuși, spre deosebire de grupurile de extremă dreapta, extremiștii de stânga nu au rețele bine structurate, ci operează adeseori în grupuri eterogene. Neaoș spus: alandala.
Spionii lui Erdogan
Peisajul de thriller ar fi incomplet fără Turcia.
Cu două luni în urmă, ministrul austriac al Internelor, Karl Nehammer striga furios la o conferință de presă: „Spionajul turcesc nu are ce căuta în Austria. Nu există loc pentru influența turcească asupra libertății și drepturilor fundamentale în Austria. Vom lupta împotriva ei cu vehemență.”
Tocmai ieșise la lumină o poveste palpitantă despre cum agenții lui Recep Tayyip Erdogan încercaseră să recruteze austrieci pentru a spiona grupurile kurde din Austria, precum și expatriați turci. Informația venea după bătăile crunte dintre kurzi și turci, în iunie, la Viena.
Atentatul de zilele trecute a izbit ca o furtună serviciile de informații, și așa șubrezite de scandalurile din ultimii ani. În 2018, BVT apărea într-o mega-afacere de spionaj cu Rusia, presupusa manetă a Kremlinului fiind Herbert Kickl, ministrul de Interne al extemiștilor de la FPO.
Asta avea să culmineze un an mai târziu cu deciziile mai multor state europene, printre care Mare Britanie și Olanda, de a-și frâna schimburile de informații cu BVT.
Iar ghilotina crizei de încredere a căzut în acest an, când imaginea BVT a fost făcută țăndări de dosarul „Wirecard”, un scandal financiar de proporții, un potpuriu de servicii secrete ruse, extrema dreaptă austriacă, cazul Skripal și-un bogătaș, Jan Marsalek, care s-a dat dezastruos în stambă în fața altor bogătași.
