Atrocitățile de la Bucea. Vestul, împins în zona periculoasă. Propagandiștii români ai Rusiei trebuie „tratați”

Sursa: Twitter
  • Diana Șoșoacă, Mihai Lasca, Dumitru Coarnă, Francisc Tobă – deputați, politruci, putinism.
  • Olivia Steer, Oana Lovin, Georgiana Arsene – talibanism nutriționist, anti-vaccinism, videochatism, Sputnik, putinism.
  • Dan Puric – actorie, putinism.
  • Călin Georgescu, George Simion – arivism, parvenitism, fățărnicie, AUR, populism, putinism.
  • Adrian Severin, Adrian Năstase – corupție, politicianism, putinism.
  • IPS Teodosie – mizerie morală, ipocrizie, damf penal, putinism.

Îmi imaginez că nu sunt puțini românii care zilele astea învață pe de rost numele unei localități ucrainene despre care nu avuseseră vreodată habar – Bucea (Wikipedia tocmai i-a dedicat o pagină). Mă gândesc și că privirea lor a zăbovit deja sau o va face cât de curând, măcar o clipă, asupra imaginilor groazei, care au parvenit publicului internațional, imagini mișcătoare cu nemișcarea – imagini cu cadavrele civililor executați de ruși, apoi lăsați să putrezească în stradă, ori în gropi comune, săpate la repezeală. Sper că mulți dintre noi, măcar de data asta, nu mai cădem în mrejele confortului personal și încercăm să simțim cu simțurile „minții” duhoarea imposibilă care a rezultat în urma crimelor comise de armata Rusiei, în buna tradiție a armatei ruse.

E cumplită priveliștea, e inuman mirosul, e crâncenă drama supraviețuitorilor, e numai bună de blestemat eventuala ignoranță și nepăsare a noastră. De aceea, zilele astea, când vor căpăta o tot mai mare amploare discuțiile pe marginea atrocităților comise de ruși la Bucea și în regiunea Kiev, haideți să nu evităm nici tabloul groazei, dar nici memorarea numelor de români, din lista de mai sus. În felul lor acești concetățeni ai noștri, cu atâta drag de eventuală trădare a aproapelui, sunt complici și sunt pătați de sânge nevinovat. Și sunt periculoși! Dată fiind audiența pe care o au pe rețelele sociale sau în varii unghere ale politicii reale, atâta timp cât li se mai permite să se exprime public și, astfel, să tot hrănească minți rătăcite cu rătăcirea sufletelor lor, le este practic legitimată complicitatea la alte masacre rusești în Ucraina (care vor urma sau care „doar” așteaptă să fie descoperite, după alte secvențe de retragere a „orcilor” putiniste).

Nefericirea nefericirilor face însă ca lista propagandiștilor români ai Rusiei să fie mult mai lungă. Nu am loc pentru enumerarea aici a tuturor acestor sulițe otrăvite, dar aș zice că trebuie să existe organizații civice și mai ales instituții ale statului român care să-i aibă la index și în pază. Măcar acum! Aceste curele locale de transmisie ale unei ideologii totalitare de import și-au pierdut dreptul de a mai viețui, prin cuvânt, printre noi.

Așadar, Șoșoacă, Lasca, Tobă, Coarnă, Steer, Lovin, Arsene, Puric, Georgescu, Simion, Severin, Năstase, Teodosie – locul lor natural (și al altora ca ei) ar fi acum într-un batalion disciplinar; unul trimis de România ca să adune morții dezmembrați și descompuși de pe străzile ucrainene, răvășite de bombe și de gloanțe, să dezgroape trupurile nefericiților aruncați în gropi comune. Locul lor, al acestor domni și doamne, ar fi într-un batalion disciplinar trimis să asculte mărturiile supraviețuitorilor – pe ale femeilor violate și pe ale copiilor orfani, pe ale gravidelor care au născut în pivnițe și din fuga tărgii pe care erau evacuate în pripă, și pe ale mamelor de copii bolnavi incurabil, scoși din spitale și aruncați în ghearele morții sigure și ale durerilor chinuitoare ce o preced; pe ale bătrânilor care retrăiesc și spre finalul vieții groaza pe care rușii le-o mai băgaseră în oase, în suflet și în creier pe când erau copii, adolescenți, pe când erau la început de drum în viață.

Șoșoacă, Lasca, Tobă, Coarnă, Steer, Lovin, Arsene, Puric, Georgescu, Simion, Severin, Năstase, Teodosie – locul lor natural (și al altora ca ei) ar fi într-un subsol de casă din Mariupol, Irpin ori Harkiv, în timp ce capetele le sunt zguduite de bombardamentele Sfintei Rusii, în timp ce-și fac nevoile la găleată și apoi mănâncă, dorm și tremură de frig și frică lângă hârdăul ad-hoc care nu poate fi scos afară fără a risca sfârtecarea.

Șoșoacă, Lasca, Tobă, Coarnă, Steer, Lovin, Arsene, Puric, Georgescu, Simion, Severin, Năstase, Teodosie – locul lor natural (și al altora ca ei) ar fi, după toate aceste suplicii, în intestinele uitării și, după caz, la Rahova ori din nou acolo – căci greu îmi vine a crede că toți cei din lista de mai sus care puteau fi „agățați” și astfel au fost într-adevăr „agățați” astfel sau că au fost „agățați” chiar pentru tot ceea ce săvârșiseră.

Propaganda rusă din România moare, dar nu se predă. După atrocitățile din Bucea și regiunea Kiev, după atrocitățile care ne vor mai izbi în perioada care vine, decesul acestei moriști infernale nu ar trebui să fie permis a surveni nici în somn, nici pe patul de acasă. Pentru a răzbuna prezentul și a feri de recidivă viitorul, sfârșitul propagandei ruse de pe teritoriul României trebuie să fie greu, asurzitor și nu cu gemete, urât și, astfel, memorabil. În caz contrar, mâine ne poate veni nouă rândul la ceea ce azi le e rezervat „doar” ucrainenilor.

Îmi propusesem ca pentru azi să rezerv acest spațiu editorial alegerilor din Ungaria, o țară mică, dar un exemplu mare a ceea ce poate deveni un stat corupt și o societate încă imatură, din perspectiva imbecilizării politice și a alienării bunului simț colectiv. Ungaria lui Viktor Orban, cu sau fără Viktor Orban, va rămâne multă vreme tarată de jocul putinist făcut atâția ani. M-am răzgândit rapid, pe fondul punctului de inflexiune – umanitar, moral, politic, geopolitic – pe care îl reprezintă masacrarea civililor din Bucea, din regiunea Kiev și cine știe din ce alte zone ale Ucrainei, încă aflate sub ocupație rusă, semi-ocupație, ori asediu neîntrerupt. Dar nu e bai, veți găsi în curând aici și textul dedicat scrutinului maghiar, căci timpul nu a intrat în sac, deși e drept că nici răbdare multă nu mai are.

De ce atrocitățile din zonele respective constituie un punct de inflexiune, în condițiile în care, totuși, în atâtea orașe ucrainene civilii mor de la proiectilele trase de armata rusă direct în ei și-n casele lor? E simplu: din cauza modului în care oamenii aceia au murit: legați la mâini, mergând cu bicicleta, copii, femei, bătrâni.

Cumplitul episod Bucea, care din primele clipe de după descoperire a fost comparat cu masacrul de la Srebrenița, va mobiliza, inevitabil, comunitatea internațională în maniere care vor face tot mai dificil de evitat implicări mult mai complicate ale Vestului, în războiul din Ucraina. Lideri politici și militari din toată lumea occidentală au făcut, începând cu 24 februarie, un balet ireal de complex pentru a ajuta țara agresată fără ca în același timp să și declanșeze mondializarea directă a conflictului început de Putin. De duminică, 3 aprilie, acest întreg mecanism cu reglaje atât de fine între accelerare și frânare va suferi transformări. Multe nu mai pot continua ca până acum, dar nici nu e clar cum pot fi adaptate noii paradigme și noilor stări de spirit create de masacru.

De ce fel, cât de eficiente și pe ce perioadă vor fi transformările post-Bucea? E greu de spus acum, în tot acest joc ireal de șah și sânge. Cert este, în schimb, că nu mai e doar de domeniul bănuielii ori analizei faptul că Putin împinge războiul din Ucraina sprea ceea ce el nu trebuie permis să devină: al Treilea Război Mondial. Pragmatic vorbind, liderului de la Moscova nu i-a mai rămas altă soluție. Iar măcelărirea civililor din Ucraina, după scheme precum cele folosite de armata rusă în Bucea și în regiunea Kiev, oferă deschideri uriașe într-o asemenea direcție.

Iată, așadar, un motiv în plus pentru a pune în adecvatul context atrocitățile din Ucraina și, totodată, de a aborda dintr-un cu totul alt unghi, infinit mai radical decât până acum, problema propagandiștilor Rusiei, din România.

Așadar, Șoșoacă, Lasca, Tobă, Coarnă, Steer, Lovin, Arsene, Puric, Georgescu, Simion, Severin, Năstase, Teodosie – să se pornească de la nucleul ăsta, să fie completată lista și să le fie găsit cuvenitul antidot.

Cum devine Putin cel mai mare ecologist, iar războiul din Ucraina o revoluție în dosarul schimbărilor climatice. Lecția pe care nu a priceput-o Kuzmin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here