Modelul suedez de limitare a răspândirii coronavirusului este lăudat de OMS, dar cazul unic al Suediei pune totuși problema unei rate a deceselor mult mai ridicată decât a vecinilor săi, notează Bloomberg, într-un material pe care îl vom prezenta pe larg.
Organizația Mondială a Sănătății a fost generoasă cu laudele pe parcursul acestei pandemii. China, Singapore și Irlanda au primit toate aplauzele pentru gestionarea crizei de coronavirus.
În momentul în care un nou punct de cotitură se profilează la orizont, odată cu încetinirea răspândirii infecției pe fondul măsurilor draconice de blocare luate de state, OMS promovează modelul atât de diferit al Suediei: „Suedia reprezintă modelul viitorului… dacă dorim să revenim la o societate în care nu avem blocaje”, a declarat Mike Ryan, de la OMS, lăudând modul în care suedezii mizează pe „autodisciplină”.
Abordarea suedeză a fost cu siguranță diferită de cea a altor țări, de la Franța și Italia până la SUA și China. Adunările publice mari sunt interzise, dar restaurantele, barurile și școlile au rămas deschise, iar distanțarea socială este încurajată și recomandată în loc să fie impusă polițienesc. Încrederea în public este ridicată, la fel și încrederea publicului în strategie. Suedezii par fericiți de atenția globală care le e acordată. „Multe țări încep să urmeze calea suedeză”, a declarat Anders Tegnell, epidemiologul-șef al țării, pentru USA Today.
Dar, ca atâtea povești despre excepționalismul național în această criză, și aceasta poate fi considerată discutabilă și prematură – la un moment dat, Marea Britanie fusese convinsă că ar putea evita închiderea generalizată, prezentând măsura ca neștiințifică, pentru ca apoi să facă o întoarcere cu 180 de grade.
Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a fost iritat de relatările presei americane care s-au arătat elogioase la adresa Suediei, reacționând printr-o observație legată de prețul ridicat pe care suedezii au fost nevoiți să îl plătească, la capitolul decese: 2.586. Mult mai multe decât cele 452 ale Danemarcei și cele din 207 din Norvegia. Luând în considerare populația, Suedia a suferit mai multe decese la un milion de oameni decât SUA (cu toate că decesele nu sunt întotdeauna numărate în același mod).
Atunci când analizăm mortalitatea care ia în calcul toate cauzele – ceea ce este probabil un nivel mai apropiat de cel real al deceselor prin coronavirus – Suedia a fost lovită de un număr foarte mare de decese în exces, de la începutul anului. În Danemarca, în schimb, acest indicator este mai mic.
Contraargumentul este că Suedia a acceptat să plătească cu mai multe decese în schimbul încercării de a obține mai rapid imunitatea de grup și de a-și proteja economia. Mai multe țări mari din Europa, cu blocaje mai stricte, au suferit mai multe decese în exces și daune economice mai mari decât Suedia, fiind în același timp mai agresive în ceea ce privește oprirea infecțiilor. Dar au simțit că nu au altă cale de a-și elibera spitalele copleșite de numărul bolnavilor, o problemă pe care Suedia nu o are.
Nu știm prin ce ar fi putut trece alte națiuni dacă ar fi urmat modelul suedez. Franța estimează că prin închiderea impusă a salvat 60.000 de vieți. De asemenea, nu știm cât de multă imunitate a fost dobândită de suedezi. Un raport oficial care estima că o treime din populația din Stockholm ar dezvolta anticorpi împotriva virusului până la 1 mai a fost retras după ce a fost semnalată o eroare.
Știm că răspândirea Covid-19 în Suedia nu a fost una excepțională. La fel ca în alte țări, a înregistrat o creștere a deceselor în azilurile de bătrâni, unde se estimează că s-au produs unul din trei decese. Se preconizează că personalul din aceste unități are grijă din proprie inițiativă să se protejeze și să-i protejeze pe ceilalți, dar există semnale că nu s-a întâmplat întotdeauna astfel. Lucru valabil și în cazul rudelor și altor vizitatori. Totodată, suedezii nu au parte de o testare sistematică pentru coronavirus și nici nu au fost scutiți de lipsuri de echipamente de protecție.
Situația ar fi putut fi sta chiar mai prost fără linia defensivă demografică și culturală a suedezilor. Aceasta este o populație care recurge la distanțarea socială în multe feluri. Peste jumătate din țară locuiește în gospodării cu o singură persoană, munca de acasă este ceva obișnuit și accesul la internet în bandă largă rapidă este peste tot. Dar suedezii devin din ce în ce mai preocupați de păstrarea distanței. Oficialii din sistemul de sănătate publică au avertizat despre comportamentul lor. În Stockholm au fost amenințați chiar cu închiderea barurilor și restaurantelor.
În același timp, migranți din țară sunt infectați disproporționat, potrivit unui sondaj recent, efectuat la nivel național. Așteptarea hiperindividualistă legată de „autoreglare” pare este interpretată mai degrabă ca o mulțumire de sine de către comunitățile de imigranți care nu au acces la informații.
Suedia se poate dovedi a fi un relativ câștigător, în special din punct de vedere economic. Probabil că va înregistra o încetinire mai mică și mai puțin severă decât vecinii săi europeni, spune Torbjorn Isaksson, analist la Nordea Bank. Asta îi va înveseli pe criticii blocării, cum ar fi industriașul suedez Jacob Wallenberg, care în martie avertiza cu privire la daunele pe termen lung. Dar nu e clar dacă acesta e un câștig suficient pentru o țară în care comerțul reprezintă 89% din PIB. Partenerii săi de pe piața unică a UE sunt încă paralizați din cauza virusului.
Având în vedere că nu am ajuns la sfârșitul acestei pandemii, s-ar putea ca mai multă circumspecție să fie binevenită. Filozoful danez Soren Kierkegaard spunea cândva: „Viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte”.
Când apare un moment de cotitură într-o criză, este tentant să privim înapoi și să identificăm câștigătorii ca model de urmat. Dar nu știm ce se va întâmpla în continuare. Niciunul dintre noi nu a trăit încă. Iar asta e valabil și Suedia.
