În interval de numai 24 de ore, cei doi magnifici de cretă ai politicii românești, Elena Lasconi și Marcel Ciolacu, au torpilat în regim blitzkrieg nava unei viitoare guvernări pro-europene. Și au purces la asta cu o curioasă nepăsare față de faptul că nava lua deja apă, iar revenirea pe linia de plutire era oricum incertă.
Dar dacă ceea ce a făcut miercuri Lasconi a fost grav, ceea ce a făcut joi Ciolacu a mers mult, foarte, foarte mult mai departe.
Ca să ridicăm ceața, atât cât se poate bineînțeles, de pe operațiunea “Marcel” îndreptată împotriva interesului strategic de moment al României (formarea unui guvern pro-Vest cu majoritate solidă și îndiguirea valului suveranist până la reluarea alegerilor prezidențiale), putem începe căutând răspunsuri la trei întrebări banale:
- Ce a făcut?
- De ce a făcut-o?
- Cu ce implicații?
Ce a făcut?
Ciolacu a aruncat în aer negocierile, a stârnit un tzunami de neîncredere în ansamblul forțelor politice pro-occidentale (deopotrivă pe plan intern și extern), a resuscitat suspiciunile că interesele personale și de grup prevalează pe mai departe, a ridicat o prețioasă minge la fileu partidelor pro-ruse.
Apropo de acest ultim aspect, recitiți luările de poziție, de joi, ale AUR, SOS și POT. Veți observa ușor că au fost prompte, sobre, categorice. În esență, avanposturile Kremlinului au semnalat că sunt gata să îmbrățișeze tocmai acel lucru esențial de care, prin Lasconi și Ciolacu, USR și PSD sugeraseră că înclină mai degrabă să fugă: guvernarea țării într-un moment vital pentru prezentul și viitorul ei. Incredibilă lovitură de imagine li s-a făcut cadou pro-rușilor!
Mai mult, prin gestul de joi, Ciolacu a revalidat o teză care s-a impus ca nicio alta mai limpede în cei 35 de ani de democrație: că PSD este un cancer pentru țara asta, iar de cancer scapi greu și slabit, asta în cazul fericit că scapi.
De ce a făcut-o?
Aici pot fi suspectate multiple motive – toate posibile, iar fiecare, în felul său, probabil.
A. Ciolacu a anunțat trecerea în opoziție dintr-un calcul politic cinic: pentru ca nu Ciolacu și nici PSD, ci PNL și USR să curețe mizeria lăsată în urmă de guvernul condus de Marcel Ciolacu.
În mintea liderului PSD, într-un asemenea scenariu, în câteva luni PNL și USR se vor fi “murdărit de PSD” suficient de pătrunzător încât PSD să poată reveni la guvernare aproape virgin.
În esență, da, în caz că USR și PNL ar asuma o guvernare minoritară, ar fi o aventură distructivă politic pentru cele două partide.
Pe lângă măsuri nepopulare obligatoriu de luat, ele ar fi și ținute în două lese, de pe băncile Parlamentului. Într-o lesă mare – de PSD. Și într-o lesă mai mică – de UDMR. Cam cum a fost ținut în lesă Guvernul Barnier de către extrema dreaptă franceză, pentru ca după doar trei luni să fie sugrumat fix cu acea lesă.
Un astfel de calcul este într-adevăr golănesc și anti-național dat fiind actualul context politic, electoral și de securitate. Dar faptul că e golănesc și anti-național nu îl face incompatibil cu profilul lui Ciolacu și al PSD.
Și totuși, un astfel de calcul prezintă un oarecare cusur: ceea ce pe hârtie arată bine azi, în câteva luni ar putea suferi transformări de rău augur și pentru autor, căci realitatea ne tot arată de ceva vreme că poate rezerva surprize peste noapte, darămite pe parcursul câtorva luni – de la surprize în plan politic, la surprize dinspre planul geopolitic și până la surprize judiciare.
Îmi vine greu a crede că Marcel Ciolacu a avut timpul și capacitatea de a prevedea totul și cu atât mai greu îmi vine a crede că ar fi putut pregăti planuri de contingență.
B. Marcel Ciolacu a acționat astfel din pur interes personal.
Omul e posibil să se simtă încolțit după dezastrul candidaturii sale la prezidențiale. În partid, cu siguranță imaginea sa, ca și statutul său au suferit daune pe alocuri iremediabile.
Nu îmi dau seama în ce măsură soluția intrării în opoziției în condițiile în care face un mare rău țării și partenerilor ei strategici chiar l-ar putea ajuta, dar gestul la care a recurs sugerează că liderul PSD caută disperat orice variante despre care crede că îl pot menține la putere, în partid și în stat, pe termen lung.
Apoi, sentimentul de a fi încolțit se poate să capete în cazul său portanță și din complicații personale ce nu au legătură cu partidul, ci cu “aroganțele” din viața privată.
Povestea Nordis și a zborurilor cu jet privat la concursuri de Formula 1, dezvăluite recent de G4Media.ro, are în teorie tot ceea ce îi trebuie pentru a se converti în aventură penală cu final dureros.
În orice caz, există, ca referință, celebrul caz al lui Benjamin Netanyahu, care din motive de proces penal a fost dispus să facă orice cu statul de drept, democrația și guvernarea Israelului doar pentru a câștiga timp spre a se pune la adăpost.
Dar dacă vi se pare că Netanyahu nu e neapărat exemplul cel mai adecvat, să nu uitați că PSD a mai avut recent un lider care și-a manifestat plenar disponibilitatea de a arunca țara în aer, inclusiv busola ei strategică pro-Vest, tot din motive de dosar penal.
C. În fine, poate că nebuneasca decizie de joi a lui Ciolacu este pur și simplu un simptom al unei boli ce avansează în măruntaiele PSD și care creează condiții pentru implozie.
Știu, pare un scenariu ușor hazardat, dar până la urmă și PCR a făcut implozie după 45 de ani. De ce ar fi imposibil ca urmașul său, ajuns deja la vârsta de 35 de ani, să nu cunoască o soartă pe măsură.
Dacă ne uităm cu un dram de atenție la detaliile contextului actual, putem observa că valul suveranist care mătură România este o amenințare pentru arcul pro-Vest, dar poate fi amenințător și pentru PSD dacă nu reacționează fără scrupule.
De ce?
Pentru că PSD are în fibra sa o doză strașnică de anti-europenism, iritare la statul de drept, înclinații către prietenia cu Rusia și China (uitați-vă la preferințele foștilor președinți ai partidului – Iliescu, Năstase, Ponta; am mai scris despre asta).
Pentru că PSD a deschis Cutia Pandorei suveraniste încă de acum 10 ani, cu mult înainte să ia naștere AUR și epigonii acestuia din urmă (SOS, POT). Detalii – AICI
Vreme de un deceniu, circumstanțele i-au permis PSD-ului să joace crăcănat pe două terenuri foarte diferite – Europa și anti-Europa.
Dar în zilele noastre, suveranismul a prins o asemenea portanță încât tocmai a modificat fundamental datele jocului – de la ȘI-ȘI, la ORI-ORI.
Dacă avem în vedere declarațiile unor lideri PSD (locali sau centrali), foarte pătrunse de acest virus suveranist, dacă avem în vedere predilecția unor organizații PSD din teritoriu spre alianțe cu AUR și dacă avem în vedere faptul că sondajele indică un peste 60% din electoratul PSD ca dispus să voteze cu Călin Georgescu, concluzia capătă limpezime.
Și sună astfel: PSD ori devine ca AUR, ori va fi înghițit de AUR.
Sună bizar, poate. Dar bizar sunau multe scenarii acum doar câteva luni, iar azi unele tind să devină noua regulă.
Un PSD băgat forțat de Ciolacu în opoziție înseamnă, raportat la cele de mai sus, tocmai evitarea de a mai fi asociat cu anti-suveraniștii, deci cu pro-europenii. Și îl poate apropia de perspectiva unei viitoare guvernări alături de suveraniștii pro-ruși.
Poate că starea de spirit din PSD e mult mai AUR-istă și călinistă decât putem percepe noi din afară. Iar Ciolacu, optim plasat, fiind în PSD și fiind președintele PSD, are posibilitatea de a măsura cu mare precizie asta.
Mă gândesc demult la deriva aceasta suveranistă a PSD.
De altfel, în octombrie 2018, la Digi24.ro fiind, am și închegat raționamentul într-un text intitulat: ROEXIT. Va fi PSD partidul anti-UE?
Pentru că între timp situația s-a copt de așa natură încât merită să revin asupra celor scrise acum șase ani, las mai jos câteva pasaje care mi se par relevante în contextul de față.
- << Mizând pe cartea patriotismului/naționalismului à la Ceaușescu, într-un eventual context în care narațiunea Roexit va fi umflată la nivel de “dezbatere” națională şi răspândită via multiple canale în spațiul public, PSD și penalii din politică și-ar putea găsi astfel un culoar de fugă, cu scopul unei reinventări cu bătaie lungă. În felul acesta, vom putea găsi și o explicație pentru modul accelerat și tot mai categoric cu care Dragnea, prin ceea ce spune și prin ceea ce face, închide toate punțile cu Uniunea Europeană.
- Dar dacă Dragnea și PSD au în vedere să joace de acum încolo pe un cu totul alt culoar decât cel pro-european, aşadar pe un cu totul alt culoar decât cel asumat public până acum, atunci pașii lor în decor, tot mai numeroşi şi apăsaţi, capătă un nou înțeles și o substanțială logică. >>
Înlocuiți “Dragnea” cu “Ciolacu” și parcă sună a decembrie 2024 nu doar a octombrie 2018.
Cu ce implicații?
Cu implicații mortale pentru stabilitatea țării pe termen scurt și viabilitatea democrației, statului de drept și orientării strategice, pe termen lung.
Chiar dacă Ciolacu și PSD ar reveni asupra deciziei anunțate joi, nimic nu va mai fi la fel.
Va exista mereu un înainte și un după.
Crizele care nu sunt evitate la timp tind să se potențeze fulgerător odată ce apucă să se instaureze.
România trăiește un astfel de moment al adevărului și ceea ce mai poate fi făcut pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat devine inimaginabil de complicat și de cronofag.
Mingea e în terenul societății mai mult decât a fost vreodată în ultimii 35 de ani. Politicul este minat de boli vechi, iar redresarea depinde acum numai de spiritul de autoconservare al romanilor de rând. Va fi greu din cale-afară căci lupta de azi nu se dă numai cu puroiul intern, ci și cu falange externe.
