- O analiză The Economist
Din momentul în care a coborât din avion pe pista acoperită cu covor roșu, vizita lui Vladimir Putin în Alaska a fost un triumf. A fost întâmpinat cu aplauze de către gazda sa, Donald Trump. Cei doi lideri poate că nu au avut nimic de anunțat după ore întregi de discuții — prima întâlnire dintre un președinte rus și unul american de la debutul invaziei din Ucraina — însă întâlnirea de la baza militară Elmendorf-Richardson din Anchorage l-a transformat pe domnul Putin dintr-un paria al Occidentului într-un oaspete de onoare pe pământ american.
„Nu există un acord până când nu există un acord”, a declarat posomorât domnul Trump. A susținut că au existat „multe, multe puncte asupra cărora am căzut de acord”, dar nu și în privința chestiunii centrale: oprirea războiului din Ucraina. Este un semn al vremurilor faptul că acest eșec ar putea fi o ușurare pentru liderii ucraineni și europeni, care se temeau că domnul Trump va ceda în fața cererilor lui Putin de a neutraliza Ucraina. Din fericire, domnul Trump nu a repetat discursul anterior despre „schimburi de teritorii”.
Cei doi lideri nu au luat nicio întrebare. Poate că domnul Trump știa că va fi întrebat despre amenințările făcute înainte de summit privind „consecințe foarte severe” dacă Rusia nu pune capăt conflictului. Chiar înainte de aterizare, Trump declarase pentru Fox News: „Nu voi fi mulțumit dacă plec fără o formă de încetare a focului”. Nu a existat niciun semn imediat al unui summit în trei cu liderul ucrainean, Volodimir Zelenski, idee vehiculată anterior de Trump. Nici vreo urmă de acord privind controlul armelor nucleare, pe care Putin îl sugerase. Ambii au vorbit despre oportunități economice, dar puține lucruri concrete au fost prezentate. Trump a spus că îi va informa pe Zelenski și pe liderii europeni, ceea ce ar putea oferi mai multe indicii despre ce s-a întâmplat cu adevărat.
Etern showman, Trump s-a străduit să-l impresioneze pe Putin. Avioanele lor au fost parcate unul lângă celălalt; cei doi au coborât aproape simultan, și-au strâns călduros mâna și au mers împreună spre un podium, în timp ce deasupra lor trecea un bombardier B-2, escortat de patru avioane de vânătoare F-35. La sol, patru F-22 formau o gardă de onoare. Probabil că Trump a vrut să demonstreze puterea militară a Americii. În schimb, a evidențiat slăbiciunea ei diplomatică — după ce a stabilit în repetate rânduri termene-limită pentru încetarea focului de către Rusia, fără să acționeze atunci când acestea au fost ignorate.
A fost o demonstrație remarcabilă, fie și doar pentru că F-22 este cel mai performant avion de luptă american și rămâne în continuare protejat de ochii curioșilor. Când corespondentul nostru a văzut câteva dintre avioanele aceleiași escadrile din Alaska, aflate în exercițiu în Tinian, la mii de kilometri distanță, în Pacificul central, a fost nevoit să trimită toate fotografiile pentru cenzură către Forțele Aeriene ale SUA. Fără îndoială, delegația rusă a profitat de fiecare ocazie pentru a le studia atent, pe măsură ce coloana oficială trecea pe lângă ele.
În primul său mandat, Trump preferase adesea să vorbească cu Putin fără oficiali sau persoane care să ia notițe. A fost, așadar, o ușurare când, mai devreme în acea zi, s-a anunțat că întâlnirea unu-la-unu planificată la Anchorage va fi extinsă pentru a include doi oficiali de rang înalt din fiecare parte. Însă, imediat ce au coborât de pe podium, Trump l-a invitat pe Putin să urce în limuzina sa, cunoscută drept „Bestia” — până la urmă asigurându-și discuția privată.
Onorurile acordate lui Putin au contrastat puternic cu umilința publică pe care Trump și consilierii săi i-au aplicat-o lui Zelenski în timpul vizitei acestuia la Casa Albă, la începutul acestui an. Între timp, relațiile cu Ucraina s-au îmbunătățit, însă Trump a fost adesea rapid în a da vina pe Ucraina pentru faptul că a fost invadată; iar față de Putin s-a arătat, în mod curios, îngăduitor. Trump a declarat pentru Fox News că trebuie să „fentezi și să eschivezi” ca să ajungi la înțelegeri, însă ezitările și schimbările constante de poziție înaintea summitului sugerează mai degrabă indecizie și frustrare față de un lider rus care nu răspunde la rugămințile sale.
Locația aleasă, în Alaska, a fost plină de simbolism: proximitatea fizică dintre Rusia și America peste strâmtoarea Bering, vânzarea Alaskăi de către Rusia țaristă către Statele Unite în 1867, dar și acordurile de tip „lend-lease” prin care America a înarmat Uniunea Sovietică pentru a o ajuta să reziste Germaniei naziste (un coridor important de aprovizionare trecea prin Alaska). Putin a amintit toate aceste lucruri și a povestit cum, pe covorul roșu, l-a salutat pe Trump spunând: „Bună ziua, vecine drag”.
Desigur că are sens ca marile puteri nucleare, chiar și rivale geopolitice, să dialogheze. Dar dacă și este nevoie să întinzi covorul roșu acasă fără niciun câștig concret, asta este mai discutabil. Singura concesie făcută lui Trump a fost atunci când liderul rus a declarat că este „sincer interesat să pună capăt” războiului și a afirmat că acesta nu ar fi avut loc dacă Trump ar fi fost președinte în 2022.
Totuși, Putin a insistat că „trebuie eliminate toate cauzele principale ale acelui conflict”. Având în vedere că el consideră drept cauză principală independența și suveranitatea Ucrainei, precum și dreptul acesteia de a adera la instituții europene, inclusiv NATO, formula sa este, de fapt, o rețetă pentru continuarea războiului. Trump nu a făcut nimic pentru a-l contrazice. Președintele rus a plecat zâmbind și chiar a încercat puțină engleză în public: „Data viitoare la Moscova”, i-a spus gazdei sale. La care Trump a răspuns: „O să primesc ceva critici pentru asta, dar cred că s-ar putea întâmpla”.
China tocmai a semnalat că Trump nu a făcut America măreață din nou, ci irelevantă ca niciodată
