O investigație realizată de Le Monde și The Investigative Desk dezvăluie alianța secretă creată între lobby-ul tutunului și rețelele de magnați americani ai petrolului, pentru a preveni reglementările privind țigările electronice.
Microbuzul minciunilor
<< „Ești vaper sau un fumător?” „ jumătate de duzină dintre ei se apropie de trecători, cu fluturași în mână și sloganul afișat pe tricourile lor din poliester: „Back Vaping. Beat Smoking. După Barcelona, Milano sau Berlin, microbuzul electric al World Vapers’Alliance, cu o mănușă de box roz pe plafon, oprește în Shoreditch, un cartier hipster al Londrei, la sfârșitul lunii septembrie 2021.
Pornit într-un turneu european cu opriri în opt țări, acest vehicul nu emite gaze cu efect de seră, ci un simplu mesaj: țigara electronică poate „salva 19 milioane de vieți”. Vapingul este cu „95% mai puțin dăunător decât țigările”, susține organizația. Guvernele, însă, sporesc „măsurile represive”, introducând taxe și interdicții aromelor de e-lichid. Acesta este motivul pentru care World Vapers Alliance își propune să „amplifice vocile practicanților de vaping pasionați din întreaga lume”, pentru a-i face „auziți pe coridoarele puterii”.
Cu ochii moi, iviți de sub un păr dat pe spate, purtând Adidas în picioare, Michael Landl, 34 de ani, arată bivuacul acestei mișcări pe care o conduce din august 2020. Un strat gros de gazon sintetic pe sol. Un cort pentru a-i scrie parlamentarului tău și a sprijini campania de semnături. Un studio pentru a-și înregistra mărturia lui de vaper vindecat de țigări. Un colț pentru selfie-uri. Și apoi mici cadouri. „Vedem câteva sute de oameni pe zi, merge foarte bine”, se bucură tânărul austriac, care vapează aromă de pepene galben, măr verde sau mentă.
Michael Landl dă asigurări că mișcarea sa reunește „douăzeci și patru de organizații și cincisprezece mii de membri individuali”. Dar, pe site-ul său, această cifră urcă la „zeci de mii de vaperi”. Pe cine reprezintă, mai exact, World Vapers’Alliance?
În studioul video, pe masa înaltă stă întins un indiciu: „Red flag”. Responsabilă de colectarea acordurilor scrise de la vaperii martori, această firmă de relatii publice menționată în documente nu este necunoscută. Specialitatea sa: punerea cap la cap a unor mișcări care par să vină din teren. Această tactică de lobby și propagandă are un nume: „astroturfing” – un termen englezesc pentru același gazon artificial cu care este acoperită tabăra din Londra a World Vapers Alliance.
Red Flag s-a remarcat prin organizarea, în 2017, a operațiunii „Freedom to Farm”, o campanie de susținere a glifosatului în opt țări europene, orchestrată în numele grupului agrochimic Monsanto (acum Bayer), cu foarte puțini fermieri în carne și oase. Printre cei mai mari clienți ai săi (până la 200.000 de euro pe an), Red Flag poate enumera British American Tobacco, producătorul Lucky Strikes și Dunhill, ca și mai multe mărci de țigări electronice.
Înainte de turneul său fără audiență, World Vapers’Alliance a organizat și demonstrații fără fără demonstranți, cu aer de auto-alegorii. Adunați în fața Parlamentului European de la Bruxelles sau la poalele Porții Brandenburg din Berlin, protestatarii nu erau altceva decât figuri de carton în mărime naturală ale lui Michael Landl și alți indivizi cu zâmbete înghețate. Cei mai mulți dintre ei fac parte din echipa unei alte organizații pentru care World Vapers’Alliance este doar un ecran: Consumer Choice Center.
Lansată la Bruxelles, în aprilie 2017, CCC pretinde, de asemenea, că este o „mișcare populară globală” care reprezintă „milioane de consumatori” în „o sută de țări din întreaga lume”. Expresia „grassroots move” pe care o folosește în limba engleză sugerează mobilizarea spontană a unui colectiv de consumatori îngrijorați. Însă directorul său, germanul Fred Roeder, în vârstă de 34 de ani, care schia în Dubai în iulie, pe zăpada artificială a unei stațiuni în care se leagănă pinguini adevărați, cu siguranță seamănă consumatorului obișnuit.
CCC, o mișcare de masă? Invocând regulamentul european de protecție a datelor, directorul acesteia refuză să ofere dovezi ale existenței membrilor săi, chiar anonimi. Pe rețelele de socializare, organizația nu are mai nimic, cu puțin peste 3.000 de urmăritori pe Facebook sau Twitter.
Obiectivele sale sunt mai transparente: CCC se opune reglementărilor „paternaliste” care, potrivit acesteia, îngreunează libertatea consumatorilor în domenii atât de variate precum economia digitală, transportul, sănătatea sau „stilul de viață”. Opunându-se taxării produselor zaharoase și a alcoolului și fiind în favoarea legalizării canabisului, CCC a făcut din „reducerea daunelor” legate de tutun unul dintre principalii săi cai de bătaie.
Acești noi aderenți la campanie, care se îndepărtează de microbuzul Citroën, ținând sub braț diverse bunurui cu siglă, sunt privați totuși de o informație crucială: cele două organizații, care în fond sunt una, sunt finanțate de industria tutunului. „Ce ?”, întreabă indignat o tânără semnatară, intervievată ulterior. „Nu mi-au spus, dar ar fi trebuit!” exclamă ea. „Simțisem eu că ceva nu era în regulă”.
Mâna invizibilă a pieței de tutun
Strângi bani din tutun pentru a apăra vapingul? Michael Landl crede că nu există „nicio problemă” acolo. „Toate informațiile sunt pe site-ul nostru”, se apără el. Oricum, nu pe site-ul World Vapers’Alliance. Pentru a le găsi, trebuie să te uiți pe cel al CCC, a cărui emanație este
Marile companii multinaționale de tutun au venit în sprijinul organizației. Japan Tobacco International (producător al țigărilor Winston și Benson & Hedges) a sponsorizat și finanțat operațiunea de lansare. Din 2019, CCC este susținută și de British American Tobacco, Philip Morris International și Altria (compania-mamă a Philip Morris USA).
Întrebat, pe 20 septembrie, de Le Monde și The Investigative Desk, într-un pub londonez, ca și în e-mailuri ulterioare, Fred Roeder a refuzat să dezvăluie sumele acestor donații. „Activitatea noastră se desfășoară în totală independență, așa că nimic nu poate fi considerat săgeată”, asigură directorul CCC.
British American Tobacco finanțează organizația în mod special pentru „a pleda pentru reducerea riscurilor asociate tutunului”. Foarte popular din 2017, acest precept privind „reducerea efectelor nocive” îi determină pe fumători să apeleze la inhalatoarele de nicotină, precum dependenții de droguri, care folosesc metadonă pentru a renunța la heroină.
Ca lider în controlul tutunului, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că știința nu are încă suficientă perspectivă pentru a decide asupra dispozitivelor electronice, care sunt interzise în 32 de țări. Avertismentele sale regulate împotriva noilor produse îi înfurie pe susținătorii „reducerii efectelor nocive”, care le prezintă ca fiind mai puțin dăunătoare decât țigările. Această dezbatere sfâșie lumea controlului tutunului, unde pro-vaperii pot fi la fel puternic convinși precum aliații igărilor – unul neexcluzându-l pe celălalt.
„Big Tobacco” era de fapt dornic să recupereze conceptul și să-l transforme într-un instrument de marketing. Actualizate în mod corespunzător în jurul promisiunii sale de „o lume fără fumat”, instrumentele din valiza sa de influență au scopul de a împiedica autoritățile publice să reglementeze și să taxeze aceste noi produse. Sectorul folosește acum „reducerea riscului” pe post de cal troian pentru a se prezenta ca un interlocutor credibil cu autoritățile publice, fără însă a renunța la vânzarea țigărilor, care aduc 596 de miliarde de euro în fiecare an. Printre tacticile preferate: înființarea de organizații care să-și transmită mesajul de sub un exterior mai prezentabil.
Foști fumători sau în curs de a deveni, uneori mergând oscilând între dispozitive electronice și recidiva la tutun, amatorii de vaping sunt în general ostili producătorilor care-i făcuseră dependenți. Majoritatea o știu: jumătate dintre fumători mor din cauza țigărilor. Cu toate acestea, planeta încă mai are peste 1 miliard de fumători. Șapte milioane dintre ei vor muri, din cauza dependenței lor, în 2021, luând cu ei încă un milion de victime ale fumatului pasiv, potrivit OMS.
Propuse din 2009 de producători independenți, noile produse electronice au fost transformate într-un chilipir de marile firme. Nerăbdători să nu piardă niciun client, au propriile lor țigări electronice: Vuse (British American Tobacco), Juul (Altria deține 35%), Logic (Japan Tobacco International) sau chiar Blu (Imperial Brands). În ceea ce privește piața „heat-not-burn”, dispozitive electronice care încălzesc tutunul la o temperatură mai scăzută decât țigările și eliberează un aerosol, aceasta este dominată de Philip Morris International, producătorul celebrului Marlboro, cu IQOS. În 2019, aceste noi produse reprezentau deja o piață de 13 miliarde de euro.
Subterfugiu made in Bruxelles
14 iulie 2021. Sub cerul înnorat al Bruxelles-ului, microbuzul World Vapers’Alliance își începe turul chiar în fața Parlamentului European. Germanul Peter Liese, un europarlamentar influent din Partidul Popular European (dreapta), a venit să susțină campania și să-l salute pe Michael Landl.
A doua zi are loc prima reuniune a BECA (Comitetul Special pentru Combaterea Cancerului), o comisie specială a Parlamentului responsabilă cu discutarea Planului European de Combatere a Cancerului, un proiect înființat de Comisia Europeană la începutul anului 2020. Cu obiectivul „ o „generație fără tutun” până în 2040, acest „plan împotriva cancerului” intenționează nu numai să revizuiască taxele pe țigări, ci și să le extindă la inhalatoarele de nicotină, similare produselor din tutun. Pentru sectorul ale cărui produse sunt responsabile pentru mai mult de un sfert din cazurile de cancer din Europa, acest proiect reprezintă o amenințare serioasă.
Prima etapă a discuției, proiectul de raport al BECA, prezentat în iulie, vrea să meargă și mai departe și propune interzicerea aromelor țigărilor electronice, adevărate capcane pentru copii și adolescenți cu aromele lor de vată de zahăr, brioșă sau Dragibus. Mai mulți parlamentari se opun. Printre ei: Peter Liese.
În timp ce Michael Landl i-a prezentat la World Vapers’Alliance ca o organizație de consumatori cu „buget redus”, europarlamentarul a aflat că aceasta este finanțată din banii companiilor de tutun. Dar vestea nu-i pune la îndoială poziția sau sprijinul pentru campania sa. Un argument „nu poate fi răsturnat complet sub pretextul că și industria tutunului îl poate folosi”, a răspuns prin email alesul, care apare în continuare într-un videoclip promoțional pentru World Vapers’Alliance. „Ca medic, lupt împotriva consumului de tutun încă de la primele mele alegeri pentru Parlamentul European”, continuă el, amintind că a susținut în trecut impunerea pachetului neutru și interzicerea publicității pentru tutun. Inițial reticent, acum susține „reducerea riscului” cu o opțiune de vaping.
Peter Liese nu este singurul interlocutor al CCC în Parlamentul European. CCC se folosește pe site-ul său de găzduirea unui „intergrup” al Parlamentului format din aproximativ treizeci de reprezentanți aleși, denumit „MEPs4Innovation” (MEPs for innovation), logo-ul instituției susținătoare. Dacă grupul „nu se află încă” pe lista oficială a intergrupurilor, asta se datorează unui defect administrativ, spune Fred Roeder. Dar Parlamentul neagă: MEPs4Innovation „nu este un grup oficial”.
Jumătate dintre ei provenind din partide populiste sau de extremă dreapta (inclusiv Rassemblement national), membrii acestui intergrup neoficial se strâng în jurul mai multor teme, printre care „reducerea riscurilor”. Doi dintre ei, europarlamentarii italieni Pietro Fiocchi (grupul conservatorilor și reformiștilor europeni) și Aldo Patriciello (grupul Partidului Popular European), sunt, de asemenea, membri ai BECA; au depus și aproximativ douăzeci de amendamente pro-vaping care contravin „planului Cancer”.
CCC, finanțat de industria tutunului? Pietro Fiocchi „habar n-avea”. Dar asta nu-l deranjează. „Vorbesc cu Philip Morris. Vorbesc cu British American Tobacco. Vorbesc cu toată lumea”, mărturisește acest membru al partidului neofascist, Fratelli’Italia.
Pe lângă „Planul Cancer”, CCC este implicată în toate procesele legislative care afectează interesele industriei tutunului. Pentru a-și canaliza ideile prin răsturnările și întorsăturile procesului decizional european, organizația recurge și la acțiuni de lobby mai tradiționale. Acesta declară că îi dedică aproximativ o treime din bugetul său de aproape 1 milion de euro.
O duzină de angajați lucrează pentru a organiza conferințe și mese rotunde, pentru a scrie argumente și rapoarte, pentru a scrie pe forumuri în cele mai citite mass-media din Bruxelles, pentru a găzdui podcasturi, pentru a alimenta conturile de Twitter, Facebook, YouTube și Instagram. Aceștia participă mai direct la elaborarea legii prin contribuții la consultările publice organizate de Comisie pentru a informa cu privire la deciziile acesteia. În octombrie 2020, CCC a criticat raportul unui comitet științific privind țigările electronice, „plin de argumente părtinitoare”. În iunie 2021, el a fost ferm împotriva oricărei forme de impozitare a tutunului și a țigărilor electronice. Fumatul, crede el, este „o chestiune de alegere a consumatorului și de responsabilitate personală”.
Cei mai bogați frați din lume
Un pumn stâng ținând o țigară electronică. Logo-ul World Vapers’Alliance împrumută din imaginile revoluționare, dar este o revoluție radicală de dreapta cea la care aspiră mișcarea. Chiar și ascunși în spatele unor perdele groase de fum, banii încă își lasă amprenta.
Pe lângă companiile de tutun, anumiți binefăcători ai CCC, pomeniți întâmplător într-un colț al site-ului său, lasă să se întrevadă o realitate și mai complexă. Ei gravitează într-o galaxie obscură, dezvoltată în ultimele decenii de un grup de miliardari americani încă necunoscuți în Europa.
În fruntea lor: frații Koch. David s-a stins din viață în 2019, lăsându-i văduvei sale de 58 de ani, Julia, locul douăzeci și șapte în clasamentul celor mai bogați oameni din lume, stabilit de revista Forbes. El a împărtășit acest rang cu fratele său, în vârstă de 86 de ani, Charles, foartevital și acum la cârma unui proiect politic de dreapta atât de extrem încât o figură a conservatorismului american, William F. Buckley, l-a numit el însuși „ Anarho-totalitarism”.
Frații Koch își trag originea imensei lor averi în primult rând din exploatarea combustibililor fosili. Cu rafinăriile de petrol, conductele și minele de cărbune, Koch Industries a realizat o cifră de afaceri de 100 de miliarde de euro, în 2019. Companie privată lider din Statele Unite, firma produce și covoare, airbag-uri, veselă din carton, nailon, sticlă, scaune de gazon sau hârtie igienică și are interese în sfera produselor chimice și îngrășămintelor, agrobusiness și finanțe, hârtie și creșterea animalelor. Necotat la bursă, nu răspunde în fața acționarilor pentru finanțele sau activitățile sale. Această cultură a secretului este semnul distinctiv al fraților Koch.
„Cineva care a lucrat pentru ei mi-a spus: Nu e faptul că activitățile lor sunt imune la radar, ci că sunt complet sub pământ”, afirma reporterul New Yorker, Jane Mayer. Autoare a unei cărți importante care a expus detaliile, Dark Money: The Hidden History of the Billionaires Behind the Rise of the Radical Right (Doubleday, 2016), ea explică că cei doi miliardari, „pionierii Astroturfing în politica din America, și-au canalizat banii opaci către organizații cu care sunt greu de conectat, pentru a cumpăra influență și a manipula politica”
Frații Koch sunt printre marii finanțatori ai scepticismului climatic. Greenpeace a calculat că fundațiile lor de familie plătiseră peste 127 de milioane de euro către nouăzeci de entități pentru a ataca știința climatică, între 1997 și 2018. Dar ei sunt și cei mai mari finanțatori ai politicii libertariene radicale din Statele Unite.
Numit adesea, greșit, ultraliberalism, libertarianismul se remarcă printr-o ostilitate viscerală față de orice intervenție guvernamentală care, ca „stat Bonă”, le-ar dicta indivizilor alegerile de viață. În lupta pentru eliminarea taxelor și a programelor de asistență socială și medicală, această mișcare cere un control minim al activităților de afaceri și industriale, în special în domeniul mediului.
De asemenea, pentru a economisi sume colosale din drepturile de succesiune către fiii săi, Frederick Koch a plasat milioane de dolari în fundații filantropice, înainte de moartea sa, în 1967. Charles și David au lucrat apoi pentru a „militariza filantropia” pentru a conduce „războiul ideilor” lor, în cuvintele lui Jane Mayer.
În jurul proiectului lor ideologic, familia Koch a reunit zeci de familii miliardare care folosesc aceleași facilități fiscale pentru a-și păstra averea: Scaife (Mellon Bank și Gulf Oil), Bradley (apărare), Olin (produse chimice și muniții), Coors (fabrici de bere) sau DeVos (Amway). O rețea atât de extinsă încât este supranumită „Kochtopus”, de la cuvântul englezesc octopus („caracatiță”).
Timp de zeci de ani, acumulând straturi, fundațiile acestor oameni bogați și invizibili au canalizat milioanele din generozitatea lor scutită de taxe către o multitudine de fundații și grupuri de reflecție, care, la rândul lor, finanțează organizații, consultanți și comentatori, inclusiv voci din mass-media, aparent independente, modelează dezbaterea publică și asigură diseminarea ideilor lor. Un sistem de păpuși rusești, matrioșka, extrem de complex despre care Jane Mayer spune că „a schimbat America”. Iar acum va schimba lumea?
Îmbrățișarea „Kochtopus”
Prins de trenciul Burberry pe care îl așezase împăturit pe spătarul scaunului, Fred Roeder mărturisește: vapează aromă de pepene verde. Un detaliu amuzant când știm că „Pepenele verde” este o insultă standard care desemnează ecologistii și progresiștii (presupunându-se că sunt „verzi” în exterior, dar „roșii” în interior) în universul libertarian, unde frica de socialism se învecinează adesea cu paranoia.
Deși Consumer Choice Center operează în Europa, sediul său este în Statele Unite, unde este înregistrată ca organizație nonprofit 501 (c). Nenumăratele entități finanțate de frații Koch și aliații lor favorizează acest statut, care îi scutește de un număr mare de taxe, permițându-le în același timp să păstreze secretă identitatea donatorilor lor.
Chiar înainte de a fi pusă întrebarea, directorul CCC, Fred Roeder, anticipează: „Probabil o să mă întrebați la un moment dat dacă primim bani de la [frații Koch]? Nu ! Am întrebat de mai multe ori”, dar, explică cel care se înfățișează drept o creatură lipsită de importanță, situată „în partea de jos a lanțului trofic”, potrivit lui, aceștia „chiar nu sunt interesați de ceea ce se întâmplă în afara Statelor Unite, în ceea ce privește politicile publice”.
Totuși, istoria și contabilitatea CCC sunt strâns legate de o organizație cheie a sistemului Koch: Students for Liberty. Responsabilă de formarea noii generații libertariene, această structură a luat naștere la inițiativa unui beneficiar al unei burse de vară de la Institutul Charles Koch, în 2007. De atunci, și-a folosit bugetul anual de 3,5 milioane de euro pentru, după propriile sale cuvinte, „identificarea tinerilor care sunt deja pro-libertate și să le ofere resurse pentru a disemina idei”.
Înregistrată, de asemenea, sub statutul 501 (c), Students for Liberty nu și-a dezvăluit finanțatorii, din 2016, dar analiza a sute de pagini de documente de administrare fiscală arată că a strâns peste un milion de dolari de la organizații direct legate de Charles Koch și aliații lui din ultimii cinci ani (Charles Koch Foundation, Charles Koch Institute, Donors Trust, Donors Capital Fund).
Pe parcursul interviului, Fred Roeder va minimiza în mod repetat legătura cu Students for Liberty. Cu toate acestea, însuși CCC a fost inițial un proiect Students for Liberty; de multă vreme, cele două organizații au aceeași adresă. Timp de nouă ani, până când CCC a părăsit oficial siajul surorii sale mai mari, în aprilie 2020, Fred Roeder a deținut acolo responsabilități importante, co-fondând filiala sa europeană. Zece membri ai echipei CCC, printre care mâna sa dreaptă, Yaël Ossowski, au ocupat și ei funcții acolo, ca, de exemplu, „responsabil cu dezvoltarea internațională” sau „director de programe europene”.
O legătură mai ascunsă îl leagă încă pe Fred Roeder de Students for Liberty. Tânărul antreprenor deține o companie cu domiciliul în Tallinn (Estonia), Healthcare Solutions, care a primit aproape 600.000 de euro de la Students for Liberty, din 2015, pentru o activitate de consultanță. Aceasta este cea mai mare parte a cifrei de afaceri anuale. Un alt consultant, obișnuit cu televizoarele americane, Jeff Stier, a primit, prin aceleași mijloace, peste 200.000 de euro. Cu toate acestea, el este membru asociat („senior fellow”) al CCC.
„S-ar spune că e vorba acolo de o organizație-ecran mare!”, exclamă Jane Mayer, reporter în New York. „O mișcare spontană de sentiment popular care apare astfel, cu oameni care simt brusc nevoia să vapeze pentru a lupta împotriva tutunului? E o glumă! Este păcat că ne exportăm obiceiurile de corupție politică din Statele Unite în restul lumii!”
Prefăcându-se că este obosit și căscând teatral, Fred Roeder a părăsit Pub-ul Goose Island când a venit timpul să abordeze subiectul financiar. Întrebările noastre prin e-mail vor rămâne fără răspuns.
La fel ca aproape toate organizațiile nonprofit și think tank-urile pro piață liberă, citate în acest sondaj, CCC și Students for Liberty sunt, de asemenea, parteneri ai unei organizații cu ramificații internaționale, Atlas Network. Primul a primit un grant de 14.000 de euro, în 2018, în sprijinul „lucrării sale de a facilita comerțul pentru a contracara extinderea retoricii protecționiste și a acțiunilor întreprinse de lideri mondiali proeminenți în această perioadă”, după cum recunoaște Atlas Network într-un e-mail. Al doilea a primit peste 500.000 de euro, din 2010, conform formularelor fiscale.
Înființată la Washington, Atlas Network se află în centrul sistemului de diseminare a ideologiei libertariene în întreaga lume. Conectează numărul amețitor de peste 500 de organizații din 98 de țări. „Viziunea sa”, explică ea, este aceea a unei „lumi libere, prospere și pașnice în care principiile libertății individuale, drepturile de proprietate, guvernarea limitată și piețele libere sunt garantate de statul de drept”. „Misiunea” sa: „să consolideze” această rețea de think tank-uri „care promovează libertatea individuală și se angajează să identifice și să înlăture obstacolele din calea dezvoltării umane”.
Zilnic, Atlas Network antrenează o adevărată mică armată de propagandiști. În acest ecosistem în care eficiența este subiectul unei contabilități atente, organizația se mândrește cu faptul că a format aproape 4.000 de oameni în 2020, în timp ce Atlas Network Academya pregătit „884” de persoane să lucreze în grupuri de reflecție.
Acest sediu al libertarianismului redistribuie o mare parte din mana americană în afara continentului: aproape 4 milioane de euro, în 2020, inclusiv peste 1 milion de euro destinate Europei. Resursele sale financiare (12,6 milioane, în 2020) provin în principal de la organizațiile „Kochtopus”. În ultimii cinci ani, conform calculelor noastre, a primit peste 390.000 de euro de la Fundația Charles Koch și de la Institutul Charles Koch, peste 1 milion de la Donors Trust și chiar 180.000 de euro de la Fundația Lynde și Harry Bradley.
La acestea se adaugă banii de la companiile de tutun, „aliații strategici” ai rețelei Atlas, conform analizei unei echipe de cercetători de la Universitatea Simon Fraser din Burnaby (Canada), publicată într-o revistă academică, în 2016. Mai mult de o treime din Partenerii americani ai Atlas Network au primit, într-adevăr, finanțare de la Philip Morris, RJ Reynolds sau Tobacco Institute, pseudo-institutul industriașilor americani. Contribuția companiilor reprezintă „mai puțin de 2% din totalul donațiilor primite în 2020”, asigură totuși Atlas Network, și se limitează la „sponsorizarea cinei de gală anuale [sa], o practică comună pentru organizațiile non-profit din Statele Unite”.
Pactul de fum
„Rețelele fraților Koch care colaborează cu companiile de tutun nu sunt noi”, a afirmat Stanton Glantz, profesor emerit de medicină la Universitatea din California, San Francisco. Pragmatică înainte de toate, această alianță datează din anii 1980. Cigarettes Papers, aceste milioane de pagini de documente interne făcute publice de sistemul de justiție american și pentru care a fost responsabil până la recenta pensionare, i-au permis, alături de colegii săi, să îi reconstitui originea.
De la companiile de tutun, rețelele fraților Koch au învățat tactici de „astroturfing”, au descris cercetătorii, într-un articol din 2014, publicat în revista Tobacco Control. Pentru a preveni taxele și măsurile de reglementare care vizează reducerea consumului de tutun, companiile de tutun, puțin credibile în dezbaterea publică, doresc să dea „impresia de opoziție față de politicile de control al tutunului și au încercat să creeze o mișcare la firul ierbii, de apărare a drepturilor fumătorilor”. Apoi apelează la grupuri libertariene, mult mai mari decât ale lor, și îi plătesc, la fel ca furnizorii de servicii, pentru a promovată ideologia comună.
„Rețelele fraților Koch, evident, nu au nevoie de banii industriei tutunului”, spune Stanton Glantz. Dar, din moment ce ambele detestă reglementările și încearcă să blocheze acțiunile guvernamentale cu privire la o gamă largă de probleme, ei au un interes comun puternic. Orice poate întări puterea rețelelor Koch este benefic pentru companiile de tutun, deoarece acțiunea lor favorizează un mediu anti-reglementare, anti-taxă și anti-sănătate”.
Planul lor: să formeze coaliții și alianțe paralele „la firul ierbii”, la nivel „național și intelectual”, pentru a influența Washingtonul. „La sfârşitul zilei, vorbim despre o „mişcare”, un efort naţional de a schimba modul în care oamenii văd rolul guvernului (şi al marilor afaceri) în vieţile noastre”, explică Tim Hyde, un director executiv la compania de tutun RJ Reynolds, într-un memoriu fondator din 1990.
Până în 2004, lobby-ul tutunului s-a ascuns în spatele fațadei principalei organizații a fraților Koch, Citizens for a Sound Economy. Mișcări precum Get Government Off Our Back și Enough is Enough pun bazele unei alianțe de interese care va duce apoi la finanțarea Tea Party. A apărut la începutul lui 2009, pentru a torpila planul de reformă a sănătății al președintelui Obama, Obamacare, această mișcare anti-taxă și cheltuieli publice nu a fost spontană, la început. A derivat direct din „decenii de astroturfing de tutun și alte interese industriale”, desfășurate cu unicul scop de a „sprijini agenda lor economică”, potrivit lui Stanton Glantz și colegilor săi.
Interesele lor economice comune secretă o ideologie sau este invers? „Amândouă”, analizează Jane Mayer. Ideologia lor este o justificare pentru practicile lor de afaceri și invers. Ei au transformat ceea ce este fundamental strategiei lor de marketing într-o așa-numită mișcare politică. Ei fac ca o chestiune de principiu să ascundă faptul că este de fapt o chestiune de profit”.
Pentru Stanton Glantz, marile manevre din jurul promovării inhalatoarelor electronice și ale „reducerii noxelor” relevate de ancheta noastră sunt o „continuare” a acestui proiect pus la cale acum patru decenii. Cu o singură diferență: un grad crescut de sofisticare. Odinioară „sub unul sau două straturi de complicație”, conexiunile sunt acum „îngropate sub cinci sau șase straturi, așa că este din ce în ce mai dificil să le expun”.
Internaționala pieței libere și a vapingului
Când orchestra „Kochtopus” începe să cânte, o uriașă cameră de ecou difuzează ideologia libertariană sub pretextul apărării libertății consumatorului – ieri fumător, azi vaper.
Se lansează campanii și hashtag-uri. Se citează, se traduce, se republică printre prietenii din media, se dau retweet-uri și like-uri, se aleg „fellow”, se invită la podcasturi și dezbateri online, se publică pe forumuri și puncte de vedere în mass-media mainstream, uneori chiar în Le Monde. Atlas Network a revendicat peste 20.000 de menționări în media, în 2020, iar Consumer Choice Center, peste 1.000.
Pentru a ajunge la opinia publică, site-urile de știri gratuite acționează ca niște camere de rezonanță. Este cazul, de exemplu, cu Vaping Today sau InsideSources, un site cu finanțare necunoscută, al cărui editor are un câine pe nume Milton, „ca al economistului său preferat”, icoana libertariană, Milton Friedman. Printre contribuitorii săi: CCC și reprezentanți ai diferitelor think tank-uri din rețelele Koch – precum Competitive Enterprise Institute, R Street Institute sau Taxpayers Protection Alliance.
Deși nu este întotdeauna posibil să știm cine este păpușa rusească a celuilalt în acest web complex, este totuși posibil să dezlegem modul în care aceste entități interacționează. Cazul Taxpayers Protection Alliance, o organizație anti-taxă, americană, non-profit, tipic libertariană, este în acest sens elocvent pentru înțelegerea regulilor nescrise ale acestui joc.
Taxpayers Protection Alliance conduce „IGO Watch”, o campanie care cere mai multă transparență din partea OMS, „birocratia coruptă”, sub sancțiunea rezilierii contribuției financiare a SUA. Cele douăzeci și ceva de mișcări „de bază” care aderă la acesta sunt în mare parte grupuri libertariene deghizate în asociații de apărare a contribuabililor. Printre acestea: CCC.
Finanțarea Taxpayers Protection Alliance, cu un buget anual de 3,5 milioane de euro, este foarte opacă. Președintele acesteia, David Williams, explică într-un e-mail că nu dezvăluie „cine îi donează sau nu îi donează din respect pentru confidențialitatea lor”. Dar interesul recent al organizației pentru vaping și istoria liderilor săi lasă puține îndoieli cu privire la motive.
Doi dintre ei provin din grupul conservator FreedomWorks, o ramură a Citizens for a Sound Economy a fraților Koch și un patron esențial al Tea Party. Când vine vorba de vaping, persoana cheie este Lindsey Stroud. Din mai 2021, ea conduce noul „Consumer Center” al Taxpayers Protection Alliance, care include o secțiune dedicată „reducerii riscurilor”. Membră în consiliului de administrație al unei organizații profesionale a producătorilor de țigări electronice, ea scrie pe blog despre „elementele de bază ale reducerii efectelor nocive”, scrie rapoarte, se luptă pe Twitter. Unul dintre invitații de vară la podcastul său, „Across the Pond”, a fost Yaël Ossowski, numărul 2 în CCC.
Până în 2020, Lindsey Stroud a lucrat pentru Heartland Institute. Renumit pentru că a fost un vârf de lance al scepticismului climatic, acest think tank finanțat de rețelele fraților Koch încă promovează o broșură care garantează nu pierde niciodată o dezbatere cu un alarmist privind încălzirea globală!”.
Heartland Institute nu își dezvăluie sprijinul financiar „din principiu”, dar istoria sa cu industria tutunului datează din anii 1990, cu finanțare de la Philip Morris, în timp ce Altria oferă donații de la începutul anilor 2010. Online, „salonul său pentru libertatea consumatorului” care promovează țigările electronice, recomandă ca expert… pe Jeff Stier, consultantul CCC, plătit de Students for Liberty, care este și „senior fellow” pentru Taxpayers Protection Alliance.
Le Monde și Investigative Desk au identificat șaptesprezece organizații partenere ale Atlas Network, implicate în lobby sau propagandă pentru „reducerea riscurilor” și vaping. Sondajul nostru arată că aproape toți au strâns bani de la industria tutunului, 12 dintre ei în ultimii cinci ani.
Interconectate în cadrul acestei rețele, anumite așa-numite mișcări de vaping „la firul ierbii”cum ar fi World Vapers’Alliance, oferă o fațadă legitimă în stratul cel mai vizibil. Creați recent, ei difuzează elemente de limbaj și argumente în inima comunității de consumatori prin site-uri dedicate vapingului și rețelelor sociale.
În Irlanda, Respect Vapers este finanțat în totalitate de Institutul Edmund Burke, un think tank libertarian care consideră că „etatismul dădacă este nedemocratic și infantilizant”. În Marea Britanie, We Vape pare să fie reprezentat doar de directorul său, un membru al Adam Smith Institute. Cele două „institute” sunt parteneri ai Atlas Network. În Canada, Rights4Vapers, plecat de asemenea într-un tur cu autobuzul, îi are printre „susținătorii” oficiali pe directorul World Vapers’Alliance, Michael Landl, și pe cel al Taxpayers Protection Alliance.
„Războiul ideilor” care atacă OMS
Reglementările europene nu sunt, evident, singurul obiect de influență al acestei mașini de propagandă globală, ultra-organizată, unde rețelele de socializare fac posibilă practicarea astroturfing-ului, versiunea secolului XXI. De câțiva ani, OMS este ținta unor atacuri violente coordonate de această rețea.
În 2003, Convenția sa-cadru pentru controlul tutunului a instituit un zid chinezesc în jurul factorilor de decizie publici. Articolul 5.3 din acest tratat internațional, la care 182 de țări aderă astăzi, le cere să-și protejeze politicile de sănătate publică de interferența industriei tutunului, persona non grata la masa oricărei discuții. Potrivit tratatului, „un conflict fundamental și ireconciliabil” se opune sănătății publice și intereselor acestei industrii, ale cărei produse vor ucide 1 miliard de oameni în acest secol dacă nimic nu inversează tendința actuală.
La fiecare doi ani, reuniunile Conferinței părților (COP) din Convenția-cadru sunt presărate de incidente organizate de grupuri din această nebuloasă libertariană aflată sub perfuzia banilor industriei tutunului, Students for Liberty și CCC, în special. Retransmiși de site-urile aliate și conturile de Twitter, aceștia acuză OMS că respinge „reducerea daunelor” și că exclude publicul și mass-media din sălile de negociere… rezervate evident oficialilor și diplomaților din delegațiile oficiale.
În 2016, la New Delhi (India), Fred Roeder era deja acolo când reprezentanții Students for Liberty au perturbat COP7, pătrunzând la o întâlnire, cu pancarte la ei. În 2018, la Geneva (Elveția), Fred Roeder și Yaël Ossowski au organizat pentru CCC o serată paralelă cu a COP8, „Inamicul tău nu este nicotina”, și s-au acreditat ca jurnaliști datorită contribuțiilor lor pe site-uri de informare libertariană.
Geneva, unde COP9 va avea loc online de la sediul OMS din 8 noiembrie, va fi ultima oprire a turului cu microbuzul World Vapers’Alliance, care a pregătit o „surpriză”. Din nou, conferința de anul acesta este vizată de o operațiune. Dar este la o scară fără precedent. Neputincioasă să deschidă porțile la întâlniri, mișcarea libertariană pro-vape și-a schimbat tactica și încearcă acum să intre în ea prin șmecherie. Ideea sa: să integreze experți în „reducerea riscurilor” și vaperi în delegațiile oficiale, în special în cea a Regatului Unit, eliberată, prin Brexit, de angajamentele Uniunii Europene privind Convenția-cadru.
Manevra principală a avut loc în culisele Parlamentului britanic. În primăvara anului 2021, un grup parlamentar format din toate partidele, pe vaping, a cerut ca delegația Departamentului Sănătății din Regatul Unit la COP9 „să fie susținută de experți cu experiență în lumea reală și chiar de foști fumători, care pot atesta beneficiile vapingului și ale altor produse cu risc redus”. Dacă nu, guvernul ar trebui să ia în considerare „reducerea drastică a contribuției sale financiare [la OMS]”, avertizează grupul, al cărui vicepreședinte este conservatorul Matt Ridley, un susținător ferm al vapingului.
Identice cu cele din sfera libertariană, aceste argumente nu au ajuns acolo întâmplător. Administrat până în 2020 de UK Vaping industry Association (Ukvia), o organizație de lobby care reprezintă interesele companiilor multinaționale de tutun, acest grup informal a căutat sfaturi de specialitate timp de câteva săptămâni pentru a-și alimenta gândirea.
Lista contribuțiilor ar putea servi ca un generic la sfârșitul acestui sondaj.
Pe lângă firmele Japan Tobacco International, Imperial Brands și Juul, distribuția a inclus Consumer Choice Center, We Vape, Adam Smith Institute și Institute of Economic Affairs, finanțate notoriu de industria tutunului. Mai puțin așteptate: mai multe organizații americane, precum Taxpayers Protection Alliance, Property Rights Alliance (Americans for Tax Reform) și, în rețeaua lui Charles Koch, Reason Foundation.
Cu câteva zile înainte de deschiderea COP9, inițiativele se înmulțesc și un potop de scrisori a lovit delegațiile naționale și OMS. O scrisoare către președintele american, Joe Biden, cere delegației SUA să facă campanie pentru „reducerea riscurilor”. Cele aproximativ 20 de organizații semnatare, conduse de Taxpayers Protection Alliance, includ CCC și un grup de la Students for Liberty.
Ascunsă printre buclele de fum degajate de produsele toxice de la companiile de tutun și rafinăriile din Imperiul Koch, sponsorizată de milioanele lor opace, această mică armată alimentează un proiect din care publicul percepe doar o mică parte. Ce intenționează ea să realizeze sub pretextul libertății? În tweet-uri și broșuri și în mintea oamenilor, oricum, visul este abolirea oricărei forme de control asupra lumii afacerilor. >>
