- O analiztă The Economist
<< Apetitul lui Donald Trump în emisfera vestică pare insațiabil. La doar o zi după ce l-a capturat pe Nicolás Maduro, Trump și‑a îndreptat privirea spre următoarea țintă: Groenlanda. „Avem nevoie de Groenlanda din perspectiva securității naționale”, le‑a spus președintele reporterilor la bordul Air Force One, în 4 ianuarie. Aliații săi s‑au grăbit să amplifice acest mesaj. Stephen Miller, un consilier influent, a susținut că controlul american asupra Groenlandei este necesar pentru a securiza Arctica și a apăra interesele NATO. Până pe 6 ianuarie, Casa Albă semnaliza deschis că forța nu este exclusă, afirmând că președintele ia în considerare „o gamă de opțiuni” pentru a atinge obiectivul – și că folosirea forțelor armate „este întotdeauna o opțiune”.
Secretarul de stat Marco Rubio le‑ar fi spus legislatorilor americani că Trump speră să cumpere Groenlanda, prezentând retorica belicoasă a președintelui ca o tactică de negociere. Însă Groenlanda și Danemarca, precum și mare parte din Europa, sunt în stare de șoc. Cu un an în urmă, amenințările lui Trump împotriva teritoriului arctic autoguvernat, locuit de 56.000 de oameni, care face parte din Danemarca, provocaseră în rândul liderilor europeni în mare parte deriziune și dezgust. De data aceasta e diferit. „Ajunge!”. a răspuns prim‑ministrul Groenlandei, Jens‑Frederik Nielsen, pe 5 ianuarie. „Ajunge cu presiunea. Ajunge cu insinuările. Ajunge cu fanteziile despre anexare”. Premierul danez, Mette Frederiksen, l‑a implorat pe Trump să renunțe la amenințări, adăugând că acestea „ar trebui luate în serios”. Țările europene au strâns rândurile rapid: toți liderii nordici și baltici și‑au reafirmat sprijinul pentru suveranitatea groenlandeză și daneză, la fel ca și Marea Britanie și Franța. În spatele uniformității afișate, totuși, a existat un sentiment de panică.
Ca întotdeauna cu Trump, este dificil de determinat cât de serioase sunt intențiile sale. Până acum, el a oferit un amestec de motive pentru care râvnește teritoriul arctic: accesul la resursele sale naturale; realizarea prosperității pentru locuitorii Groenlandei; și sporirea securității naționale a Americii. Declarațiile recente au un ton clar inspirat de Doctrina Monroe, de secol XIX, care urmărea să excludă puterile străine din emisfera vestică. „Este atât de strategic… Groenlanda este acoperită peste tot de nave rusești și chineze”, a spus el.
Anexarea propriu-zisă rămâne improbabilă. Însă interesul lui Trump ar trebui tratat cu seriozitate: el pare hotărât să consolideze influența Americii asupra insulei arctice și să îi schimbe statutul înainte de încheierea mandatului său. Până acum, strategia administrației pare să fie dublă. În primul rând, urmărește să cultive elemente în cadrul mișcării pentru independența Groenlandei și să adâncească diviziunile cu Danemarca. În al doilea rând, administrația pare să încerce să încheie un fel de înțelegere cu insula arctică, poate chiar să ocolească complet Danemarca.
Să începem cu independența. În ultimul an, oficialii americani au alimentat diviziunile dintre Groenlanda și Danemarca. În timpul unei vizite din martie 2025, vicepreședintele J.D. Vance a criticat Danemarca pentru că eșuase în fața locuitorilor Groenlandei. Ulterior, el a părut să susțină independența, spunând că America „va purta discuții cu oamenii de acolo, din Groenlanda”. În decembrie, Trump l-a numit trimis special pentru Groenlanda pe Jeff Landry, guvernatorul republican al Louisianei și un neinițiat în politica externă. Această mișcare a sugerat, cel puțin pentru unii, că America intenționa să trateze Groenlanda ca pe o entitate separată de Danemarca.
Se pare că CIA și Agenția Națională de Securitate (NSA) au intensificat, de asemenea, supravegherea mișcării pentru independența Groenlandei și au primit sarcina de a identifica localnici simpatizanți ai Americii. Guvernul danez a convocat diplomați americani de trei ori anul trecut, pe fondul rapoartelor privind spionajul și desfășurarea unei campanii secrete de influență în Groenlanda. Serviciul danez de informații militare și-a exprimat îngrijorarea față de America în evaluarea anuală a amenințărilor, din decembrie trecut.
În același timp, tot mai multe voci susțin că administrația Trump lucrează la un acord pe care să îl prezinte Groenlandei. Trump a comparat în repetate rânduri situația cu o mare afacere imobiliară, una care ar aduce mari bogății locuitorilor Groenlandei. Oficialii americani au discutat posibilitatea de a oferi insulei așa-numitul Compact de Asociere Liberă (COFA), un acord pe care istoric îl extindea către mici națiuni din Pacific. COFA permite forțelor armate americane să opereze liber în țările semnatare, cu avantajul suplimentar al comerțului liber de taxe. În replică, danezii spun că Groenlanda găzduiește deja o bază militară americană, ceea ce îi oferă „Unchiului Sam” o mare libertate în modul în care își desfășoară activitatea acolo. Nu există limite explicite privind numărul de trupe pe care America le poate desfășura în Groenlanda conform tratatului cu Danemarca, deși orice creștere semnificativă sau modificare a prezenței militare americane ar necesita, probabil, consimțământul Danemarcei. Oficialii americani ar fi încercat să poarte discuții directe cu guvernul groenlandez, dar până acum au fost respinși.
Oricum, declarațiile repetate ale administrației privind Groenlanda reprezintă încă o dovadă a antipatiei profunde a lui Trump față de Europa. Deși liderii europeni au încercat să minimizeze amenințarea, disputa a căpătat o notă aproape suprarealistă. Pe 5 ianuarie, ministrul german de externe a afirmat că, indiferent de situație, Groenlanda va intra sub garanția de securitate a articolului 5 al NATO; doar că de data aceasta împotriva agresiunilor americane. În ceea ce-i privește, groenlandezii se pregătesc pentru furtuna „trumpiană”. „[Groenlanda] se află în zona Doctrinei Monroe”, spune Kuno Fencker, membru pro-independență în parlamentul groenlandez. „Și știm ce înseamnă asta”. >>
