Ce șanse sunt ca statul de drept să fie legat de acordarea ajutorului UE pentru Covid. Scenariile pentru a neutraliza jocul Ungariei și Poloniei

Sursa: Wikipedia

În ciuda subminării statului de drept în țările lor, liderii Poloniei și Ungariei au fost cruțați atunci când UE a pus pe picioare pachetul său de recuperare în urma pandemiei de coronavirus. Acum, depinde de Parlamentul European să decidă dacă dorește să crească presiunea.

Márta Pardavi și-a petrecut ultimii 10 ani luptând pentru drepturile omului în Ungaria. În tot acest timp, a învățat un lucru esențial: că trebuie să continui, oricât de mare ar fi presiunea guvernului.

Pardavi, în vârstă de 45 de ani, lucrează pentru Comitetul Maghiar de la Helsinki, o organizație non-guvernamentală. L-a văzut pe premierulu Viktor Orbán trimițându-și loialiștii în Curtea Constituțională a țării, l-a văzut zdruncinând mass-media independentă și scâțând din Budapesta Universitatea Central Europeană, o instituție fondată de miliardarul George Soros. Organizația ei a fost și ea pusă sub presiune. În 2017, Orbán a trecut o lege menită să îngreuneze activitatea ONG-urilor. Presa guvernamentală defăimează activiști ca Pardavi, etichetându-i ca dușmani ai statului.

Pardavi este un european convins, dar este dezamăgită de cât de puțin s-a implicat UE în oprirea dezintegrării democrației în Ungaria. „Aceste atacuri la adresa libertății de opinie și a culturii, asupra statului de drept și a societății civile, nu se întâmplă oriunde, ci chiar în mijlocul Europei”, spune ea.

Când liderii europeni s-au întâlnit la Summitul UE, pentru a aproba bugetul și ajutorul de recuperare economică pentru COVID-19, Pardavi era în vacanță. Dar tot a urmărit negocierile de pe telefonul său. Rezultatul care a fost făcut public i-a produs sentimente amestecate. Pe de o parte, consideră că este progres faptul că tema statului de drept a fost până la urmă pusă pe ordinea de zi. Pe de altă parte, se întreabă, cât de serioase sunt statele membre ale UE cu privire la posibilitatea de a-i sancționa pe autocrații precum Orbán sau Jaroslaw Kaczynski, din Polonia.

Summit-ul special al UE a durat 90 de ore, dar cancelarul german Angela Merkel și omologii săi europeni nu au reușit să-i atașeze o clauză privind statul de drept, ca o condiție pentru acordarea fondurilor UE pe care Comisia Europeană le-a propus.

„Participanții la summit au glosat pe tema statului de drept cu o formulare de compromis”, a declarat Lucas Guttenberg, directorul adjunct al biroului din Berlin al Centrului Jacques Delors, un think tank. Acesta pare să fie prețul pe care Angela Merkel a fost dispusă să îl plătească pentru a vedea concretizat fondul de recuperare și următorul buget multianual al UE.

Cu câteva zile mai devreme, Merkel rostise cuvinte puternice în Parlamentul European. „Democrația europeană, ca orice democrație, prosperă prin dezbateri publice și critice. O democrație în care vocile de opoziție nu sunt dorite, o democrație în care diversitatea socială sau culturală și religioasă nu este dorită, nu este deloc democrație”.

Însă nu a fost în măsură să promoveze un mecanism care să apere valorile europene și să le lege de acordarea ajutorului UE. Comunicatul final al summit-ului conține, în schimb, propoziții care pot fi văzute de ambele părți ca oferindu-le ceea ce doresc. Nu este de mirare că oficialii de la Bruxelles și din capitalele Europei și-au petrecut zilele trecute încercând să descopere ce conveniseră șefii lor marți dimineață. Este compromisul suficient de puternic pentru a exercita o presiune serioasă asupra Orbán sau Kaczyński?

Răspunsul variază, în funcție de cine îl dă. Și tocmai de aceea toate părțile au fost de acord cu aceasta.

Declarația de final a summit-ului spune puține, concret, ceea ce este o victorie pentru Orbán. Se arată acolo că va exista un regulament care să protejeze statul de drept în viitor, dar nu spune nimic despre momentul în care va intra în vigoare sau despre cum ar putea arăta. De asemenea, solicită Comisiei să abordeze problema.

Un document dificil

La cererea președintelui Consiliului, Charles Michel, Merkel s-a ocupat personal de negocierile cu Orbán. Ea a fost asistată în acest sens de premierul leton Krišjānis Kariņš, ale cărui declarații prudente cu privire la statul de drept au fost remarcate de Michel sâmbătă, la o cină.

După summit, Merkel a dat și un indiciu decisiv asupra modului în care intenționează să continue cu problema. Consiliul, puternicul organism care îi reprezintă pe liderii statelor membre ale UE, are încă din 2018 un proiect de regulament care descrie mecanismul statului de drept în toate detaliile. Ambasadorul Merkel la UE, Michel Clauss, a declarat, miercuri dimineață, la o întâlnire cu omologii săi, că lucrul la document ar trebui să fie reluat cât mai repede posibil.

Documentul de 13 pagini conține totul. Acesta precizează că trebuie luate măsuri adecvate dacă un deficit al statului de drept dintr-o țară membră pune în pericol interesele Uniunii. Apoi oferă o listă de exemple care par a fi extrase direct din situația politică actuală din Ungaria sau Polonia, cum ar fi „punerea în pericol a independenței sistemului judiciar.”

Consiliul ar putea adopta acest regulament cu o majoritate calificată, ceea ce înseamnă voturile a 55% din statele membre ale UE, care să reprezinte cel puțin 65% din populație. Altfel spus, Ungaria și Polonia, singure, nu ar avea puterea să oprească demersul. Asta ar fi o veste bună, deoarece înseamnă că mecanismul de stat pe care Merkel nu a fost capabilă să îl promoveze la summit ar avea o a doua șansă.

O problemă este că proiectul din 2018 va trebui modificat în cel puțin un loc crucial, ca urmare a rezultatelor mega-summitului. Documentul Summit-ului poate fi citit într-un mod care sugerează condiții diferite pentru blocarea fondurilor decât cele prevăzute în documentul original. Spre deosebire de proiectul de regulament din 2018, noul document nu prevede o încetare automată a plăților dacă un membru al UE încalcă regulile. În schimb, în ​​Consiliu ar fi necesară o majoritate calificată pentru a opri plățile – un mecanism care s-ar putea dovedi mai favorabil pentru Orbán.

Asta este de fapt exact ceea ce doreau germanii să prevină, deoarece crearea majorităților în cadrul Consiliului nu e întotdeauna o sarcină ușoară. Ca atare, o a doua interpretare a făcut turul capitalelor a doua zi după summit, sugerând că propoziția despre majoritatea calificată nu era decât o indicație asupra modului în care ar trebui adoptat regulamentul.

Acestea din urmă nu ar impresiona Ungaria și Polonia, care sunt dornice să vadă o altă propoziție în declarația summitului, pe care să o poată folosi în avantajul lor. „Consiliul European va reveni rapid asupra problemei”, se arată, cu referire la mecanismul statului de drept. Polonia și Ungaria consideră această propoziție ca o confirmare a principiului unanimității – că, indiferent de ce se întâmplă cu statul de drept, pot torpila totul în Consiliul European, unde au putere de veto.

Pe de altă parte, Comisia și actuala Președinție germană a Consiliului se concentrează asupra cuvântului „revenire”, susținând că liderii statelor membre UE vor continua să discute mecanismul statului de drept, dar în niciun caz nu ar trebui să decidă asupra acestuia.

Despicarea complicată a firului în patru? Bine ați venit în UE!

Partea grea abia începe

Președinția germane a Consiliului va ține până la sfârșitul anului și are de gând să avanseze regulamentul din 2018. Uwe Corsepius, care este responsabil de politica UE la Cancelaria Merkel, a precizat acest lucru joia trecută, într-o conferință cu oficiali ministeriali din guvernul german. Dar diplomații cred că există o problemă cu calendarul.

Decizia care permite UE să emită pentru prima dată datorii și să lanseze fondul de recuperare, care este nucleul summitului, trebuie ratificată în parlamentele naționale, adică și în Parlamentul Ungariei. Iar atâta timp cât acest lucru nu s-a întâmplat, Orban încă deține o pârghie pentru a torpila adoptarea regulamentului privind statul de drept. UE nu are decât să încerce să avanseze pe linia regulamentului după acel moment.

„Am reușit să ne asigurăm pentru prima dată că un angajament față de statul de drept este ancorat în cadrul financiar multianual”, a declarat ministrul german de externe, Heiko Maas. „Cu toate acestea, ne așteaptă sarcina de a transpune aceste acorduri politice în reglementări legale concrete .”

Experiența anterioară cu Orbán sugerează că maghiarul știe de obicei foarte bine ce semnează. După summit, el a apărut în fața presei cu premierul polonez Mateusz Morawiecki în ceea ce a fost un fel de contrapondere la Merkel. „Când suntem atât de uniți și de fermi împreună, niciun dușman nu ne poate învinge”, a spus Orbán.

Apoi, există și Parlamentul European, care trebuie să aprobe bugetul și este critic pentru compromis. Pasajul corespunzător din declarația Summitului este „formulare blândă”, susține Bernd Lange, europarlamentar german, din SPD. Un alt german, Daniel Freund, eurodeputat din partea Verzilor, este sceptic cu privire la punerea în aplicare a regulamentului, susținând că ar apărea prea multe obstacole dacă Consiliul va trebui să decidă asupra acesteia cu o majoritate calificată.

Parlamentul European este, cel puțin la suprafață, hotărât să introducă varianta tăioas a mecanismului statului de drept în bugetul de șapte ani, după cum solicită o rezoluție adoptată de plen într-o sesiune specială de săptămâna trecută. Dacă nu există modificări, „sunt șanse minime să aprobăm bugetul”, a declarat Lange. Daniel Caspary, co-președinte al grupului CDU/CSU din Parlamentul European, are aceeași părere: „Îmi imaginez că parlamentul va spune nu bugetului din cauza problemei statului de drept”, afirmă acesta. „E de la sine înțeles că liderii UE vor trebui să revizuiască” problema.

Sunt cuvinte destul de puternice, însă dacă Parlamentul European are o anumită reputație, aceea este că cuvintele sale sunt de obicei mult mai puternice decât acțiunile. Și la fel ca Merkel, membrii parlamentului vor fi, de asemenea, obligați să se întrebe dacă, până la urmă, aplicarea clauzei privind statul de drept trebuie să aibă de-a face cu sprijinul acordat în contextul coronavirusului. Probabil că presiunea guvernelor – de exemplu cea pusă de Spania – pentru a se încheia acordul este enormă.

Soluția CEJ?

Între timp, Europa de Est se pregătește deja pentru următoarea sa confruntare cu instituțiile UE. Polonia avansează cu controversata sa reformă judiciară, care ar pune în sfârșit instanțele sub controlul guvernului.

Ministrul polonez al Justiției, Zbigniew Ziobro, are deja mai multă putere decât oricare dintre omologii săi europeni. El poate iniția proceduri disciplinare împotriva oricăruia dintre cei aproximativ 10.000 de judecători ai Poloniei și, în calitate de procuror general, controlează toți procurorii publici polonezi. În februarie 2018, adjunctul său la acea vreme spunea: „Judecătorii ar trebui să fie întotdeauna de partea statului.”

Comisia Europeană a stabilit deja că reforma judiciară a Poloniei este „incompatibilă cu primatul dreptului european”. Însă Kaczyński, liderul partidului PiS de guvernământ și omul din spatele a ceea ce se întâmplă în țară, se simte mai inatacabil ca niciodată, nu în ultimul rând datorită victoriei candidatului său, Andrzej Duda, la alegerile prezidențiale din 12 iulie.

Observatorii se tem că Jaroslaw Kaczyński ar putea acum să se îndrepte spre confruntarea cu Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție. „Dacă PiS scapă în problema reformei, nu va mai rămâne nimic din statul constituțional polonez”, avertizează Gerald Knaus, președintele Inițiativei europene de stabilitate (EDI), un think tank din Berlin. „Atunci vom vedea o situație asemănătoare Turciei, dar în Polonia”.

Polonia și Ungaria au profitat de subvențiile UE mai mult decât majoritatea celorlalte țări. Ungariei i s-a promis un ajutor structural de până la 25 de miliarde de euro (29 de miliarde de dolari) pentru anii 2014 – 2020, în timp ce Poloniei i s-au alocat aproape 83 de miliarde de euro. Acest lucru nu a împiedicat guvernele din ambele țări să se poziționeze împotriva Bruxelles-ului și să-și submineze democrația.

Knaus, consilier politic, consideră că este crucial ca ajutorul suplimentar să fie legat de respectarea standardelor democratice. El avertizează că nu va fi eficient ca UE să se bazeze  pe un mecanism privind statul de drept, precum cel discutat de țările membre UE în cadrul summitului, argumentând că ar fi prea ușor să-l submineze din motive politice greșite.

În schimb, el propune ca plățile viitoare să fie legate de jurisprudența de la Curtea Europeană de Justiție (CEJ). „Pentru o țară care a fost condamnată pentru încălcarea statului de drept în temeiul articolului 19 din Tratatele europene de cea mai înaltă instanță din Europa și nu pune în aplicare imediată această hotărâre, ar trebui să existe o suspendare imediată a fondurilor UE”.

Judecătorii din Luxemburg derulează deja proceduri împotriva Poloniei pentru încălcarea standardelor europene. Însă, dacă instanța va găsi o încălcare a normelor de către Polonia, ar putea cel mult să impună sancțiuni simbolice împotriva Varșoviei. Knaus este sigur că reducerea subvențiilor i-ar lovi mult mai greu pe Kaczyński sau Orbán.

Ceea ce face ca propunerea lui Knaus să fie atractivă este faptul că hotărârile CEJ sunt mai greu de politizat, în ochii populației, decât deciziile Comisiei. Problema cu o astfel de propunere este că o reformă de genul acesta ar necesita și o majoritate în interiorul UE.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here