Întrebări mari se profilează în timp ce liderul chinez se îndreaptă spre Moscova, notează The Economist.
<< Încă din cel de-al Doilea Război Mondial, geopolitica a fost modelată de „triunghiul strategic” dintre China, Rusia și America. Coordonarea dintre Mao Zedong și Iosif Stalin, la începutul anilor 1950, a alimentat determinarea americană de a opri răspândirea comunismului. Acest lucru a dus la războaiele americane din Coreea și Vietnam, la angajamentul său de a apăra Taiwan și la multiple conflicte „proxy” în altă parte.
Un deceniu mai târziu, schisma dintre Mao și Nikita Hrușciov a pus bazele unei apropieri americane de China. Aceasta a adus asistență chineză secretă în lupta împotriva forțelor sovietice din Afganistan, ceea ce a contribuit la încheierea războiului rece. De asemenea, a sprijinit zeci de ani creșterea economică care a transformat China într-o putere globală și într-un rival geopolitic al Americii.
Acum se profilează o altă schimbare a triadei. Xi Jinping, liderul Chinei, urmează să se prezinte la Moscova, pe 20 martie, pentru o vizită de trei zile: prima, de la invadarea Ucrainei de către Rusia, anul trecut. Va fi cel puțin o demonstrație emfatică de solidaritate cu președintele Rusiei, Vladimir Putin. Poate fi și mai mult: oficialii americani cred că Xi cântărește cererea Rusiei de a-i furniza arme letale, inclusiv obuze de artilerie și drone de atac, pentru a fi folosite în Ucraina. Dacă Xi este de acord, ar trage China într-un război „proxy” cu NATO.
Conform versiunii Chinei, Xi se îndreaptă spre Moscova ca pacificator și fără nicio ofertă de arme. Probabil că se va folosi de călătorie pentru a-și repeta apelul la încheierea războiului și pentru a promova un plan de pace în 12 puncte, propus pentru prima dată de China în februarie. Xi va repeta declarațiile recente ale Chinei care îndeamnă la respectarea integrității teritoriale a tuturor țărilor și se va opune oricărei utilizări – sau discuții privind utilizarea – de arme nucleare.
Ca dovadă a abilității lui Xi de stabilire a păcii, oficialii chinezi indică rolul țării lor în negocierea unui acord, pe 10 martie, pentru a restabili legăturile diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran. Pentru a contracara criticile occidentale la adresa vizitei sale la Moscova, Xi va avea probabil ulterior discuții cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Ar fi prima discuție oficială a celor doi, de la invazia Rusiei. Acest lucru va fi bine primit în multe țări sărace și cu venituri medii, precum și în rândul unor occidentali dornici ca America să fie mai puțin conflictuală față de China.
Cu toate acestea, adevăratele intenții ale lui Xi sunt ascunse de ochii lumii. Deși declară neutralitatea, el încă refuză să condamne invazia Rusiei sau atrocitățile comise de soldații ei. La Moscova, aproape sigur i se va alătura lui Putin pentru a da vina pentru război, încă o dată, pe extinderea NATO (oficialii chinezi și mass-media de stat fac o paralelă cu încercarea Americii de a-și consolida alianțele în Asia, în vederea pregătirii unui potențial asalt chinez asupra Taiwanului). Și chiar dacă Xi nu va trimite arme Rusiei, probabil că va oferi mai mult sprijin non-militar pentru a ajuta la susținerea razboiului lui Putin. Deși China evită în mare măsură încălcarea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, nu li s-a alăturat. Într-adevăr, ajută Rusia să compenseze impactul, cumpărând mai mult petrol și gaze, și vânzându-i mai multe produse electronice și alte bunuri.
Poate fi numit plan?
Între timp, planul de pace al Chinei este unul sortit eșecului în ceea ce-i privește pe Ucraina și susținătorii săi occidentali. Acesta susține încetarea sancțiunilor occidentale fără a solicita Rusiei să se retragă de pe teritoriul ucrainean. Respectă îndeaproape punctele de discuție ale Kremlinului, argumentând că securitatea „nu ar trebui urmărită în detrimentul altora”, nici prin „întărirea sau extinderea blocurilor militare”. Asemenea puncte reflectă „Inițiativa de securitate globală” a lui Xi, pe care a propus-o anul trecut ca alternativă la „ordinea internațională bazată pe reguli”, condusă de americani, și probabil că o va promova cu entuziasm în următoarele zile.
Poziția lui Xi îi neliniștește pe unii din elita Chinei. Ea face franjuri pretenția țării de a duce o politică externă înrădăcinată în respectul pentru suveranitate și subminează garanția pe care a dat-o în 2013, de a ajuta Ucraina dacă ar fi amenințată cu un atac nuclear. Încercările chinezilor de a desprinde Europa de America sunt mult mai dificile. Strategii chinezi sunt, de asemenea, lucizi cu privire la politica imprevizibilă a Rusiei și perspectivele economice sumbre. Înarmarea acesteia ar expune China la sancțiuni severe din partea Americii și a Uniunii Europene, cei mai mari parteneri comerciali ai săi, împiedicând eforturile de a-și relansa economia. Discuțiile despre un nou război rece s-ar transforma în realitate.
Cu toate acestea, calculele lui Xi sunt dominate de convingerea sa că China este blocată într-o confruntare pe termen lung cu America, care ar putea duce la un război asupra Taiwanului, pe care îl pretinde drept teritoriul său. În acest context, Rusia încă reprezintă o sursă indispensabilă de energie, tehnologie militară și sprijin diplomatic. O înfrângere a Rusiei în Ucraina ar încuraja America și pe aliații săi. Dacă ar scădea controlul lui Putin asupra puterii, ar putea urma instabilitatea pe vasta graniță de nord a Chinei cu Rusia. Cel mai rău dintre toate, ar putea aduce la Kremlin un lider pro-occidental tentat să ajute America să stăpânească puterea chineză, într-o imagine în oglindă a propriei schimbări strategice a Chinei din anii 1970.
„Acesta este un coșmar pentru China”, spune Li Mingjiang, expert în politica externă chineză, la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore. În ochii lui Xi, America reprezintă cea mai mare amenințare potențială, iar China nu are nicio altă mare putere de partea sa pentru a rezista presiunii economice sau militare occidentale. „Rusia este singura opțiune”, spune el. „Este aceeași logică ca în timpul războiului rece, când Mao a văzut Uniunea Sovietică drept inamicul numărul unu al Chinei și a decis să urmărească o apropiere de Statele Unite”.
Considerațiile strategice ale lui Xi sunt susținute de o legătură personală cu Rusia. Tatăl său, Xi Zhongxun, a fost un revoluționar proeminent, ce i-a supervizat ulterior pe experții sovietici care au ajutat la construirea industriei chineze, în anii 1950. În calitate de vicepremier, bătrânul Xi a vizitat Moscova în 1959. S-a întors plin de admirație, aducând jucării de fabricație sovietică care l-au încântat pe fiul său de șase ani.
Interesul tânărului Xi pentru Rusia pare să se fi adâncit în cei șapte ani petrecuți într-un sat izolat în care a fost trimis la vârsta de 15 ani, în 1969, în timpul Revoluției Culturale. Cărțile pe care le-a citit sunt încă expuse acolo, inclusiv „Război și pace”, o selecție a scrierilor lui Lenin, o relatare a bătăliilor sovietice din cel de-al Doilea Război Mondial, și „Așa s-a călit oțelul”, un roman realist-socialist despre un bărbat care luptă cu germanii, se alătură bolșevicilor și devine un cetățean sovietic ideal.
Dl. Xi nu e singur în ceea ce privește perspectiva sa asupra Rusiei. Înalți ofițeri militari chinezi au dezvoltat legături strânse cu omologii lor ruși, după ce guvernele occidentale au impus embargouri asupra armelor Chinei, pe fondul distrugerii protestelor pro-democrație din jurul Pieței Tiananmen, în 1989 (ele rămân în vigoare). De atunci, China a cumpărat arme rusești în valoare zeci de miliarde de dolari. Atitudinea față de America, în cadrul conducerii militare a Chinei, s-a înăsprit după ce avioanele de război americane au bombardat ambasada Chinei de la Belgrad, în 1999, în timpul conflictului din Kosovo (America și-a cerut scuze, insistând că a fost o greșeală).
În deceniul de dinaintea preluării puterii de către Xi în 2012, el pare să fi fost, de asemenea, influențat de universitari de stânga și de omologii „prințișori” (cum sunt cunoscuți descendenții liderilor Partidului Comunist), care au devenit dezamăgiți de Occident, în special după criza financiară din 2007-2009. Inspirați de Putin, aflat pe atunci aproape de apogeul puterii sale, aceștia au început să vadă Rusia ca un potențial partener și să pună la îndoială concluziile istoricilor chinezi conform cărora Uniunea Sovietică s-a prăbușit din cauza unor probleme care datau de la Stalin. În schimb, au dat vina pe Mihail Gorbaciov și reformele sale de liberalizare.
În momentul în care Xi și-a preluat mandatul, el și consilierii săi erau deja hotărâți să se alinieze mai strâns cu Rusia. El a ales Moscova pentru prima sa călătorie în străinătate și a lăsat să se înțeleagă faptul că cele două țări vor lucra împreună împotriva Occidentului. „Caracterele noastre sunt la fel”, i-a spus el lui Putin. De atunci, Xi l-a întâlnit pe acesta de aproximativ 39 de ori, cu mult mai mult decât pe oricare alt lider, aparent apropiindu-se din cauza disprețului comun pentru democrație și a temerilor de încercuire americană.
Atac pe furiș
O parte din strălucire s-ar putea să se fi șters din relația celor doi, după intrigile lui Putin de anul trecut. În februarie 2022, chiar înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, el l-a vizitat pe Xi la Beijing pentru ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă, iar cele două părți au declarat că parteneriatul lor „nu are limite”. Indiferent de ce au discutat cei doi, oficialii chinezi par să fi fost luați prin surprindere de amploarea invaziei: nu aveau puncte de discuție pregătite sau planuri de evacuare a cetățenilor chinezi. La scurt timp după începerea războiului, ministrul adjunct de externe al Chinei responsabil de Rusia a fost transferat în administrația de radio și televiziune.
De asemenea, s-a schimbat percepția chineză asupra capacității militare a Rusiei. Succesele Rusiei în Crimeea, Georgia și Siria îi convinseseră pe generalii chinezi că Putin este un mare strateg, cu o armată eficientă. Exercițiile dintre forțele armate ale celor două țări s-au concentrat pe interoperabilitate. Reformele militare chineze recente le-au replicat pe cele din Rusia. Dar comandanții chinezi au fost șocați de calculele greșite ale lui Putin cu privire la Ucraina și de performanța slabă a soldaților și a armamentului rusesc.
Deziluzia nu se limitează la chestiunile militare. În decembrie, Feng Yujun, un expert proeminent în Rusia, de la Universitatea Fudan din Shanghai, a ținut un discurs usturător în care a remarcat că Rusia a anexat milioane de kilometri pătrați de teritoriu chinez, între 1860 și 1945. Uniunea Sovietică a forțat apoi China să se distanțeze de Occident și a împins-o să intre în războiul din Coreea, în care „nenumărate” trupe chineze au fost ucise, a susținut el. Rusia modernă, a continuat el, nu și-a acceptat slăbiciunea în raport cu China și a fost obsedată de reconstruirea imperiului său. „Cea mai slabă parte din triunghiul China-America-Rusia beneficiază întotdeauna cel mai mult”, a conchis el.
Astfel de opinii sunt acum comune în rândul savanților chinezi și al oamenilor de afaceri familiarizați cu Rusia. Dar, într-un sistem care depinde din ce în ce mai mult de voința unui singur om, impactul lor asupra procesului decizional este limitat.
La sfârșitul anului trecut, unii oficiali occidentali și-au exprimat speranța că China începe să se distanțeze de Rusia, mai ales după ce Putin a promis că va răspunde „întrebărilor și preocupărilor” chinezești cu privire la situația din Ucraina, atunci când l-a întâlnit pe Xi în Uzbekistan, în septembrie. Aceste speranțe s-au întărit după ce Xi și alți înalți oficiali chinezi, fără a menționa în mod explicit amenințarea nucleară a lui Putin asupra Ucrainei, și-au exprimat dezaprobarea față de orice astfel de amenințare sau atac. Declarațiile au coincis cu un impuls diplomatic al lui Xi de a repara o parte din daunele aduse economiei și relațiilor internaționale ale Chinei după îndelungata și autoimpusa ei izolare, pentru a contracara Covid-19.
O vreme, Xi a părut dornic să încerce să reducă tensiunile cu America. Această abordare părea să ia amploare atunci când l-a întâlnit pe președintele Joe Biden, la Bali, în noiembrie. Ambii bărbați au spus că vor încerca să găsească zone de potențială cooperare. Dar această încercare de detensioare s-a oprit în februarie, după ce America a doborât un balon chinezesc la altitudine mare, despre care spunea că face parte dintr-o operațiune de supraveghere globală. Oficialii chinezi au fost frustrați, de asemenea, de lipsa lor de progres în ceea ce privește subminarea sprijinului pentru NATO în Europa.
Dincolo de acest „du-te vino” diplomatic, există puține dovezi concrete că China se distanțează de Rusia. În 2022, exporturile rusești de țiței și gaze către China au crescut, în dolari, cu 44% și, respectiv, cu peste 100%. Exporturile chineze către Rusia au crescut cu 12,8%. Livrările de microcipuri fabricate în China – care sunt folosite atât în echipamente militare, cât și în cele civile și pe care Occidentul a încercat să le refuze Rusiei – mai mult decât s-au dublat. Unele companii chineze au furnizat chiar și articole pentru uz militar direct, cum ar fi imagini prin satelit, tehnologie de bruiaj și piese pentru avioane de luptă, deși doar în cantități mici. E posibil ca unele dintre aceste tranzacții să fi fost făcute înainte de război sau să implice entități aflate deja sub sancțiuni americane.
China a continuat și să participe la exerciții militare comune cu Rusia. În noiembrie, bombardiere strategice chinezești și rusești au zburat într-o patrulă comună peste Marea Japoniei și Marea Chinei de Est, și au aterizat pentru prima dată pe aerodromurile celeilalte părți. La prima aniversare a invaziei Ucrainei de către Rusia, în februarie, navele de război rusești, chinezești și sud-africane făceau exerciții comune în Oceanul Indian. Și pe 15 martie, Rusia, China și Iran au început exerciții navale comune în Golful Oman.
Dublu sau nimic
În loc să slăbească relația, Xi pare să o întărească, exploatând în același timp calculele greșite ale Rusiei în Ucraina pentru a înclina balanța puterii în favoarea sa. Este ușor de înțeles de ce Xi a câștigat acces la rezerve de energie, la preț redus. Și aproape sigur a obținut o asigurare că Putin îl va sprijini diplomatic într-un război din Taiwan.
Are acum și o pârghie de a obține tehnologie militară rusă de ultimă generație, cum ar fi sistemele de rachete sol-aer și reactoarele nucleare proiectate pentru a alimenta submarine – și pentru a-l presa pe Putin să se abțină de la ori să întârzie aprovizionarea cu articole similare a unor clienți care au dispute teritoriale cu China, precum India și Vietnam. Rusia ar putea ajuta, de asemenea, la modernizarea arsenalului nuclear al Chinei sau la un sistem comun de avertizare împotriva rachetelor.
În ultimele săptămâni, Xi pare să fi dublat eforturile. Cu două zile înainte de aniversarea invaziei Rusiei, el l-a trimis pe Wang Yi, principalul său diplomat, să se întâlnească cu Putin la Moscova. Acolo, Wang a spus că parteneriatul strategic al Chinei cu Rusia e „la fel de ferm ca Muntele Tai” și s-a angajat să colaboreze cu Rusia pentru „întărirea coordonării strategice, extinderea cooperării practice și apărarea intereselor legitime ale ambelor țări”. Un punct așteptat de pe ordinea de zi a vizitei lui Xi va fi propunerea Rusiei de a construi o nouă conductă de gaze către China, care ar devia aprovizionarea alocată cândva Europei.
Chiar dacă China face concesii, oficialii săi vor fi nerăbdători să-i păstreze „mâinile curate”, mai ales după ce Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin, pe 17 martie, acuzându-l de crime de război. După ce au fost surprinși o dată de amploarea invaziei Rusiei, oficialii de la Beijing vor fi dornici să se asigure că nu există nicio ofensivă mare sau un atac flagrant asupra civililor în timp ce șeful lor se află la Moscova. Amintindu-și de vizita surpriză a lui Biden la Kiev, în timpul călătoriei lui Wang la Moscova, aceștia vor fi, de asemenea, atenți la orice contra-mișcări americane.
Convorbirea telefonică, propusă de Xi, cu Zelenski, susținută de mult timp de oficialii europeni și americani, poate îmbunătăți imaginea călătoriei sale, mai ales dacă liderul ucrainean face un zgomot pozitiv în jurul potențialului Chinei de pacificator. Dar, probabil, domnul Xi nu are un interes imediat în mediere. Acordul Iran-Arabia Saudită se pregătea cu ceva timp înainte ca China să intervină, iar în altă parte, istoricul său ca intermediar este slab. „Discuțiile în șase” pe care le-a găzduit ani de zile cu privire la Coreea de Nord au rămas fără rezultat. La fel și eforturile de a intermedia pacea în Afganistan și Myanmar. Oficialii chinezi calculează, de asemenea, (corect) că nici Rusia, nici Ucraina nu doresc discuții de pace în acest moment, deoarece ambele cred că pot face progrese pe câmpul de luptă. Poziția de pace a domnului Xi este, prin urmare, mai degrabă una pentru șlefuirea imaginii sale internaționale, subminând-o în același timp pe cea a Americii, și de poziționare a Chinei pentru a profita de orice iese din război.
În ceea ce privește cererea de arme letale, formulată de către Rusia, China este cel mai probabil indecisă. Afirmația Americii, potrivit căreia China se gândește la trimiterea de arme, poate fi mai mult un avertisment public preventiv decât o dovadă a unei acțiuni iminente. Oficialii chinezi neagă faptul că există astfel de planuri. Dar China ar putea vedea o altă oportunitate de a câștiga o pârghie. În declarații publice și discuții private, oficialii săi fac din ce în ce mai mult o legătură cu furnizarea de arme de către America către Taiwan. „De ce îi cere SUA Chinei să nu furnizeze arme Rusiei în timp ce aceasta continuă să vândă arme Taiwanului?”, a întrebat Qin Gang, noul ministru de externe al Chinei, la conferința de presă de debut din 7 martie.
Dacă domnul Xi decide să înarmeze Rusia, ar putea să o facă pe ascuns. China are o istorie lungă de exporturi clandestine de arme. În anii 1980, a furnizat în secret variante chinezești ale puștii de asalt sovietice AK-47 insurgenților mujahideen susținuți de CIA, din Afganistan. A-i furniza Rusiei obuze de artilerie ar fi ușor: producătorii chinezi de arme produc modele similare și pot elimina marcaje sau pot adăuga marcaje care sugerează că provin din altă parte, spune Dennis Wilder, un fost ofițer CIA care a urmărit exporturile chineze de arme. China ar putea furniza armament și prin țări terțe, cum ar fi Coreea de Nord sau Iran, sau să le ofere stimulente pentru a-și expedia propriile arme în Rusia. America s-ar putea să detecteze astfel de mișcări, dar a le dovedi va fi mai greu. „Tot ce are nevoie China este o negare plauzibilă”, spune domnul Wilder.
Dar abordarea tăcută are limite. Pentru a schimba cu adevărat cursul războiului s-ar putea să fie nevoie ca Beijingul să furnizeze arme mai mari și mai sofisticate, cum ar fi dronele de atac. Acestea ar fi mai greu de ascuns, mai ales dacă vreuna ar cădea în mâini ucrainene. Iar expunerea publică ar submina în mod semnificativ eforturile domnului Xi de a se prezenta ca un pacificator și de a submina relațiile dintre Europa și America.
În cele din urmă, decizia domnului Xi ar putea depinde de modul în care se desfășoară războiul și mai ales de rezultatul așteptatei contraofensive ucrainene, în lunile următoare. Ar putea depinde, de asemenea, de nivelul tensiunilor dintre China și America din cauza Taiwanului, sugerează Alexander Korolev, care studiază relațiile China-Rusia la Universitatea din New South Wales din Australia. „Dacă, trimițând arme în Ucraina, China poate controla nivelul de escaladare și poate menține Rusia atâta timp cât este necesar, atunci poate menține Occidentul ocupat”, spune el. „Asta face mai fezabilă tratarea cu Taiwanul”. >>
