În Marea Britanie, Donald Trump a făcut o declarație șocantă, dat fiind faptul că vorbele îi aparțin unui președinte al SUA:
- Crezuse că războiul dintre Rusia și Ucraina era cel mai ușor de rezolvat.
- Crezuse că îi va fi ușor să îi pună capăt, în virtutea relației personale pe care o avea cu Vladimir Putin.
Dar dincolo de unda de șoc generată de o asemenea naivitate prezentă la un asemenea nivel, declarația lui Trump reprezintă în primul rând o recunoaștere, “de la mama ei”, a faptului că președintele Americii a fost manipulat ca un copil de către președintele Rusiei pe un dosar strategic. Desigur, cu consecințele devastatoare aferente pentru populația Ucrainei, pentru securitatea vecinilor acestei țări, pentru stabilitatea lumii și pentru credibilitatea Statelor Unite deopotrivă printre prieteni și dușmani.
În teorie, faptul că un simplu afacerist a fost lucrat ca la manual de un bătrân KGB-ist nu ar trebui să surprindă – cumva, este în firea lucrurilor.
Dar bietul afacerist ar fi putut evita foarte ușor capcana asta dacă, măcar odată ce și-a mutat catrafusele între pereții Biroului Oval, și-ar fi ținut în frâu disprețul visceral față de specialiști, față de expertiză, față de instituții și față de cunoaștere, în general. Trump nu știe, nu vrea să știe și îi urăște din rărunchi pe cei care știu – iar asta îl costă atât de mult, încât a ajuns s-o recunoască.
În paranteză fie spus, recent, a concediat chiar un număr uriaș de experți pe Rusia din CIA !!!!! Iar asta a venit după ce, în prealabil, a impus la conducerea Serviciilor Naționale de Informații o politrucă cu înduioșătoare slăbiciuni pro-ruse (și, ca să usture și mai abitir, cu slăbiciuni pro-Assad).
Nenorocirea și mai mare este aceea că Donald Trump e angajat azi într-o bătălie crâncenă menită să transforme după chipul și asemănarea sa deopotrivă societatea americană și aparatul de stat al Americii. Iar dacă arunci un ochi și la ofensiva acoliților săi – Musk, Bannon & Co. – împotriva țărilor UE, ți se face părul maciucă la gândul că ar și reuși ceea ce și-a propus.
În toate cancelariile lumii, e dincolo de certitudine, s-a luat cum se cuvine notă de cuvintele, de raționamentul și de starea de spirit ale liderului SUA, legat de Putin și de războiul lui.
Pe aliații Americii, în cel mai bun caz, Trump i-a înfiorat, în timp ce pe inamicii țării pe care o conduce i-a aruncat cel puțin în brațele voluptoase ale freneziei.
Ne putem lesne da seama că dictatorii Rusiei și Chinei, de pildă, nu se vor limita la a se prăvăli pe podea de râs, ci și că vor exploata la maximum ceea ce a rostit gura lui Donald Trump, spre a-și optimiza încă și mai fin atitudinea pe scena mondială, strategiile față de Ucraina+Europa, respectiv față de Taiwan+Asia.
Un președinte slab și măcinat de slăbiciuni – da, devenise deja clar pentru orice cap limpede că asta înseamnă în realitate Donald Trump. Dar că este chiar atât de slab, precum a atestat-o declarația sa de pe tărâm britanic, și că slăbiciunile care îl macină ating o asemenea profunzime – asta, probabil, a adăugat un strat gros de surprindere și, neîndoielnic, în funcție de capitala care face analiza, occidentală sau orientală, a prăbușit sau a ridicat enorm așteptările.
Partea britanică a dat o lovitură de zile mari cu vizita pe care i-a organizat-o lui Trump în regat, judecând nu atât după ceea ce Londra a reușit să obțină de la el, cât mai ales după ceea ce a reușit să împiedice gâdilându-l – în primul rând, a evitat o degradare, periculoasă inclusiv pentru celelalte state europene, a relației transatlantice (chiar dacă termenii și dinamica ei vor suferi unele modificări, după cum remarca analiza la cald a The Economist).
În 2025, Trump a trăit în Marea Britanie un soi de moment “Ceaușescu ’78”, desigur cu un consistent upgrade, desigur păstrând proporțiile când facem această comparație.
Dar în același timp, tocmai prin declarația sa legată de războiul din Ucraina și de raportarea personală la sforarul Putin, Trump a făcut cumva ca dictatorul român să pară ușor mai puțin clovn și infinit mai cu picioarele pe pământ.
Un tablou nespus de horror !
- PS: Simplul fapt de a crede că un război declanșat de Rusia poate fi mai ușor de rezolvat decât alte războaie te descalifică la nivel de moluscă intelectuală. Și cobori chiar mai jos dacă-ți imaginezi că o rezolvi ca la piață, bătându-te pe burtă cu un killer KGB-ist, prin excelență instruit să manipuleze. Și te mai afunzi o dată, crezând că vreunui dictator rus, indiferent de numele lui, indiferent de epoca în care domnește, îi pasă de numărul militarilor morți, măcelăriți degeaba, din propria tabără.
