- O analiză The Economist
<<Conducătorii lumii arabe, emirii, regii și generalii transformați în președinți ai acesteia, au făcut tot posibilul să le spună popoarelor lor ce să gândească despre războiul americano-israelian cu Iranul. Mass-media de stat difuzează denunțuri ale agresiunii iraniene neprovocate. Persoanele care și-au exprimat simpatia pentru Iran au fost arestate și, în unele cazuri, acuzate de trădare. Liderii regiunii au scos de la naftalină vechile clișee arabe despre perșii cei perfizi. Qatarul și Emiratele Arabe Unite (EAU) au reținut oameni pentru că au filmat atacurile Iranului sau urmările acestora. Unor oameni din Bahrain le-a fost retrasă cetățenia pentru sprijinul aparent acordat Iranului; pe 7 mai, iar Parlamentul i-a expulzat pe vicepreședintele Camerei Reprezentanților și pe alți doi parlamentari pentru că au pus la îndoială puterea regelui de a face acest lucru. „Nu vor ca nimeni să pună la îndoială versiunea oficială”, spune un fost parlamentar din Bahrain.
Totuși, oamenii o pun la îndoială. În multe țări arabe, un imn marțial care laudă sfidarea Iranului față de America a devenit viral. „Duceți-mă pe străzile Teheranului”, îndeamnă acesta. „Steagurile onoarei au fost ridicate de mâini persane.” Neîncrezători în presa de stat, unii telespectatori arabi s-au orientat către Al-Mayadeen, un canal de televiziune prin satelit libanez care simpatizează cu Iranul.
Puțini își exprimă astfel de sentimente în mod deschis, dar în privat unii se întreabă dacă bazele americane din regiune fac mai mult pentru a invita atacurile iraniene decât pentru a le descuraja. „Statele din Golf au fost odată vasali ai americanilor; acum am putea deveni vasali ai Iranului”, spune un academician din capitala Qatarului, Doha, care a împărtășit astfel de gânduri cu colegii. „Vom plăti și vom numi asta reconstrucție cu investiții, nu reparații și extorcare.”
Simpatia pentru Iran în rândul arabilor este determinată în mare parte de două lucruri. Primul este furia lor față de Israel, în special după masacrul său din Gaza și bombardamentele asupra Libanului și Siriei. „Întrebați orice egiptean și vă va spune că susține pe oricine îi susține pe palestinieni”, spune un tânăr doctor din Cairo, aflat la un cinematograf pentru a viziona un film iranian. „Iranul poate fi represiv, dar s-a opus Satanilor Mari și Mici.” Unii savurează disconfortul trăit acum de statele din Golf care în ultimii ani au creat legături mai strânse cu Israelul. În Bahrain, membrii Frăției Musulmane, deși sunniți, au salutat în privat atacurile Iranului asupra Israelului.
Celălalt impuls este sectar. Mulți musulmani șiiți care locuiesc în Golf au legături religioase cu Iranul. În satele cu majoritate șiită din Bahrain, cei îndurerați au organizat procesiuni pentru A li Khamenei, regretatul lider al Iranului, care avea un număr mare de adepți în micul regat, după ce Israelul l-a asasinat. Sute de mii de iranieni locuiesc și în Dubai. Școlile, cluburile, un spital și o moschee iraniene au fost deja închise. Expulzarea de către Emiratele Arabe Unite a mii de pakistanezi șiiți alimentează nemulțumirea șiiților. În Egipt, un bastion sunnit, se vorbește chiar despre o renaștere a devotamentului față de familia profetului Mahomed – venerată în mod special de șiiți. „Egiptenii au o slăbiciune pentru iranieni”, spune un fost consilier prezidențial. „Împărtășim respect pentru casa profetului și pentru sanctuare precum cele ale lui Hussein și Zeinab (nepoții profetului) din Cairo.”
În schimb, cei care au avut de suportat povara sprijinului oferit de Iranul pentru miliții și inițiative militare – în Irak, Liban și Siria – îndeamnă America și Israelul să continue bombardamentele. Unii sunniți, în special în Bahrain, se tem de o a cincea coloană și se tem de simpatia pentru atacurile asupra orașelor-stat. Salafiștii egipteni, care doresc o revenire la tradițiile originale ale Islamului, au stârnit ostilitate fanatică, avertizând cu privire la împuternicirea aciordată ”rafida” sau ”respingătorilor” – un cuvânt sunnit grosolan pentru șiiți.
Chiar și așa, o astfel de ură fanatică pare să aibă o rezonanță mai redusă decât odinioară. Mai izbitoare este disponibilitatea multora de a-și urma inima mai presus de buzunar. Mulți muncitori migranți arabi s-au întors acasă după ce și-au pierdut locurile de muncă în Golf; veniturile le-au scăzut vertiginos. Prețurile combustibililor cresc, chiar și în statele bogate în petrol.
Ar putea avea această stare de spirit consecințe? Unii arabi își compară propriii lideri docili cu comandanții iranieni, care, în ciuda șanselor mici, par dispuși să lupte. „Răspunsul Iranului îi face să pară capabili și rezistenți”, spune unul dintre ei. Prin comparație, arabii, considerați puternici, par slabi. „Bătăușii noștri sunt lași”, răspunde tăios medicul egiptean. Deocamdată, astfel de opinii sunt doar șoptite. S-ar putea să nu rămână întotdeauna așa.>>
Liderul suprem i-a dat „noi directive” comandantului armatei iraniene
