Am fost onorat să mă alătur seriei de interviuri dedicate Academiei Române, găzduite în ediția aniversară a revistei „Ambasador pentru România”, alături de distinse personalități din mediul academic, diplomatic, științific și cultural. Ediția aniversară realizează o incursiune din perspective diverse asupra valorilor umane și cunoașterii, toate legate de aceeași exigență a ideilor științifice și a realizărilor culturale.
În paginile ediției se regăsesc reflecțiile unor personalități precum Acad. prof. univ. dr. Marius Andruh, Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Dr. ing. Dumitru Prunariu, Acad. prof. univ. dr. Klaus Mainzer, Acad. prof. univ. dr. Leon Dănilă sau Prof. univ. dr. Livia Teodorescu-Ciocănea. Acest cadru intelectual de excelență este completat firesc de voci ale diplomației și culturii, precum George Bologan, Giles Portman sau Victoria Milescu.
Ediția aniversară reprezintă un elogiu rafinat la adresa cunoașterii, realizat cu respect față de realizările Academiei Române, un garant al valorilor fundamentale ale culturii, care a jucat un rol esențial în consolidarea identității noastre naționale.
În arhitectura statalității noastre, Banca Națională a României împărtășește obiective convergente cu misiunea Academiei Române în domeniul educației și cercetării, promovând valori care contribuie la cultivarea și îmbogățirea patrimoniului național al cunoașterii. Înființate la doar 14 ani distanță, ambele autorități își au sorgintea în vremurile în care, prin ample transformări, România își croia calea spre modernitate.
Prin interviul „Scientia economică și politica publică în ecuația sustenabilității”, publicat în ediția specială a revistei “Ambasador pentru România”, am insistat asupra cizelării analizelor și politicilor publice dedicate tematicii generale a dezvoltării, cu exigență pentru o educație economică de calitate. Aceasta este, de altfel, condiția esențială pentru decizii responsabile, atât la nivel individual, cât și în planul politicilor.
Economia suscită interes nu doar în planul pragmatic al afacerilor, al instituțiilor sau cel al dezvoltării economice, cât și în sfera cunoașterii fundamentale, științifice, care asigură ghidaj principial, indispensabil cu precădere în vremuri tulburate.
O lecție simplă, dar importantă, vizează necesitatea promovării analizelor riguroase, indispensabile pentru fundamentarea politicilor publice, analize capabile să disciplineze opțiunile de politică dincolo de impulsul soluțiilor facile. Doar înțelegerea profundă a vulnerabilităților cu care ne confruntăm și a oportunităților de care dispunem ar putea să ghideze coerent politicile publice în următorii ani.
Dezvoltarea durabilă nu poate fi separată de calitatea instituțiilor – ca reguli pentru viața economică și guvernarea politică, reguli de predictibilitate și responsabilitate în sfera politicilor publice. Acestea consolidează încrederea în economie, îmbunătățesc competitivitatea, stimulând investițiile și creșterea economică pe termen lung.
În continuare, textul interviului publicat în Revista “Ambasador pentru România”, ediția aniversară nr. 12/2026 – realizare și coordonare editorială Cristiana P. Bota:
“1. Bun găsit la interviurile revistei „Ambasador pentru România”. În primul rând vă mulțumesc pentru prezență. Domnule Cosmin Marinescu, din perspectiva dumneavoastră, care este rolul economiei, ca știință a instituțiilor, politicilor publice și, de fapt, a deciziilor colective, în arhitectura contemporană a cunoașterii academice? Altfel spus, cum se poziționează economia în arhitectura cunoașterii academice?
Sunt onorat să evoc aici, în registrul dialogului, gânduri și perspective privind rolul științei economice în dezvoltarea societății și să contribui astfel, alături de distinșii dumneavoastră invitați la ediția aniversară a revistei, dedicată Academiei Române. Totodată, mă bucură să văd faptul că economia, în speță scientia economică, suscită preocupări nu doar în planul pragmatic al afacerilor sau al dezvoltării economice, cât și în sfera cunoașterii fundamentale, academice.
Încep prin a vă spune felicitări pentru inițiativa de a îngriji această ediție aniversară. De-a lungul istoriei, Academia Română a fost un simbol al spiritualității noastre și a jucat un rol esențial în consolidarea identității naționale și în formarea unității politice românești, devenind un pilon cheie al cercetării și dezbaterii academice în România.
Banca Națională a României, pe care sunt onorat să o reprezint ca Viceguvernator, este și ea un actor cheie în arhitectura statalității noastre. BNR se intersectează pe multiple planuri cu misiunea Academiei Române, deoarece ambele autorități își au sorgintea în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în acea perioadă de transformări profunde care au condus la modernizarea statului și a națiunii noastre.
Dacă recurgem la evaluări aritmetice destinse, cu caracter istoric, rezultă că Academia Română deține, la nivelul anului 2026, o experiență consolidată cu 9,6% mai întinsă decât cea a BNR, care împlinește „abia” 146 de ani. Însă putem menționa faptul că, în timp, grație aritmeticii, acest ecart procentual se va estompa în favoarea amândurora.
Revenind pe tărâmuri științifice, consider că dintotdeauna, dar mai ales în vremurile dominate de provocări, oamenii de știință au datoria să răspundă acelor obiective care țin de binele comun și de ghidajul rațiunii. Iar provocarea științei economice este de a furniza acea „cunoaștere corectă” – căci așa se traduce latinescul „scientia”.
Cunoașterea necesită cercetare riguroasă, indispensabilă în fundamentarea politicilor publice, care uneori ignoră imperativul sustenabilității. Totodată, avem nevoie de creșterea nivelului de educație economică și financiară în societate, pentru ca oamenii să facă apel la cunoștințele economice, mai ales în perioadele de instabilitate.
Este foarte important ca noțiunile economice să fie înțelese corect la nivelul tuturor palierelor sociale, inclusiv dintr-o perspectivă culturală și istorică. Astfel, cetățenii își vor putea forma așteptări realiste, fezabile, nu unele bazate pe iluzii populiste.
În opinia mea, rolul științei economice în arhitectura cunoașterii este, în primul rând, de a oferi înțelegerea limitelor la care suntem expuși, în mod natural, astfel încât să putem gestiona eficient mijloacele obținerii prosperității. Numai așa vom ști cum să gestionăm „treburile cetății”, atât în vremurile bune, cât și în timpurile mai puțin favorabile, când ne confruntăm cu diverse șocuri și crize. Mai ales atunci vedem cât de importantă este stabilitatea economică, indiferent dacă ne referim la prețuri, salarii, inflație etc., de înțelegerea cărora depinde bunăstarea economică și socială.
Am putea spune, parafrazând discipline universitare, că economia este, prin definiție, economia dezvoltării, de vreme ce funcționarea mecanismelor economice asigură crearea prosperității și dezvoltarea economică a țărilor lumii. În această ecuație, instituțiile constituie premise de bază pentru intrarea în acel cerc virtuos, definitoriu pentru dezvoltarea pe termen lung a economiei, la adevăratul său potențial.
Să ne amintim faptul că Daron Acemoglu, Simon Johnson și James Robinson au primit recent Premiul Nobel pentru Economie, în anul 2024, pentru cercetările în domeniul instituțiilor și al impactului profund al acestora asupra prosperității națiunilor. Cea mai însemnată lucrare a doi dintre laureați Nobel amintiți mai sus este Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, carte tradusă și în limba română.
În această lucrare de referință, este esențial modul în care instituțiile valorifică potențialul economic, fiind determinante în explicarea decalajelor de avuție între națiuni. Instituțiile sunt cele care favorizează deciziile productive și dau valoare inclusivă participării oamenilor la activitățile economice, conform abilităților lor.
Douglass North, personalitate de referință a gândirii economice, a primit Premiul Nobel pentru economie, în 1993, tocmai pentru contribuțiile sale de referință privind rolul instituțiilor în dezvoltarea economică. North este cel care a formulat ideea etalon potrivit căreia instituțiile sunt regulile, iar organizațiile sunt jucătorii. Cu alte cuvinte, pretențiile s-au deplasat de la comportamentul jucătorilor, la calitatea regulilor.
Această perspectivă a fost revelatoare în raport cu starea de tip homo oeconomicus a economiei neoclasice, a cărei abordare simplificatoare neglija variabile esențiale, cum ar fi cultura, religia, sistemele constituționale și de drept, forța juridică a dreptului de proprietate sau libertatea economică, de jure și de facto. Toate acestea au devenit repere de analiză și au conturat ceea ce se numește acum „economia instituțională”.
Ca domeniu de cercetare științifică și disciplină de studiu, Economia Instituțională este relativ tânără, deși cercetările se bazează și pe forța analizelor de istorie economică, supuse instrumentarului științific. Cu circa 20 de ani în urmă, am înființat, în cadrul Facultății de Economie din Academia de Studii Economice, primul curs universitar din România dedicat domeniului Institutional Economics. Mă bucură faptul că, dincolo de interesul din partea studenților, această perspectivă continuă să fie una esențială în ecuația dezvoltării și a ordinii de drept în economiile contemporane.
Știința economică surprinde, în esență, faptul că oamenii acționează în societate. De aceea cunoașterea economică trebuie edificată pornind mereu de la ființa umană, văzută ca actor creativ, înzestrat cu liber arbitru. Fie și numai din acest motiv, funcția antreprenorială are un loc central în știința economică, în particular în Școala Austriacă de economie, reprezentată magistral de autori precum Ludwig von Mises, Joseph Schumpeter sau Friedrich von Hayek – celebrul „austriac” laureat Nobel.
Iar meritul economiei în matricea cunoașterii academice este, în opinia mea, tocmai acela de a prefigura, cu metodă și organizare internă, prin raționamente închegate, modul în care acțiunea umană și cooperarea socială creează valoare și prosperitate. Ca economiștii să poată formula proiecții veridice privind perspectivele economice, este fundamentală ancorarea dezbaterii economice în evidențe și raționamente clare.
2. Experiența dumneavoastră îmbină cercetarea științifică, activitatea universitară și implicarea directă în elaborarea politicilor economice. Care sunt principalele lecții pe care le-ați desprins din această intersectare a teoriei cu practica decizională?
Parcursul meu profesional indică aproape 30 de ani de activitate în plan academic și științific, cu precădere în sfera politicilor economice. Cariera mea universitară este axată pe disciplinele de competență definitorii pentru știința economică, anume Microeconomia și Macroeconomia, dar și domeniul Economiei Instituționale.
De-a lungul anilor, am avut ocazia și plăcerea să colaborez cu academicieni de seamă, precum domnul Aurel Iancu, pe tema importanței factorului instituțional la nivelul Uniunii Europene, în cadrul proiectelor de cercetare derulate la Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române. De asemenea, am coordonat, în calitate de director, proiecte de cercetare dedicate economiei de piață și reformelor necesare pentru ca parcursul României să însemne prosperitate și convergență economică.
Din această perspectivă, am susținut continuu cizelarea analizelor și politicilor publice axate pe problema dezvoltării, cu exigență pentru o educație economică de calitate. În acest sens, principala lecție, pe care nu ezit să o împărtășesc studenților mei, este aceea că, pentru a fi cu adevărat competitivi, nu este suficient doar să ne facem treaba cu seriozitate, ci avem nevoie și de un dram de pasiune pentru calitatea lucrului bine făcut, care să ne ofere satisfacția contribuțiilor personale și a utilității acestora.
Anterior preluării mandatului de Viceguvernator al BNR, am condus Departamentul de Politici Economice și Sociale din cadrul Administrației Prezidențiale, în perioada 2014-2024. Acei 10 ani în care am exercitat funcția de Consilier Prezidențial mi-au oferit o perspectivă amplă privind provocările și oportunitățile din economia noastră.
Dintotdeauna am considerat foarte importantă implicarea autorităților în susținerea antreprenoriatului, inclusiv internaționalizarea afacerilor și promovarea exporturilor cu instrumentele diplomației comerciale. Prin natura portofoliului pe care l-am gestionat la Administrația Prezidențială, am participat la sute de acțiuni și evenimente organizate de mediul de afaceri, asociații de business, camere de comerț, precum și inițiative ale autorităților, în colaborare cu reprezentanți ai mediului antreprenorial românesc, dar și ai investitorilor și partenerilor străini.
Sunt de părere că principala provocare a României ține de calitatea politicilor publice și de coerența acestora cu obiectivele pe care dorim să le urmărim. Totodată, pentru a răspunde exigențelor de bună guvernare, este esențial ca politicile publice să treacă testul regulilor generale și credibile, adică să iasă din sfera jocului de interese speciale și să fie sustenabile pe termen lung, dincolo de logica anilor electorali. Însă, pentru aceasta, avem nevoie de responsabilitate politică și stabilitate instituțională.
De exemplu, nu doar în ultimii ani, ci și înainte de pandemie, în anul 2019, România s-a confruntat cu depășirea criteriului de deficit bugetar. La acel moment, în calitate de consilier economic al Președintelui României, am prezentat public analize care indicau subestimarea semnificativă a deficitului în proiectul de buget. Legea bugetului a fost trimisă spre reexaminare Parlamentului de către Președintele României, un demers unic în istoria noastră post-decembristă. Proiectul însă nu a fost corectat iar execuția bugetului pe 2019 a confirmat depășirea pragului de deficit de 3% din PIB.
Apoi, începând cu pandemia din anul 2020, crizele globale suprapuse – în domeniul sănătății, energiei, securității regionale și globale – au fost continuu surse de presiune asupra sustenabilității. Iar lecția responsabilității fiscale a fost din nou neglijată în anul 2024, ceea ce a condus la derapajul deficitului bugetar la 9,3% din PIB în termeni ESA. Iar acum decidenții sunt nevoiți să implementeze măsuri de corecție a dezechilibrelor macroeconomice, efort care necesită consecvență de-a lungul anilor.
Ca viceguvernator al Băncii Naționale a României, coordonez activitatea Direcțiilor care țin de funcțiile de bază ale băncii centrale, având în coordonare și proiectele aferente obiectivelor din Strategia Națională de Educație Financiară. În această privință, programele noastre de educație financiară includ toate categoriile de public, iar participările – mult peste o sută de mii de persoane anual – sunt pe un trend de creștere continuă și consistentă.
O lecție simplă vizează necesitatea promovării analizelor esențiale în fundamentarea unor politici publice oportune și eficiente, capabile să disciplineze opțiunile de politică dincolo de tentația soluțiilor facile. O astfel de abordare presupune atât crearea unor platforme dedicate, cât și promovarea dialogului deschis între autorități, mediul de afaceri, partenerii sociali și profesioniștii din diverse domenii de activitate.
Ca economiști, avem datoria de a ne perfecționa continuu contribuțiile în planul politicilor publice, mai ales în perioadele dificile sau critice, atunci când economia este supusă șocurilor sau crizelor, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.
Pe de o parte, știința presupune construirea de idei și teorii care au capacitatea să înfrunte timpul și spațiul. Pe de altă parte, știința presupune și eliminarea erorilor pe care mintea umană le poate descoperi. De aici și necesitatea combaterii teoriilor eronate, a căror impunere generează sărăcie și conflict, după cum istoria dovedește cu prisosință. Comunismul este un astfel de exemplu de „inginerie socială” eșuată.
Consider că toți cei care au încă în memorie acele vremuri, merită să dăm mai departe această lecție tragică, fie și doar studenților noștri. De aceea spun că economistul, ca policy-maker, este responsabil pentru destinul ideilor pe care le promovează.
Iar pentru a fi conștientizată pe deplin intersectarea teoriei cu practica decizională, aș recomanda cuvintele lui Henri Poincaré, pentru care „nu există nimic mai practic decât o teorie bună”. Iar îndemnul meu este ca, în practica activităților noastre, să luăm decizii și să facem politici economice bazate pe teorii bune. De aceea școala economică dintr-o țară este deosebit de importantă pentru dezvoltarea țării.
3. Ați afirmat constant că o societate bine informată și educată financiar poate susține o dezvoltare durabilă. Aș dori să dezvoltăm acest subiect. Așadar, de ce este educația financiară un pilon esențial pentru funcționarea economiei de piață și pentru calitatea deciziei publice? Care este, de fapt, rolul educației financiare în formarea unei societăți informate și responsabile?
Consider că un nivel ridicat de educație economică și financiară este în primul rând un avantaj individual. George Bernard Shaw, unul dintre fondatorii cheie ai London School of Economics and Political Science, a descris economia ca arta de a obține maximum de la viață. Merită să adăugăm că această „artă” trebuie să includă condiții legitime, deci să se concretizeze pe calea producției și comerțului. Așadar, educația financiară contribuie la reziliența sistemului economic, atunci când oamenii înțeleg implicațiile deciziilor lor și au așteptări predictibile asupra rezultatelor.
Literatura de specialitate arată că nivelul de înțelegere economică este determinant în formarea de anticipații realiste și bine fundamentate. Ipoteza așteptărilor raționale, dezvoltată și aplicată de Robert Lucas Jr., subliniază de ce avem nevoie de date concrete și de logică economică pentru a face prognoze. Toate acestea au implicații cheie pentru transmisia politicilor publice și asigurarea stabilității economice.
Atunci când punem laolaltă teoria bună și practica decizională, ajungem să realizăm că funcționarea performantă a mediului de afaceri se bazează pe un fond solid de cunoștințe economice. Și nu este vorba doar de teoriile specifice științei economice, ci de numeroase cunoștințe aplicate în sfera afacerilor, precum cele de management, marketing, contabilitate sau analiză financiară. Toate acestea sunt esențiale pentru ca firmele să conceapă planuri de investiții viabile și să asigure gestiunea activității.
Funcționarea economiei de piață înseamnă asumarea de riscuri antreprenoriale de către oamenii de afaceri. Iar gestionarea responsabilă a riscurilor și optimizarea în timp a planurilor de afaceri sunt elemente definitorii în succesul unei companii sau asigură chiar supraviețuirea acesteia în perioade mai complicate.
Totodată, pentru ca întreprinzătorii să se poată adapta schimbărilor, este important să înțeleagă corect dimensiunile și obiectivele politicilor publice. Existența unui deficit de înțelegere și de încredere poate fi corectat tot prin educație economică.
Experiența programelor de educație financiară confirmă faptul că oamenii se implică mai ales atunci când noțiunile sunt legate de decizii cotidiene. Prin informare corectă și educație financiară susținută se creează un limbaj comun, ce asigură transmiterea corectă a mesajelor. În același timp, trebuie să fim conștienți că anumite politici, precum cea monetară, sunt totuși tributare unui limbaj mai sofisticat, mai nuanțat, necesar pentru a interpreta o balanță a riscurilor în continuă evoluție.
La nivelul Băncii Naționale, educația financiară vizează îmbogățirea cunoștințelor dar și dezvoltarea de atitudini și comportamente noi în domeniul financiar. În acest sens, acțiunile noastre pot fi considerate ca parte integrantă a atribuțiilor băncii centrale. Un element care diferențiază banca centrală se referă la coordonarea unitară a proiectelor cu acoperire națională, cu resurse proprii și la standarde înalte de calitate.
Continuarea – AICI
Cosmin Marinescu | „Inflația Ormuz” – noua provocare în ecuația politicii monetare
