Vor ceda nervii înainte de redeschiderea Strâmtorii Ormuz ? – o analiză The Economist
La zece săptămâni de la declanșarea războiului cu Iranul, marele mister al pieței petroliere se adâncește. În fiecare zi în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă, aproape 14 milioane de barili de petrol — 14% din producția globală — sunt pierduți. Întârzierile de producție și transport înseamnă că cel puțin 2 miliarde de barili vor dispărea probabil din totalul acestui an chiar dacă strâmtoarea s-ar redeschide astăzi. Și nu se va redeschide: discuțiile dintre America și Iran nu duc nicăieri. Totuși, petrolul Brent se vinde la doar 107 dolari pe baril. Este mult sub nivelul de 129 de dolari, atins în 2022, după începerea invaziei ruse în Ucraina, și nicidecum aproape de cei 150-200 de dolari pe care analiștii îi preziseseră în cazul în care se prelungea războiul cu Iranul.
Un motiv este că traderii de petrol rămân permanent optimiști în privința unei reușite diplomatice. Brent-ul „front-month” — cel mai apropiat contract futures și reperul global — fixează un preț pentru petrolul ce urmează să fie încărcat pe petroliere peste aproximativ două luni. La fiecare câteva zile, președintele Americii, Donald Trump, lasă să se înțeleagă că o rezolvare ar putea fi iminentă, ceea ce face piețele reticente să includă în preț încă opt săptămâni de perturbări. Dar, în ultima vreme, se mai întâmplă și altceva. Chiar și prețurile spot s-au calmat: Brent-ul „dated”, care urmărește țițeiul încărcat în zilele următoare, se tranzacționa la începutul luniii aprilie cu o primă de 25 de dolari față de contractele futures front-month; acum diferența este de doar câțiva dolari.
Două forțe explică estomparea panicii. În primul rând, petro-statele din afara Golfului și-au accelerat puternic exporturile. Au contribuit și producătorii mai mici: Canada a expediat cu 400.000 de barili pe zi (b/zi) mai mult petrol brut și produse rafinate în cele patru săptămâni până pe 10 mai, comparativ cu aceeași perioadă din 2025. Venezuela și Norvegia au adăugat fiecare încă 200.000 b/zi; Brazilia a contribuit cu 100.000 b/zi. Totuși, cel mai remarcabil caz a fost cel al Americii. Cu aproape 9 milioane b/zi, exporturile sale nete de produse petroliere, în aceste patru săptămâni, au fost cele mai mari din istorie și cu 3,8 milioane b/zi peste perioada echivalentă a anului trecut, potrivit Vortexa, o companie de monitorizare a navelor.
Mașinăria de export a Americii a avut nevoie de câteva săptămâni pentru a se pune în mișcare. Au trebuit semnate noi contracte; produși barili suplimentari sau scoși din rezerve; rezervate conducte către coastă. Rezervoarele de stocare au trebuit eliberate în terminale pentru ca tipul potrivit de petrol să poată fi amestecat și direcționat către dana potrivită. În martie, tarifele de transport din Atlantic către Asia și Europa — principalele destinații pentru petrolul american — au crescut pentru a atrage noi petroliere pe aceste rute. Pentru a compensa cumpărătorii, discountul petrolului West Texas Intermediate (WTI), principalul tip de țiței american, față de Brent și Dubai — reperele european și asiatic — a atins niveluri record.
Toate acestea au contribuit la aducerea unui val de barili proveniți din afara Golfului către importatori, reducând deficitul de aprovizionare la aproximativ 8 milioane b/zi. Și mai improbabil este faptul că, în cele patru săptămâni până pe 10 mai, marile regiuni importatoare de petrol au cumpărat cu 11 milioane b/zi mai puțin petrol decât în aceeași perioadă a anului trecut. Numai achizițiile Chinei au scăzut abrupt, cu 6,6 milioane b/zi (vezi graficul 3). În loc să absoarbă tot petrolul disponibil pe piețele externe, rafinăriile chineze au revândut chiar și unele cargouri pe care se angajaseră să le cumpere din Africa de Vest și din alte regiuni către alți cumpărători asiatici.
Scăderea uriașă a importurilor nu este o veste bună. O parte reflectă distrugerea cererii. Lipsurile de țiței au forțat deja rafinăriile din Asia și Europa să reducă procesarea cu aproape 4 milioane b/zi. Piața a pierdut, de asemenea, 4,4 milioane b/zi din exporturile de produse rafinate provenite din Golf, ceea ce a împins prețurile motorinei, benzinei și combustibilului pentru avioane în sus cu 60-120% pe marile piețe — mult peste creșterea de 40% a prețului petrolului brut între ianuarie și aprilie. Presați de costurile mai mari ale combustibilului, consumatorii și-au redus cheltuielile. Multe uzine petrochimice, lipsite de nafta — un alt produs petrolier și o materie primă esențială pentru producția de plastic — funcționează, de asemenea, sub capacitate.
Totuși, majoritatea estimărilor privind distrugerea cererii se situează sub 5 milioane b/zi, ceea ce sugerează că mare parte din scăderea importurilor reflectă prudență, nu lipsuri severe. Unii cumpărători ar putea crede, de asemenea, că strâmtoarea se va redeschide curând, determinându-i să amâne achizițiile până când prețurile vor scădea. Rezultatul surprinzător este un mini-excedent de țiței. După ce au scăzut în martie, volumele de petrol aflate pe petroliere pe mare au crescut în aprilie — chiar în timp ce stocurile de motorină, benzină și combustibil pentru avioane au coborât mult sub mediile ultimilor cinci ani. Acest lucru menține prețul Brent la un nivel redus.
Cât timp poate continua această situație? Imaginile satelitare ale rezervoarelor chineze cu acoperiș flotant sugerează că stocurile terestre aproape că nu s-au modificat — ceea ce implică faptul că rafinăriile și-au redus drastic procesarea. Însă importurile de petrol brut s-au prăbușit atât de mult încât trebuie să se petreacă și altceva. Martijn Rats, de la banca Morgan Stanley, suspectează că petrolul depozitat anterior în caverne subterane imposibil de monitorizat a fost mutat în depozite la suprafață, acoperind discret deficitul.
Astfel de reduceri ale stocurilor vor accelera probabil. În câteva săptămâni, sezonul de mentenanță al rafinăriilor chineze se va încheia. Curând, acestea ar putea crește exporturile de produse rafinate, după ce guvernul a relaxat interdicția introdusă la începutul lunii martie. China deține în depozite aproximativ 1,2 miliarde de barili de țiței: suficient, chiar dacă sunt retrași câteva milioane de barili pe zi, pentru a menține importurile la un nivel redus pentru mare parte din an. Totuși, este puțin probabil ca China să vrea să meargă atât de departe. „Din punct de vedere strategic, nu vor să consume toate stocurile anul acesta”, spune Neil Crosby de la Sparta Commodities, o firmă de date. Asta ar însemna ca China să importe mai mult, iar restul lumii mai puțin.
O problemă mai mare ar putea veni din America. În martie, ca parte a unei eliberări coordonate de Agenția Internațională pentru Energie, un club al marilor importatori de energie, țara a acceptat să retragă 172 de milioane de barili din rezerva sa strategică de petrol. Acest lucru i-a permis să își crească exporturile de țiței cu peste 600.000 b/zi, păstrând în același timp stocuri comerciale sănătoase, deși producția nu a crescut foarte mult de la începutul războiului.
Acum este mai probabil ca exporturile americane să scadă decât să crească. La fel ca în China, sezonul de mentenanță al rafinăriilor se va încheia curând, iar pe măsură ce acestea își vor majora procesarea, peste 500.000 b/zi destinați în prezent exportului ar putea fi redirecționați către piața internă, estimează Kpler, o firmă de date. Și mai îngrijorător este faptul că stocurile americane de carburanți pentru automobile se prăbușesc într-un ritm record. Dacă această tendință continuă, chiar și o creștere modestă a prețului petrolului brut ar putea împinge benzina la 5 dolari pe galon — un prag depășit ultima dată în 2022, când a afectat atât șoferii, cât și ratingurile de aprobare ale președintelui Joe Biden.
În ultimele săptămâni, administrația Trump a analizat posibilitatea interzicerii exporturilor de produse rafinate, pentru a evita daune similare. Când Brent-ul se situa în jurul valorii de 100 de dolari, probabilitatea unei asemenea interdicții era estimată de o sursă apropiată administrației la 35%. Acum probabilitatea este mai mare — și ar putea depăși 50% dacă prețurile la pompă cresc până la Memorial Day, pe 25 mai, potrivit mai multor surse. O astfel de măsură ar zgudui piețele energetice din întreaga lume.
Chiar dacă Donald Trump nu agravează situația, stocurile de petrol vor continua să scadă peste tot. America și China au făcut rost de timp pentru lume. Dar lumea se va confrunta în continuare cu o criză dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă.
O criză prelungită cu Iranul ar putea afecta ireversibil statele din Golf
