The Insider continuă să prezinte modul în care cum diaspora rusă a devenit un bastion al regimului Putin în străinătate și acționează în interesele sale chiar și în condiții de război. În Franța, principala resursă de „soft power” rusesc au constituit-o descendenții emigranților albi – reprezentanți ai familiilor nobiliare. Chiar dacă sunt nativi francezi, mulți dintre ei au colaborat ani buni cu autoritățile ruse, au ajutat Kremlinul să recruteze aliați din rândurile opoziției franceze și mediului de afaceri, au promovat narațiunea rusofobiei occidentale și genocidul locuitorilor din Donbas. Astăzi, structurile asociate acestora, cu sprijinul Ministerului rus de Externe, desfășoară acțiuni împotriva NATO și a „guvernului de la Kiev”. Reconstituim doar câteva fragmente din această „pânză de păianjen” – adevărata sa amploare nu a fost încă stabilită.
La sfârșitul anului 2014, pe rețele a circulat o scrisoare intitulată „Solidaritate cu Rusia”, semnată de peste o sută de reprezentanți ai nobilimii ruse din străinătate. A fost făcută de prințul și prințesa Dmitri și Tamara Șahovski, cu sprijinul unui oarecare grup de inițiativă „Podul Rusiei”. Autorii declarației susțin că nu pot accepta cotidiana deversare asupra lor de „calomnie la adresa Rusiei moderne, a conducerii acesteia și a președintelui său” și sunt revoltați de „reprimarea rușinoasă” de către autoritățile europene și mass-media a „crimelor” comise de armata ucraineană în Donbas.
Într-un interviu acordat Rossiskaia Gazeta, prințul Dmitri Șahovski, care conduce Uniunea Nobililor Ruși din Franța, a recunoscut că pentru descendenții emigrației albe, „Crimeea nu a încetat niciodată să fie rusă”:
- „E acest sentiment că acum ne întoarcem la… restaurarea Sfintei Rusii. (…) Toată viața am apărat fundamentele care mi-au fost transmise de părinții mei, iar dintre ele principala e unitatea pământului rusesc. Prin urmare, atunci când e întărită, așa cum a fost cu Crimeea, asta înseamnă că țara revine la normal, iar aceasta reprezintă o manifestare a vitalității sale”.
„Credința în faptul că Rusia ar trebui să fie nucleul de care trebuie să ne ținem. Și că în aceasta stă, parțial, și salvarea întregii lumi”, proclama Șahovskoi, primind în 2019, din mâinile ministrului de externe Serghei Lavrov, distincția „Pentru contribuția la cooperarea internațională”. Doi dintre fiii săi locuiesc la Moscova. Cel mai mare, Ivan, a lucrat în ultimii ani ca vicepreședinte al Comitetului pentru Protecția Monumentelor Istorice și Culturale din Sankt Petersburg, iar cel mai tânăr, Illarion, este asociat cu Liga pentru un Interne Sigur, a lui Konstantin Malofeev. Malofeev este considerat curatorul relațiilor Kremlinului cu descendenții „vechii” emigrații ruse și, prin ei, cu reprezentanții cercurilor conservatoare europene.
Monarhiști cu experiență
În acest domeniu, unul dintre cei mai apropiați asociați ai lui Malofeev a fost prințul Zurab Cheavceavadze, născut la Paris, fost președinte al Consiliului Suprem Monarhist și reprezentant al „șefului Casei Imperiale Ruse” în Federația Rusă. Fondatorul canalului Țargrad TV, Malofeev, a declarat că l-a cunoscut pe prinț la vârsta de 16 ani și a devenit pentru el „un ghid al lumii Rusiei prerevoluționare și a Ortodoxiei, Rusia pe care am pierdut-o”. Ceavceavadze este implicat în aproape toate proiectele lui Malofeev: a fost director general și membru al consiliului de administrație al Fundației Caritabile Sf. Vasile cel Mare, a condus gimnaziul ortodox privat cu același nume, din regiunea Moscovei, și a fost membru al consiliului de supraveghere al societății monarhiste „Vulturul cu două capete”, susținând restaurarea Imperiului Rus. Și l-a ajutat și pe oligarhul ortodox să stabilească contacte cu ultra-dreapta franceză.
În 2014-2015, presa franceză a publicat o serie de investigații despre legăturile cu Kremlinul al formațiunii lui Marine Le Pen, Front National (după redenumire – Rassemblement national). Publicația Mediapart a aflat că Front National primise un împrumut de 9 milioane de euro de la Prima Banca Ceho-Rusă, pentru desfășurarea campaniei electorale; proprietarul băncii era Roman Popov, un om de afaceri apropiat de Ghenadi Timcenko. Câteva luni mai târziu, alte 2 milioane de euro au fost transferate în contul companiei lui Jean-Marie Le Pen dintr-o structură cipriotă deținută de „fostul ofițer KGB” și fostul șef al VEB Capital, Iuri Kudimov. Asistența financiară de la Moscova a fost văzută neechivoc de către observatori ca o recompensă pentru extrema dreaptă, pentru sprijinirea anexării Crimeei și, în general, a politicii Rusiei față de Ucraina.
Totodată, Canal+ a stabilit că Zurab Ceavceavadze a fost cel care s-a întâlnit cu Jean-Marie Le Pen la Moscova, în octombrie 2014 – în timpul acelei vizite secrete, fondatorul Front National s-a întâlnit cu Malofeev și cu odiosul filosof Alexandr Dughin. Într-o discuție cu reporterii, prințul georgian a recunoscut că cunoștea demult și îndeaproape familia Le Pen și a mai spus că Malofeev și liderul Front National s-au întâlnit la Paris. Întrebat dacă oligarhul rus îi finanțează pe naționaliștii francezi, Ceavceavadze a răspuns evaziv: „Nu puteți dovedi niciodată”. Jean-Marie Le Pen le-a confirmat reporterilor că Malofeev l-a ajutat să obțină un împrumut pentru campania electorală.
Spécial Investigation / Canal+
La sfârșitul lunii mai a aceluiași 2014, Malofeev și Ceavceavadze au găzduit la Viena un forum închis, dedicat împlinirii a 200 de ani de la formarea Sfintei Uniri. Publicația elvețiană Tages-Anzeiger a descris evenimentul drept un congres de naționaliști care plănuiau să recreeze o mișcare conservatoare paneuropeană pentru a se opune lobby-ului gay liberal care domină Europa. Capul de afiș al evenimentului a fost Alexandr Dughin, iar printre participanți s-au numărat deputatul european și consilierul lui Marine Le Pen pe probleme internaționale, Aymeric Choprade, nepoata liderului Front National, Marion Maréchal-Le Pen, precum și lideri mișcărilor dreptei radicale din Austria, Bulgaria, Ungaria și alte țări. Anterior, mulți dintre aceștireprezentanți fuseseră prezenți în calitate de observatori internaționali la referendumul ilegal din Crimeea. Oaspeții l-au elogiat pe Vladimir Putin, l-au numit „salvatorul” și reîncarnarea lui Alexandru I, la inițiativa căruia a fost creată Sfânta Alianță a Monarhiilor Europene, după răsturnarea lui Napoleon.
Probabil, Ceavceavadze li-a reunit pe Malofeev și Alexander Borodai – înainte de a conduce guvernul așa-numitei DPR, lucrase în calitate de consultant PR pentru Malofeev. Într-un interviu acordat Russkaia narodnaia linia, prințul a spus că îl cunoaște pe Borodai „din leagăn” (fusese prieten cu tatăl său) și prin el îl cunoștea pe Igor Strelkov (Girkin). În calitate de director general al Fundației Sf. Vasile cel Mare, în vara anului 2014 Ceavceavadze a semnat un acord de cooperare cu Borodai (Malofeev este considerat unul dintre principalii sponsori ai forțelor pro-ruse din Crimeea și ai separatiștilor din Donbas). Formal, acordurile implicau organizarea strângerii de ajutoare umanitare pentru populația din Donbas afectată de ostilități. Iată cum și-a amintit prințul georgian prima sa întâlnire cu Strelkov:
- „Am vorbit mult cu Igor, împreună cu Konstantin Malofeev, ne-am explicat pozițiile, deoarece a trebuit să cooperăm când Strelkov s-a alăturat structurii noastre, chiar înainte de evenimentele din Crimeea, când a venit să lucreze în Fundația noastră, Vasile cel Mare… S-a dovedit că Strelkov este monarhist, iar eu și Konstantin Malofeev suntem monarhiști convinși, cum s-ar zice, cu experiență… Am vorbit mult despre Putin. Poziția mea este simplă. Dacă nu ar fi fost Vladimir Vladimirovici, atunci Rusia deja nu ar mai fi existat din 2002 sau 2003! Țara noastră nu ar mai exista! S-ar fi terminat deja! Și am văzut că Strelkov înțelege aceste idei, la fel cum și noi înțelegem rolul lui”.
Cekiștii ortodocși
În septembrie 2014, la Moscova a avut loc forumul conservator internațional „Familiile numeroase și viitorul omenirii”. A fost inițiat de Fundația Malofeev a Sfântului Vasile cel Mare și Fundația Apstolul Andrei – un proiect al lui Vladimir Iakunin. Fostul șef al Căilor Ferate Ruse, el are și legături extinse printre descendenții imigranților albi. Astfel, în 2010, Iakunin a organizat o călătorie pe mare pentru ei, dedicată aniversării a 90 de ani de la exodul flotilei generalului Wrangel din Crimeea. Membrii expediției au refăcut drumul strămoșilor lor, dar în direcția opusă – din Europa până la Sevastopol, lucru care simboliza întoarcerea exilaților pe țărmurile natale. Presa de stat a scris apoi cu entuziasm că această campanie este „un final simbolic al războiului civil din Rusia”.
Aproximativ două sute de campioni ai „valorilor tradiționale” – persoane publice, oficiali, oameni de știință – au venit din diferite țări la forumul „familiei”. Printre invitații de onoare s-a numărat și Aymeric Chauprade, menționat mai sus – la ședința plenară a fost așezat la aceeași masă cu Malofeev, Iakunin, Patriarhul Kirill și Elena Mizulina. În discursul său, consilierul lui Marine Le Pen a acuzat America că a declanșat un război ideologic împotriva Rusiei și Chinei și a numit Moscova un far spiritual pentru alte țări. Interesant este că la câțiva ani după aceea, când Chauprade devenise membru al subcomisiei pentru securitate și apărare a Parlamentului European, fiica lui Dmitri Peskov, Elizaveta, va obține un stagiu în biroul său. Astăzi, Chauprade adoptă o poziție deschis pro-rusă: pe Twitter, el critică Occidentul pentru că sprijină Kievul și prezice victoria Rusiei asupra aroganței și prostiei europene.
Ducpă cum a aflat The Insider, un grup separat de invitați la forum a fost cel de „politicieni francezi de la Prințul A. A. Trubețkoi”. Delegația lor, condusă de europarlamentarul și unul dintre principalii lobbyști ai Kremlinului din Franța, Thierry Mariani, a fost primită în acele zile de președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin. Vorbitorul le-a mulțumit colegilor săi străini pentru „independența în evaluări” și „poziția echilibrată” în problema ucraineană. Mulți dintre ei au criticat politica occidentală față de Rusia, au vizitat Crimeea de mai multe ori și au justificat anexarea; acelaşi Mariani a numit anexarea Crimeei „un tipar istoric”.
Președintele Societății Franceze pentru Comemorarea Gărzii Imperiale, Prințul Alexandr Trubețkoi, care a însoțit echipa lui Mariani la întâlnirea cu Narîșkin, este un alt aristocrat rus care ajută Kremlinul să lucreze cu potențiali aliați din Franța. Descendent al ideologului eurasianismului, Nikolai Trubețkoi, el a făcut comerț cu URSS încă din anii 1970, în special furnizând sisteme de comunicații pentru Ministerul Aviației Civile, Sistemul Energetic Unificat al Rusiei, Academia de Științe, ITAR-TASS. Unul dintre partenerii cheie ai prințului, din rândul oficialilor ruși, a fost Igor Șcegolev, fostul ministru al comunicațiilor, în prezent emisarul prezidențial în Districtul Federal Central. Trubețkoi l-a cunoscut la începutul anilor 1990, când era corespondent ITAR-TASS la Paris, dar de fapt angajat sub acoperire al Direcției Principale 1 a KGB. De asemenea, Șcegolev este apropiat și de Biserica Ortodoxă Rusă și este un prieten și principal protector al lui Konstantin Malofeev din structurile de putere. La sugestia lui Șcegolev, în toamna anului 2011 Trubețkoi a fost ales președinte al consiliului de administrație al holdingului de telecomunicații Sviazinvest.
În general, „mulți dintre cei care au jucat un rol proeminent în cariera lui Trubețkoi sunt considerați foști ofițeri KGB”, reiese din profilul prințului, din Vedomosti. Așadar, pe baza pasiunii pentru istoria militară, Trubețkoi s-a împrietenit cu viitorul ministru al Culturii, Alexander Avdeev, și el provenit din serviciile speciale. La începutul anilor 2000, Avdeev a fost ambasadorul Rusiei în Franța și „era foarte interesat de problemele apropierii Rusiei de descendenții emigranților”, a spus Trubețkoi. Avdeev l-a invitat să co-fondeze asociația Dialogul Franco-Rus (FRD), creată în 2004 sub patronajul lui Putin și Jacques Chirac, pentru a dezvolta cooperarea bilaterală. Câțiva ani mai târziu, prințul a devenit directorul executiv al organismului. Ca prin hazard, Vladimir Iakunin și Thierry Mariani au ocupat funcții de conducere în organizație.
Dialogul Franco-Rus a inclus politicieni și oameni de afaceri, manageri de top ai celor mai mari companii din cele două țări – de la Vneșeconombank și Rosoboronexport, la Total și Renault. Asociația, potrivit spuselor lui Trubețkoi, „a ajutat cu contactele sale la un nivel foarte înalt”: a făcut lobby pentru acorduri, a organizat deplasări la Moscova pentru parlamentarii francezi și invers, iar după anexarea Crimeei a „penetrat” sancțiunile din Rusia. A participat la activitatea organizației și a Ambasadei Federației Ruse la Paris, punerea la dispoziție a sediului pentru întâlnirile sale, și Rossotrudnicestvo. În aprilie 2016, Mariani, pe atunci membru al Adunării Naționale din partea Partidului Republican, de centru-dreapta, de opoziție, a prezentat camerei inferioare a parlamentului un proiect de rezoluție care cerea guvernului să ridice sancțiunile ca fiind „complet ineficiente” și o amenințare la adresa economiei Franței. Câteva luni mai târziu, un alt participant proeminent la Dialog, Yves Pozzo di Borgo, a prezentat Senatului o rezoluție similară. Ambele documente au fost aprobate cu majoritate de voturi, dar au fost doar consultative.
Mai devreme sau mai târziu, autoritățile franceze erau obligate să emită pretenții împotriva FRD. Potrivit Le Monde, în septembrie 2021 procuratura din Paris a declanșat două anchete deodată împotriva asociației – pentru suspiciuni de corupție, abuz de influență și încredere și spălare de bani. În centrul procedurilor se află Mariani și di Borgo.
În ciuda acestui fapt, Dialogul Franco-Rus lucrează în continuare activ pentru interesele Kremlinului – face campanie pentru continuarea cooperării cu Federația Rusă, susținând conferințe, interviuri și întâlniri cu experți și propagandiști loiali Moscovei (cum ar fi Piotr Tolstoi). Subiectele acestor întâlniri sunt în consonanță cu agenda Kremlinului: „Planul american de dezmembrare a Rusiei”, „Ce nu vă spun ei despre Ucraina”, „Oare Franța și Europa chiar au nevoie de NATO?”. Pe partea franceză, organizația este în continuare condusă de Thierry Mariani, iar Iakunin figurează acum ca președinte de onoare. Încă nu este inclus în lista de sancțiuni a UE. În registrul de comerț al Franței, după cum aflase anterior The Insider, FRD indică două adrese: una dintre ele, pe Champs-Elysées, găzduiește o reprezentanță a Căilor Ferate Ruse, iar a doua se potrivește cu adresa Casei Ruse de Știință și Cultură din Paris, o filială a Rossotrudnicestvo.
De asemenea, Iakunin și Trubețkoi interacționează de-a lungul „pe linie biserciească”. La sfârșitul anului 2016, au participat la sfințirea noii Catedrale a Sfintei Treimi, de pe Quai Branly, din Paris, nu departe de Turnul Eiffel. Patriarhul Kirill personal a ținut prima liturghie în această cea mai mare biserică ortodoxă din Europa. Biserica este situată pe teritoriul centrului spiritual și cultural rus al Patriarhiei Moscovei; complexul include și o școală ruso-franceză, săli de expoziții și concerte, mai multe apartamente de elită și birouri ale ambasadei Rusiei (acest teren a fost achiziționat de Administrația Președintelui Federației Ruse).
Apariția unui simbol atât de strălucitor al prezenței ruse în inima capitalei a fost întâmpinată cu împotrivire de comunitatea de informații franceze, care consideră că „centrul duhovnicesc”, învecinat pe trei laturi cu Palatul Alma, una dintre reședințele oficiale ale președintelui francez, va deveni o nouă bază pentru agenții ruși. „Biserica este foarte aproape de Ministerul de Externe și nu departe de Palatul Elysée. Există temeri că de acolo vor fi ascultate conversațiile din aceste două clădiri importante ale statului”, a declarat, pentru RFI, Nicolas Hénin, jurnalist și autor al cărții Franța Rusă: O investigație în rețeaua lui Putin.
Trimișii Rusiei
La sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut, la congresul Consiliului de Coordonare a Compatrioților Ruși (KSORS), ambasadorul Alexei Meșkov i-a oferit lui Trubețkoi o insignă de onoare din partea Ministerului Afacerilor Externe „pentru contribuția la cooperarea internațională”. Acceptând premiul, prințul a ținut un discurs bombastic despre superioritatea spirituală a „lumii ruse” asupra celei occidentale. El a numit războiul din Ucraina „evenimente din sudul Rusiei”, iar pe reprezentanții diasporei – trimiși ai Rusiei în străinătate, care, în ciuda tuturor, trebuie să apere cu mândrie „rusitatea noastră”.
Despre cum se descurcă cu această sarcină, Alexandr Trubețkoi i-a vorbit realizatorului emisiunii „Marele joc”, de pe Pervîi Kanal, Viaceslav Nikonov (șeful Fundației Russkii Mir). Toate eforturile de azi ale prințului sunt concentrate pe lupta împotriva „propagandei anti-ruse” în Franța și răspândirea propagandei de la Kremlin:
- „Mass-media franceză îi invită tot timpul pe ucraineni, dar noi, rușii, nu avem voie acolo. Și, bineînțeles, [unii au îndoieli], chiar și printre cunoscuții mei, poate nu am urcat acolo, poate că nu facem asta. Acest lucru trebuie corectat tot timpul, iar aceasta este acum principala activitate a asociației mele [Societatea pentru Memoria Gărzii Imperiale]”.
Pe lângă membrii obișnuiți ai KSORS, la congresul din noiembrie au luat cuvântul și activiști ai mișcării SOS Donbass, care organizează demonstrații pro-ruse în Franța. Acțiunile se desfășoară sub sloganul Stop Killing Donbass: mesajul lor principal este că armele furnizate Ucrainei de către țările NATO sunt de fapt folosite pentru a distruge populația civilă din Donbas sau pentru a ajunge pe piața neagră. În toamnă, fondatorul mișcării, Anna Novikova-Bernet, a trimis o petiție parlamentului francez, prin care cere să înceteze furnizarea de arme Kievului.
Ultima demonstrație de apărare a Donbasului a avut loc pe 21 ianuarie, în orașul Tarbes, din sud-vestul țării. Protestatarii, aproximativ 40 în total, au ținut steaguri ale Franței, Rusiei și autoproclamatei Republici Populare Donețk, precum și pancarte pe care scria „STOP NATO” și „Nu fascismului”. În noiembrie anul trecut, o acțiune similară a avut loc pe Champ de Mars, în Paris.
Prezența reprezentanților SOS Donbass la congresul compatrioților organizat de Ministerul Afacerilor Externe și Rossotrudnicestvo nu lasă nicio îndoială cu privire la legăturile lor cu autoritățile ruse. De asemenea, este curios faptul că principalul partener de informare al lui Novikova-Bernet este „reporterul militar independent” din Franța, Adrian Boke (foto cu cei doi), un obișnuit al Pervîi Kanal, care a devenit celebru ca „denunțător al falsului ucrainean” despre Bucea. Pe rețelele de socializare, își agită urmăritorii să doneze pentru SOS Donbass și să se alăture protestelor lor.
Cu aprobarea Ministerului de Externe, funcționează și un alt organizator al demonstrațiilor împotriva NATO, asociația France — Russie Convergences. Astel, în iunie, reprezentanții săi au fost invitați la celebrarea Zilei Rusiei la Consulatul General al Federației Ruse de la Marsilia. Un funcționar proeminent al KSORS, scriitorul și fostul jurnalist AFP, Dimitri de Kochko, al cărui brav înaintaș, Arkadi Franțevici Koșko, a fost șeful Poliției din Moscova și controla o rețea uriașă de agenți informatori, este asociat cu această structură.
La sfârșitul lunii august, a organizat la Nisa un eveniment de comemorare a Dariei Dughina. „Dașa a urmat calea tatălui ei, Alexandr Dughin, și, împreună cu el, a căutat calea eurasiatică. Acesta este o cale dincolo de naționalism, liberalism și comunism, pe care eurasiații le consideră idei occidentale. (…) Dacă Eurasia se impune ca o mare forță economică și politică, puterea imperiului anglo-saxon în lume se va sfârși”, afirma domnul Kochko, într-un interviu pentru TASS. Astăzi, Koshko este un denunțător înflăcărat al „propagandei anti-ruse” din mass-media europeană. Pentru a monitoriza conținutul rusofob, a lansat chiar și un site – StopRussophobie.
De remarcat este și figura lui Gheorgui Chepelev, președintele Consiliului Compatrioților din Franța – istoric și lector la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO), din Paris. În urmă cu câțiva ani, a intentat un proces de calomnie împotriva lui Cécile Vessier, profesor de studii slave la Universitatea din Rennes II (Bretania). În cartea ei Rețelele Kremlinului în Franța, Vessier a vorbit în detaliu despre „soft power” rusesc din Franța, în special despre modul în care KSORS, în frunte cu Chepelev, a fost folosit pentru a promova agenda Kremlinului. În 2011-2012, Chepelev a pozat ca un luptător împotriva regimului rus – a organizat demonstrații la Paris în sprijinul „mișcării Bolotnaia” și a coordonat un grup de „susținători ai democrației în Rusia” pe Facebook. Cu toate acestea, el a luat curând o poziție complet diferită.
Într-o conversație cu The Insider, Cecile Vessier își amintește că deja în februarie 2013 Chepelev a invitat-o cu insistență la o întâlnire la Ambasada Rusiei: „Am fost foarte surprinsă de asta. Desigur, s-a pus întrebarea dacă într-adevăr și-a schimbat atât de mult părerile sau dacă discursurile sale împotriva lui Putin fuseseră încă de la început o provocare.
