Este probabil cea mai stresantă experiență de care au parte ultimele generații, consideră profesorul Carmine Pariante, de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe, din cadrul King’s College. În podcastul săptămânal în care pornește de la întrebările adresate de public, The Guardian explorează, miercuri, ce impact și ce preț are izolarea pe termen lung. Pentru a limita răspândirea Covid-19, peste un miliard de oameni au rămas acasă, mulți dintre ei lucrând de la domiciliu.
„Izolarea socială este echivalentul stresului cronic, un stres cronic puternic. E la fel de rea ca sărăcia, discriminarea”, explică prof. Pariante. Potrivit acestuia, și corpul este afectat în același fel. Izolarea socială și stresul au asupra lui efecte identice. „Sistemul imunitar devine hiper-activ, cu posibile consecințe negative asupra sistemului cardio-vascular. Apar creșteri la nivelul hormonilor de stres, ceea ce se răsfrânge asupra activității creierului, activității metabolice”, punctează expertul consultat de The Guardian.
Din studiile de până acum asupra izolării sociale, ca și din experimentele făcute pe animale se știe deja că în astfel de condiții creierul are de suferit. Potrivit prof. Carmine Pariante, se știe și în ce fel: „La animale s-a observat că se formează mai puține celule cerebrale noi sau că mor mai multe dintre cele existente. Există dovezi clinice că izolarea socială sporește riscul de apariție a demenței”.
Specialistul subliniază însă că aspecte precum semnalate mai sus sunt valabile mai degrabă în situațiile devenite cronice. Altfel spus, daunele majore sunt produse de izolarea pe termen lung, nu atât de episoade acute care pot apărea pe parcursul vieții.
Dacă ne raportăm la contextul pandemiei, spune prof. Pariante, e destul de clar că pentru cei mai mulți dintre oameni nu va fi vorba de o expunere pe termen lung la izolare socială. În plus, cei mai mulți au în această perioadă posibilitatea de a lua legătura cu oameni din jurul lor, cu prieteni, rude.
Totuși, vârstnicii sunt cei mai expuși, în măsura în care ei intră în noul tip de izolare socială cu un istoric încărcat de reducere a activităților și interacțiunilor sociale.
Poate fi însă măsurat impactul distanțării și izolăriii sociale determinate de coronavirus asupra sănătății mentale? Podcastul The Guardian ridică această întrebare pornind și de la constatarea făcută de un studiu al Universității din Sheffield: a crescut numărul persoanelor care anunță din proprie inițiativă că trec prin stări depresive și de anxietate, pe fondul deciziei autorităților de a ține populația în izolare.
Știm deja că izolarea cronică sporește riscul depresiei, anxietății, sinuciderii. La fel, din studierea unor episoade din trecut de carantină, e cunoscut faptul că se instalează mai ușor furia, frustrarea, așadar vor exista efecte negative.
Există și aspecte pozitive, punctează prof. Pariante. Potrivit acestuia, chiar dacă s-a înregistrat o creștere de la 20% la 40% a celor care se plâng de depresie, anxietate, asta înseamnă totuși că peste jumătate din populație rezistă într-o formă sau alta. Așadar, deși sunt îngrijorat, ca psihiatru, sunt totuși încrezător că populația generală este destul de rezistență.
Din studiile efectuate pe alte situații de carantină din trecut, s-a desprins concluzia că tot ceea ce înseamnă carantină mai mare de 10 zile produce efecte negative. Desigur, de data asta vor apărea și probleme colaterale, precum cele de ordin financiar.
Ce este de făcut în condițiile date?
Profesorul Carmine Pariante consideră important ca oamenii să aibă acces la informație și să devină conștienți de aspectul altruist al sacrificiului pe car îl fac. „Incertitudinile sunt, într-o oarecare măsură, mai rele decât veștile rele”, spune expertul intervievat de The Guardian.
Forța și coeziunea comunității joacă în astfel de momente un rol major, mai subliniază acesta.
Apoi, mai trebuie avut în vedere că personalul medical este categoria cea mai vulnerabilă, căci acești oameni cunosc, pe lângă izolarea socială din jur, și epuizarea de la locul de muncă, teama că pot fi ei înșiși infectați sau că vor da boala mai departe, la membrii familiei. Iar unii dintre ei mai au de-a face și cu stigmatizarea.
Folosiți telefonul și alte mijloace de comunicare cu ceilalți, mențineți o anumită rutină în această perioadă, faceți exerciții de relaxare mentală și exerciții fizice acasă, în general, căutați metode de a vă duce viața cât mai apropiat de cum o făceați până la pandemie. Acestea sunt principalele sfaturi ale prof. Carmine Pariante, de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe, King’s College. Și încă ceva, insistă expertul: concentrați-vă, pe cât posibil, pe ziua de azi și ziua de mâine, întrucât nu este încă prea clar ce va aduce viitorul.
