Partidul de extremă dreapta din Germania câștigă sprijin pe măsură ce se radicalizează, notează The Economist.
<< Este o seară tăios de rece în Bautzen, un oraș pitoresc situat pe dealurile Oberlausitz, în adâncul landului german Saxonia. Dar atmosfera este una plină de energie la standul electoral al partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD). „Țara noastră, mai întâi, pentru că iubim Germania!”, proclamă bannerele în albastru aprins, culoarea caracteristică a partidului. „Starea de spirit din partid este chiar foarte bună”, spune Frank Peschel, membru al parlamentului din Saxonia. AfD a obținut 39% din voturi aici la alegerile europene de anul trecut, iar autorul acestor rânduri a avut dificultăți în a găsi vreun localnic care să nu aibă de gând să voteze cu acest partid la alegerile naționale din 23 februarie. „Stânga ne numește naziști, dar noi doar ne dorim o viață normală”, spune Simon, un tânăr de 20 de ani. El va vota pentru prima dată cu acest partid, luna viitoare.
AfD are acum un aer de încredere. După ce a pierdut teren la începutul lui 2024, partidul a reușit să își recupereze poziția într-un moment bine ales. În prezent, sondajele indică o susținere de aproximativ 20%, în creștere, ceea ce ar putea dubla reprezentarea partidului în Bundestag. Moralul partidului a fost ridicat de evenimentele din Austria, unde un partid asemănător AfD este pe cale să ajungă la putere după ce o încercare a centrului de a-l bloca s-a destrămat. Elon Musk, un plutocrat apropiat de Donald Trump, i-a luat recent un lung interviu copreședintei AfD, Alice Weidel. Oamenii din interiorul partidului au fost stânjeniți, dar spun că sprijinul său va atrage interesul electoratului tânăr și al lumii de afaceri germane, două categorii în cadrul cărora în continuare mulți sunt profund sceptici față de AfD. Diviziunile odinioară amare din interiorul partidului au fost diminuate în serviciul disciplinei electorale – în mare parte în favoarea aripii sale mai radicale.
Asta ridică o dilemă. Partide de extremă dreapta comparabile din Europa, cum ar fi Rassemblement National din Franța sau Frații Italiei ai Giorgiei Meloni, s-au moderat pentru a-și extinde atractivitatea. Dar AfD a crescut chiar și pe măsură ce se radicalizează. La congresul său preelectoral din Saxonia, de weekendul trecut, Weidel, o fostă bancheră considerată odinioară o relativ moderată, i-a încântat pe delegați cu un discurs agresiv, culminând cu o cerere de „remigrație” a migranților ilegali, un termen controversat pe care l-a subliniat cu entuziasm. Partidul a desemnat-o drept prima sa candidată pentru funcția de cancelar: un semnal al încrederii sale, chiar dacă aceasta este o ambiție care nu se va împlini prea curând. „Alice für Deutschland!”, a strigat mulțimea, un joc de cuvinte pe „Alles für Deutschland”, un slogan interzis din perioada nazistă. „Nu mai există moderati în partid”, spune Anna-Sophie Heinze, politolog la Universitatea din Trier.
Revenirea AfD a fost alimentată de eșecurile guvernului în domeniul migrației, prețurilor energiei și economiei, spune Tino Chrupalla, care împarte conducerea cu Weidel. Doar 22% dintre germani cred că țara este pregătită pentru provocările viitorului. AfD își rafinează mesajul pentru electoratul furios, minimizând teme care stârnesc pasiuni în interiorul partidului, dar care au o atracție redusă la scară largă, cum ar fi părăsirea UE, în timp ce pune accent pe îngrijorările legate de migrație și energie. Totuși, faptul de a vorbi cu toată gura este esențial pentru succesul său. Scandalurile ajută: în cel mai recent, o filială AfD a distribuit pliante electorale sub formă de bilete de avion false, promițând deportarea imigranților ilegali, o acțiune cu rădăcini în perioada nazistă. Partidul spune că vrea doar respectarea legii. Dar semnalul subliminal este clar auzit. „Da, retorica noastră s-a ascuțit”, spune Chrupalla. „Dar noi doar reflectăm realitatea politică. Oamenii sunt sătui”.
Electoratul AfD a devenit mai eterogen pe măsură ce susținerea partidului a crescut. În unele părți ale estului, partidul obține mult peste o treime din voturi, dar are mult mai mulți alegători în vest (care este mai mare). Alegătorul tipic al AfD este un muncitor „cu guler albastru” de vârstă mijlocie dintr-un oraș mic, dar partidul reușește să atragă și tineret. Alegătorii săi nu sunt membri notabil săraci din rândul celor „lăsați în urmă”. Dar ei tind să se perceapă ca fiind într-o situație economică precară. Marea slăbiciune a AfD este cu alegătoarele și candidatele: doar o persoană dintre cele nouă care vor candida la alegerile de luna viitoare este femeie.
Alegătorii AfD tind să fie loiali. Majoritatea nu se văd pe ei înșiși ca fiind radicali. În schimb, mulți consideră că alte partide, inclusiv conservatorii creștin-democrați (CDU), au devenit prea blânzi. Totuși, aceștia sunt disproporționat de susceptibili să adopte viziuni extremiste, inclusiv toleranță față de violența politică. Partidul se află sub supravegherea serviciilor de informații interne pentru „suspiciune de extremism de dreapta”. Peste 100 de parlamentari au susținut o propunere de a interzice partidul.
Cu siguranță este prea târziu pentru asta. Dar AfD rămâne în continuare blocat în a ajunge la putere. În alte părți ale Europei, „zidurile de protecție” ale partidelor de centru-dreapta împotriva extremei drepte au căzut. Dar Friedrich Merz, liderul CDU și probabil viitor cancelar al Germaniei, spune că a colabora cu AfD ar însemna „să vinzi sufletul CDU”. În landurile estice, CDU a format coaliții ideologic inacceptabile pentru a ține AfD departe de putere. Mulți germani, deranjați de aura fascistă a partidului, votează tactic pentru opozanții acestuia. Zidul de protecție împotriva AfD ar putea chiar să fi accelerat radicalizarea partidului, prin eliminarea unui stimulent pentru moderare.
Puțini membri ai AfD consideră că susținerea lor poate crește semnificativ în această perioadă. Totuși, nimeni din partid nu crede că poate fi ținut pentru totdeauna departe de putere. „Dacă faci ziduri de protecție (firewall – eng. orig.), te vei frige în spatele lor,” spune Chrupalla despre CDU. Și, deși Merz a făcut un viraj spre dreapta, probabil va trebui să guverneze alături de un partid de stânga, într-o coaliție. Asta, spune Krzysztof Walczak de la filiala AfD din Hamburg, înseamnă că nu va putea implementa politicile promise (și apropiate de ale AfD), cum ar fi respingerea solicitanților de azil la granițele Germaniei. Partidul se concentrează intens pe acest mesaj în campanie.
Estul țării este locul în care zidul acesta se află cel mai mult sub risc. Chrupalla se așteaptă ca un nou guvern minoritar condus de CDU în Saxonia să se destrame, deschizând o oportunitate. Alegerile de anul viitor din Saxonia-Anhalt, un alt bastion al AfD, reprezintă o oportunitate tentantă. La nivel național, sarcina este mai dificilă; Merz cunoaște riscurile de a lăsa să se întreveadă o deschidere către AfD. Dar consilierii săi se tem că, dacă nu vor reuși să rezolve problemele Germaniei, în special migrația ilegală și stagnarea economică, AfD ar putea câștiga alegerile din 2029. Acest lucru nu i-ar deschide neapărat ușa către putere, dar ar marca un moment sumbru. >>
Germania îşi înfiinţează o divizie militară dedicată exclusiv apărării teritoriale
