- Robert Hamilton și Dan Perry
Revenirea lui Trump găsește prea mare parte din lume în flăcări și pregătită pentru schimbare
Politica externă poate că nu a fost o problemă centrală în cadrul recentului scrutin și nu a fost un factor decisiv în campaniile prezidențiale americane de după Al Doilea Război Mondial.
Însă odată cu întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, implicațiile potențiale pentru geopolitica globală sunt uriașe.
Abordarea lui Trump se abate dramatic de la consensul postbelic, când Statele Unite au acționat ca un stabilizator global, folosindu-și puterea pentru a promova democrația și a asigura securitatea — chiar și atunci când acest lucru presupunea sacrificii financiare și militare. Impredictibilitatea lui Trump și dorința sa de a răsturna norme îndelung stabilite ar putea declanșa un val de schimbări radicale în regiuni-cheie, posibil remodelând ordinea globală așa cum o știm.
Ucraina
Cea mai dramatică schimbare ar putea avea loc în Ucraina. Administrația actuală a susținut suveranitatea Ucrainei, dar a impus limite asupra utilizării armelor americane, ceea ce a împiedicat Ucraina să lovească înapoi Rusia. Deși acest lucru a frustrat Ucraina, Trump ar putea fi mult mai rău. A demonstrat de mult timp o afinitate pentru Vladimir Putin, în timp ce nutrește un dispreț profund față de președintele Ucrainei, Zelenski. Acest dispreț provine parțial din refuzul lui Zelenski de a se lăsa șantajat de Trump în legătură cu Joe Biden, în scandalul de impeachment din 2019.
Este posibil ca Trump să reducă ajutorul acordat Ucrainei, pentru a-l împinge pe Zelenski la negocieri cu Rusia. Foștii consilieri ai lui Trump au articulat un astfel de plan și au repetat narațiunea Rusiei privind extinderea NATO ca fiind factorul declanșator al războiului. Alți foști oficiali ai lui Trump au propus un sprijin mai robust pentru Ucraina, inclusiv ridicarea restricțiilor asupra utilizării armelor americane de către Kiev pentru a lovi în interiorul Rusiei.
Abandonarea Ucrainei ar putea declanșa un cutremur în politica europeană și ucraineană. Uniunea Europeană s-ar confrunta atunci cu o alegere dificilă: să intervină pentru a umple vidul lăsat de Statele Unite și să își întărească rapid propriile mecanisme de apărare și ajutor pentru Ucraina, sau să riște ca expansionismul rus să-și vadă nestingherit de treabă.
Riscul ar fi ca Putin să perceapă aceasta drept o undă verde pentru a noi expansiuni. Într-adevăr, de fiecare dată când a crezut că a înfruntat cu succes Vestul, așa cum a fost în Georgia în 2008, în Ucraina în 2014 și în Siria în 2015, el a lansat un război și mai mare în câțiva ani.
Orientul Mijlociu
Trump pare izolaționist, dar poate percepe oportunități de a obține câștiguri. Situația din Orientul Mijlociu este șubredă, cu Gaza tinzând să la statutul de „război perpetuu” și cu Iranul – ale cărui miliții-proxy sunt active în întreaga regiune și pun o mare problemă – apropiindu-se de obținerea armelor nucleare. Cineva trebuie să intervină și să pună presiune pe mulți dintre liderii din regiune, inclusiv pe cei ai Qatarului, care caută respectabilitate, dar refuză să preseze Hamasul să renunțe în Gaza. Nepăsarea lui Trump de a lucra cu regimuri autoritare și relația sa personală cu liderul saudit, Mohammed bin Salman, ar putea fi de ajutor.
Dacă Trump îi va face clar Iranului că se va confrunta cu acțiuni militare dacă nu va pune capăt haosului regional și nu-și va opri programul nuclear, acest lucru va fi aplaudat atât la Ierusalim, cât și în capitalele arabe. Dacă va exercita presiuni asupra Israelului – unde are susținere și credibilitate – pentru a îngheța colonizarea evreiască adânc în Cisiordania și pentru a sprijini un plan rezonabil în Gaza post-război, va fi aplaudat la nivel mondial (inclusiv de majoritatea israelienilor).
China și Taiwan
Taiwan este un far al democrației în Asia de Est, iar pledoaria sa pentru a beneficia de protecția SUA se bazează pe un angajament de lungă durată față de idealurile democratice. Dar, din nou, viziunea lui Trump asupra Taiwanului va fi mai mult tranzacțională decât ideologică.
Dacă Trump va alege să folosească Taiwanul ca un obiect de negociere în disputele comerciale cu China, regiunea ar putea fi pusă în față unor tensiuni sporite. Un război comercial masiv cu China – așa cum amenință Trump – ar putea contribui la această situație.
NATO
Una dintre realizările revendicate de Trump, legat de primul său mandat prezidențial, a fost insistența ca aliații NATO să își îndeplinească țintele de cheltuieli pentru apărare, insistență care un pic le-a înghiontit. Ca urmare, mai multe state membre și-au mărit alocările financiare. Așteptați-vă ca Trump să sporească eforturile de a cere contribuții și mai mari din partea membrilor NATO (adică, la nivelul convenit).
Aderarea Suediei și Finlandei a consolidat NATO, dar ambivalența lui Trump față de alianță ar putea crea diviziuni interne.
Caucazul de Sud
Această regiune mică și adesea neobservată s-ar putea confrunta cu repercusiuni majore. Pivotul continuu al Armeniei de la dependența față de Rusia către o aliniere cu Vestul semnalează dorința acesteia de a îmbrățișa democrația și drepturile omului, valori care, teoretic, se aliniază cu cele ale Vestului și contrastează puternic cu cele ale Azerbaidjanului, condus de Ilham Aliev. Totuși, istoricul lui Trump privind regimurile autoritare sugerează o empatie scăzută față de idealurile Armeniei. Admirația pe care o are pentru liderii „puternici” – împreună cu bogățiile în petrol și gaze ale Azerbaidjanului și rolul acestuia ca țară de tranzit energetic – ar putea să-l determine la a favoriza ambițiile Azerbaidjanului sau la a ignora complet suferința Armeniei.
O asemenea evoluție reprezintă un risc major pentru Armenia, al cărei context de securitate este deja precar. O administrație Trump mai puțin înclinată să protejeze aspirațiile democratice ale Armeniei ar putea forța puterile europene să adopte o atitudine mai proactivă, dar acest lucru ar putea crea fracturi în cadrul NATO și ar tensiona relațiile din Europa, lăsând astfel ușa deschisă unei mai mari influențe ruse sau turce în Caucazul de Sud.
Georgia, o țară multă vreme pro-occidentală și democratică, a început să se îndrepte spre autoritarism și anti-occidentalism, în timp ce Vestul a rămas pasiv. Alegerile recente din Georgia au fost clar manipulate, iar zeci de mii de georgieni au ieșit în stradă pentru a protesta. Cu siguranță, guvernul georgian a primit cu entuziasm alegerea lui Trump, presupunând că acum va avea „cec în alb” pentru a continua reprimarea societății civile și pentru a orienta țara către Rusia, împotriva voinței exprimate a poporului său.
***
Multe vor depinde de numirile făcute de Trump în politica externă. Dacă va desemna figuri din establishment, care să-i tempereze impulsurile, asta ar fi un lucru. Dar o echipă de servili care nu-l pot ține în frâu, ar fi cu totul altceva. O politică neanimată de vendete, meschinărie și ignoranță ar reprezenta, pentru mulți, cea mai mare surpriză. În acest sens, numirea lui Marco Rubio ca secretar de stat este un lucru promițător. Alte numiri deja făcute, mai puțin.
- Colonel (r.) Robert Hamilton este director al Eurasia Research la Foreign Policy Research Institute, a fost profesor la U.S. Army War College și a servit în diverse posturi externe, inclusiv în Orientul Mijlociu.
