Scriitorul și publicistul Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, a propus românilor un exercițiu simplu de optimism legat de bogăția culturală a țării. Diplomatul a fost invitatul Danielei Zeca Buzura în emisiunea „Mic dejun cu un campion” de la TVR+.
„Suntem între Est și Vest, asta e. Nu suntem doar la porțile Orientului. Asta-i una. Asta am aflat-o, o știm, am aprofundat-o până nu s-a mai putut. Dar suntem între Est și Vest, totuși, asta mi se pare circumstanța care asigură o tensiune posibil foarte bună și pozitivă, pentru că suntem pe tivul acesta a două civilizații, a mai multe religii. Și asta creează fermenți noi pe care nu le are în felul acesta nici Vestul, nici Estul. Și Transilvania este un astfel de loc de frontieră (a civilizațiilor – n.r.), dar mai ales Bucureștiul este un astfel de loc de frontieră”, este de părere Emil Hurezeanu.
Întrebat în ce constă frumusețea Bucureștiului, diplomatul a făcut următoarea descriere: „Bucureștiul are această tensiune și dulceață bizantino-pariziană, în care frontonul este parizian, dar el însuși acoperit de lichenii evoluțiilor orientale, inclusiv comuniste, cu toate straturile, cu toate fardurile vârstelor prăbușite, dar în același timp regăsite. Văd cum alveolele acestui stup extraordinar recapătă vigoare. Între două instituții publice mai degrabă neamenajate, depravate la propriu și la figurat, apar vilele noi ale surorilor marelui negustor armean, care le-a construit câte una fiecăreia dintre ele. Între timp au fost distruse, au locuit granguri comuniști, securiști, au venit adevărații proprietari, le-au vândut altora. Și cresc aceste alveole ale acestui București, care este totuși un oraș fermecător, unul dintre cele mai interesante orașe. Dar trebui să circuli mult, inclusiv în Balcani și în lume, ca să-ți dai seama de calitățile nete ale României și ale Bucureștiului, în deosebi”.
„Kissinger ne credea un fel de rurali, cam ca sârbii și albanezii”
Emil Hurezeanu a relatat și un episod cu Henry Kissinger, fostul Secretar de Stat american din vremea Războiului Rece.
„Țin minte când a venit în România pentru o scurtă vizită, de o zi, Henry Kissinger, fostul secretar de stat al Statelor Unite, pe care l-am și intervievat. Am făcut o călătorie cu el prin București. Omul, la 80 și ceva de ani, știa încă precis că acolo a fost balconul de unde a vorbit glorios, dar și în eșecul de final, Ceaușescu. Pentru că l-a cunoscut bine, au tratat împreună, avea o părere proastă despre el, dar cu o admirație pentru ruralitatea lui vicleană. Ne credea un fel de rurali, cam ca sârbii și albanezii, ceva mai norocoși și mai vicleni. Ei bine, am vizitat cu el galeria de artă românească de la Muzeul Național, care a fost deschisă doar pentru noi, și timp de trei ore, patru ore a fost încântat de la o epocă la alta, de la caftane și boieri, până la impresioniști, Brâncuși, Țuculescu și așa mai departe. Mi-a spus: «De-abia acum văd nu sunteți ce-am crezut. Sunteți un mare, mare popor european»”, a relatat ambasadorul României în Germania.
Urmăriți aici emisiunea „Mic dejun cu un campion”.
