Este incredibil cum același amestec de oportunism necrofag, politicianism ieftin și agendă subterană cu bătaie lungă, care a declanșat până la urmă protestele din Piața Victoriei, s-a reactivat într-un moment atât de sensibil precum criza coronavirusului.
Nu este deloc întâmplător că cioclii sunt și de data asta aceiași de data trecută – PSD, ALDE, Victor Ponta & acoliții, respectiv rețeaua media controlată de moguli securiști ca Dan Voiculescu și afaceriști mai puțin VIP, dar nu mai puțin toxici.
Debusolați după recenta debranșare de la o parte însemnată a butoanelor statului, aceștia au speculat contextul actual pentru a duce în prelungiri bătălia pentru deconectarea României de la spațiul euroatlantic. În speță, au parazitat, în stilul deja consacrat, o temă absolut legitimă, cum este cea a dilemei dacă este sau nu în regulă ca România să permită plecarea, în state UE, la munci sezoniere, a cetățenilor care au această ocazie și, mai ales, care au această nevoie.
Nu de grija românilor se dau de pământ zilele astea Ciolacu, Tăriceanu, Ponta și Gâdea. Nu de dragul celor închiși în case și nici de jalea celor care pleacă își fundamentează ei discursurile pe fake news-urile promovate de Antena 3.
La fel cum nu de binele deținuților înghesuiți în pușcării și nici de drama celor păcăliți de justiție au pornit asaltul împotriva justiției și statului de drept, orientării strategice a României și partenerilor care au ajutat-o să iasă din glodul în care o afundaseră Iliescu, Năstase, foștii securiști – adică tot sus-numiții, direct sau prin maeștrii care i-au format.
Ca atare, orice discuție despre românii lăsați să plece în străinătate, la sparanghel, ceapă verde, salată, căpșuni și altele asemenea, trebuie înainte de toate trecută prin filtrul de mai sus. În felul acesta, legitimitatea ei capătă un plus de tracțiune.
Apoi, să stabilim care e fondul problemei.
Multe sunt în dinamică, nu doar în România, ci și în țările mult mai dezvoltate. Criza generată de coronavirus lasă tot mai puține ancore de stabilitate, dar dacă există ceva pe care fenomenul Covid-19 nu îl va zdruncina nicicum, acela e următorul adevăr: declinul demografic coroborat cu potența economiilor lor nu vor evapora nevoia Germaniei, Spaniei, Italiei sau Marii Britanii de lucrători est-europeni.
De partea cealaltă a fostei Cortine de Fier, acea plajă de populație care nu are încă acces la oportunități echivalente în propria țară (de la câștiguri financiare, la un orizont decent de dezvoltare personală) rămâne, și în vremea lui Covid-19, cu aceleași probleme pe care le avea înainte. Ba, având în vedere costurile pandemiei, aceste neajunsuri au toate motivele să se amplifice.
Peste tot în lume, criza coronavirusului este percepută de liderii de state și de analiști ca o sumă de două crize: sanitară și economică. Doamne ferește și de o a treia: cea social-politică (dar dacă nu vom fi atenți, ne va bate și ea curând la ușă)!
Ca atare, miza, peste tot pe Glob, este de a găsi echilibrul optim între imperativul sănătății publice și cel dictat de nevoile economiei. Două dimensiuni care privesc nimic altceva decât tot omul.
Din acest punct de vedere, la nivel principial, nu ai ce condamna la Germania și alte țări UE că trimit avioane după români, pentru a-i duce la lucru. Și nu ai ce cusur să găsești în faptul că statul român le permite cetățenilor săi să se ducă acolo.
În schimb, capitale precum Berlinul, Roma și Bucureștiul au pentru ce să fie trase la răspundere dacă operațiunea este făcută în total dispreț pentru contextul particular în care ne găsim. Adică dacă autoritățile române nu sunt în stare să organizeze culoare și să monitorizeze călătoria muncitorilor români, de la casele lor până în avion, și dacă, în colaborare cu omologii din Germania, Italia, Spania nu asigură revenirea oamenilor în țară, astfel încât ei să nu reprezinte un pericol pentru familii și comunitate.
Dar astea sunt chestiuni organizatorice, teoretic simplu de gestionat.
Nu e nimic în neregulă să avem dubii că statul român ar fi totuși capabil de așa ceva sau că statul german ori cel italian sunt suficient de responsabile pentru a acționa corect. În definitiv, instituțiile românești ne-au dat suficiente motive de neliniște în vremuri mult mai simplu de traversat decât cele actuale.
Așa că, dacă este să mutăm centrul de greutate al problemei sezonierilor care pleacă la muncă în contextul carantinei, aici e cheia.
Însă tocmai pentru că miza e uriașă și cu bătaie lungă, pentru ambele tabere, sunt șanse ca românii și occidentalii să fie mai scrupuloși în privința asta.
Un curent de opinie potrivnic, care să capete portanță în societatea românească, ar dezavantaja și Bucureștiul, și Berlinul, Roma, etc.
Pentru România ar fi dramatic, întrucât statul nu va fi capabil să hrănească de la buget toate gurile pe care criza coronavirusului le va pune în situația de a nu-și mai găsi un rost și un venit în propria țară. Pentru Germania, Italia și alții ar fi contrar propriilor interese economice să-și lase fermierii cu recolta putrezită pe câmp.
În fine, ar fi stupid, din perspectiva logicii liberei circulații a forței de muncă pe teritoriul UE, să distrugem, și unii, și alții, această nemaipomenită victorie a integrării europene.
Poate că Ciolacu și Ponta, Tăriceanu și Gâdea n-au de ce să se dea jos din pat pentru a culege sparanghelul nemțesc, salata franțuzească ori căpșuna spaniolă. Dar lucrurile stau altfel pentru conaționalii lor, ajunși în situația asta tocmai ca urmare a raptului pe care partidele celor de mai sus l-au patronat în acești 30 de ani.
Sigur că Ponta și Ciolacu, Tăriceanu și Gâdea mulg zilele astea teza cu muncitorii români care ar trebui să poată munci acasă, în agricultura făcută de antreprenori români. Dar nu pot, pentru că ea nu există la un asemenea nivel încât să-i poată atrage, iar omul trebuie să mănânce și pe termen scurt, nu doar pe termen lung.
Mediul de afaceri precar din România e totuși rodul bombardamentelor nucleare pe care i le-au trântit PSD și ALDE în ultimii trei ani. Între 2016 și 2019 ar fi fost timp suficient să dezvolte antreprenoriatul și absorbția de fonduri UE, dar rezultatul acțiunii lor a fost opusul dezvoltării.
Sclavia de care lideri politici de teapa asta vorbesc și acum, în contextul plecării sezonierilor la muncă în străinătate, e un subiect bătătorit. Nu l-au inventat zilele astea, doar l-au profanat o dată în plus. Și nu pentru că le e drag de români, ci pentru că le e dragă ideea îndepărtării României de UE și SUA, cu obiectivul imediat următor al apropierii țării de China și Rusia. Lobby-ul lor în direcția respectivă este, în contextul creat de pandemie, chiar mai agresiv decât fusese până la criza Covid-19.
În fine, PSD, ALDE, Pro România furnizează o mostră suplimentară de cinism perfid atunci când, speculând momentul prelungirii stării de urgență, presează Guvernul și Președinția să relaxeze restricțiile, pentru a elibera economia, sau să vină cu pomeni suplimentare. Asta, în condițiile în care, concomitent:
- militează pentru blocarea plecării sezonierilor (deși asta ajută economia).
- sunt conștienți, știind prea bine ce au lăsat în urmă, că bugetul nu oferă marje serioase de manevră pentru injecții pe care și le-au permis state precum Germania.
Pe scurt, este de folosit orice mică portiță pe care statul român o găsește, astfel încât să diminueze presiunea, actuală și viitoare, pusă pe resursele sale de izolarea dictată de coronavirus.
Și ideal ar fi ca societatea să le indice drumul spre lada de gunoi a istoriei acelor politicieni care, azi, se dau de ceasul morții pentru binele țării, după ce, până ieri, au golit statul de bani, oameni competenți și perspective mai bune.
N-ai ce dezbate cu asemenea personaje, în primul rând pentru că interesul lor nu e nici transparent, nici benign.
[…] De ce trebuie lăsați românii să culeagă sparanghel, căpșuni, salată, ceapă verde în statel… […]
In alt context as fi fost de acord intrucatva cu tine,dar in contextul actual,in plina pandemie si restrictii de o amploare cretina in Romania,Romania nu trebuia sa permita plecarea amarastenilor in Germania. Tocmai,ca si cetateni europeni,trebuie sa ne protejam semenii,cu demnitate si nu trebuie expusi abuzurilor,pe care amarastenii le accepta,pentru ca nu stiu altceva si nu-si cunosc drepturile fundamentale in care ar trebui sa traiasca. Conditiile in care au fost trimisi acolo si mai ales conditiile in care sunt nevoiti sa traiasca acolo, ii expun tuturor pericolelor. Sunt fiinte umane cu aceleasi drepturi omenesti ca si tine care stai acasa si scrii articole.
Nu ma intereseaza parerea mediului politic,chiar daca ei decid cumva soarta noastra. Astia nu sunt oameni.
Tot mediul media ar trebui sa militeze total ,indiferent de conducere,impotriva expunerii romanilor la pericole de orice fel si oamenii invatati sa nu accepte sclavia ca pe un mod de viata.
Multa intelepciune!
Mari