În noiembrie 2011, Unitatea 29155 GRU a aruncat în aer un depozit de muniții din Lovnidol, Bulgaria, care conținea artilerie destinată Georgiei. A fost primul atac terorist cunoscut comis de echipa de asasini și sabotori care ulterior i-a otrăvit pe Serghei și Iulia Skripal în Anglia, pe un dealer de arme bulgar din Sofia, și urma să arunce în aer o mulțime de alte depozite și clădiri de pe teritorii NATO. Aceste operațiuni au ucis sau rănit zeci de civili și au dus la expulzarea de diplomați ruși. Dar acum, The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI) a obținut înregistrări de călătorie și scurgeri de corespondență a membrilor Unității 29155, care indică vinovăția lor în atacul inaugural din Bulgaria – și răspunde parțial la întrebarea de ce atât de mulți dintre acești agenți au continuat să ocupe poziții politice înalte în Rusia lui Vladimir Putin.
- Autorii articolului (Roman Dobrohotov, Christo Grozev,Michael Weiss) mulțumesc Der Spiegel pentru contribuți la această investigație.
A început cu un concurs.
Spionii ruși urmau să-și inventeze propriile detonatoare cu telecomandă. De asemenea, au trebuit să conceapă deghizări pentru declanșatoare. Pe parcursul a patru zile, într-o pensiune înțesată de țânțari, vizavi de spitalul de boli infecțioase din Krasnodar, în sudul Rusiei, și-au ascuns invențiile în carcasa unui router WiFi, într-un recipient pentru suc de mere și în interiorul unui telefon mobil. Până la urmă, toată lumea a câștigat. Trei detonatoare făcute pe comandă au fost folosite pentru a arunca în aer un transport de obuze de artilerie din epoca sovietică fabricate în Bulgaria și cu destinația Georgia, peste Marea Neagră.
Atentatul reprezintă primul act de război cunoscut al Rusiei împotriva unui stat membru NATO și UE, dovezi pe care The Insider le poate dezvălui aici pentru prima dată. Operațiunea este semnificativă deoarece a servit drept debut pentru un grup de elită de sabotori atașați serviciului militar de informații al Rusiei, cunoscut sub numele de Unitatea GRU 29155. Unitatea urma să mai comită celebrele otrăviri ale dezertorului GRU Serghei Skripal și ale unui dealer bulgar de arme, o lovitură de stat eșuată în Muntenegru și o serie de atacuri similare asupra unor depozite de arme și muniții din Europa de Est între, 2011 și 2015.
Fiecare operațiune neagră a fost organizată de un om care a ajuns să câștige încrederea personală și patronajul președintelui rus Vladimir Putin – atât de mult, încât generalul Andrei Averianov, în vârstă de 56 de ani, comandantul Unității 29155, a moștenit acum o parte considerabilă din imperiul care până de curând îi aparținuse lui Evgheni Prigojin, fostul șef al grupului de mercenari Wagner, al cărui avion privat a fost aruncat în aer în august în urma propriei insurecții eșuate din Rusia.
The Insider și Bellingcat au scris pe larg despre Averianov în ultimii câțiva ani, deși întreaga amploare a activităților sale clandestine anterioare încă iese la iveală printr-o combinație de date scurse și jurnalism de investigație. Acestea includ e-mailuri, obținute exclusiv de către The Insider și date din conturile fantomă ale Unității 29155, care conțin memou-ri pregătite pentru Averianov de către sabotorii săi GRU cu fotografii atașate care arată dispozitivele pe care le-au construit pentru a comite atacul cu bombă din Bulgaria.
„Totul se încadrează perfect în postura agresivă de acțiune sub acoperire a GRU și a altor agenții de informații ruse”, a declarat, pentru The Insider, un fost oficial înalt al serviciilor secrete occidentale, după ce i s-au arătat rezultatele acestei investigații. „La fel și pătrunderea lor în infrastructura critică europeană, care în sine reprezintă o formă de pregătire a Rusiei pentru război”.
Nemilos, viclean implicat în micromanagemant, trecutul lui Averianov este încă o chestiune de prezent, deoarece sunt dezvăluite noi informații care arată culpa sa în orice număr de operațiuni cinetice din întreaga lume. Există, de asemenea, dovezi că a folosit resursele serviciului său în scopuri personale, începând cu pasiunea pentru SUV-urile Land Rover – Averianov cumpără unul nou la fiecare trei ani, prețul mediu (peste 50.000 USD) depășind salariul anual de pe hârtie, ca ofițer GRU. El are, de asemenea, un picior de plumb, primind amenzi cu recidivă pentru viteză, inclusiv cu 50 de mile pe oră peste limită, pe care le plătește sub numele său legal. Aceste încălcări comise la volan au permis The Insider să reconstruiască în detalii vii mișcările lui Averianov prin toată Rusia, în ultimii opt ani.
Scurgerile de e-mailuri arată, de asemenea, că a avut mai multe relații extraconjugale simultane cu femei mai tinere decât fiica sa, Alexandra, în vârstă de 34 de ani, pentru care în 2017 a organizat o nuntă în stil Hollywood. Cel puțin trei dintre ele apar în listele de contacte ale subalternilor săi, fiind trecute cu numele urmat de „A.A.”, inițialele lui Averianov.
Una dintre tinerele foste amante ale lui Averianov, pe care o vom numi „Tatiana”, a declarat pentru, The Insider, că comandantul GRU i-a adus obiecte scumpe, cum ar fi iPad-uri, ceasuri de lux și „cadouri din călătoriile sale în străinătate”, în timp ce o găzduiește într-un apartament scump din Moscova, situat lângă Kremlin. A cheltuit mii de dolari în fiecare lună pe Tatiana, aceasta fiind doar una dintre numeroasele sale iubite, și chiar a echipat-o cu un grup de bodyguarzi și băieți de comision, toți fiind aleși de către Averianov din rândurile Unității 29155.
Nu că alți membri ai echipei au fost fără avantaje similare.
Scurgerile de corespondență arată, de asemenea, că alți membri ai unității au strâns sute de mii, bani numerar, pentru care nu dau socoteală. Banii sunt ascunși în apartamentele lor, în pachete individuale de 10.000 de dolari. Spre deosebire de șeful lor, toți acești subordonați conduc mașini înregistrate pe identitatea lor de acoperire și adună sute de sancțiuni pentru viteză, care sunt trimise la adrese false și, prin urmare, rămân neplătite.
Comandantul itinerant
În vara anului 2008, Ministerul de Externe al Rusiei a depus o cerere de viză pentru Averianov, pe atunci colonel în GRU, la Ambasada Norvegiei la Moscova. Începând din acea toamnă, el a fost desemnat să devină noul atașat militar asistent al Rusiei la Oslo, în urma unor misiuni anterioare de ofițer de informații sub acoperire diplomatică, inclusiv ca atașat junior la Ambasada Rusiei la Varșovia în 2004. Departamentul norvegian pentru Afaceri Diplomatice a procesat prompt cererea, iar o viză de lucru i-a fost eliberată viitorului nou sosit în misiunea rusă de mărimea unui conac, din Oslo.
Averianov nu a apărut niciodată.
În schimb, după cum arată înregistrările corporative rusești accesibile public, el a devenit comandantul unei Unități 29155 nou reconstituite, în urma epurării și modernizării forțelor armate ale Rusiei în 2008, reformă implementată de ministrul rus al Apărării de atunci, Anatoli Serdiukov, imediat după încheierea războiului Rusia-Georgia. Averianov a fost recrutat pentru a conduce o echipă formată în mare parte tineri agenți operativi, aproximativ 60 de bărbați în total, din GRU și Spețnaz (Forțele Speciale) rusești pentru operațiuni de sabotaj ofensiv în străinătate.
Tuturor li s-au dat nume de acoperire și pașapoarte false, tipărite în ordine consecutivă, într-o uimitoare lipsă de măiestrie care a făcut mult mai ușoară eventuala expunere de către The Insider și Bellingcat a majorității, dacă nu a tuturor membrilor Unității 29155.
Datele rusești privind trecerea frontierei, obținute de The Insider, arată că prima călătorie a lui Averianov în afara Rusiei folosind noua sa identitate destul de neinspirată, „Andrei Overianov”, a fost în septembrie 2009, la Dușanbe, capitala Tadjikistanului. Acea vizită a coincis cu o creștere a tensiunilor dintre Rusia și Tadjikistan cu privire la condițiile utilizării continue de către Rusia a bazei sale militare 201 din Dușanbe, unde GRU își menține propriul batalion Spețnaz. În anul următor, „Overianov” avea să mai facă trei călătorii: la Varșovia (12 septembrie 2010), Belgrad (19-29 noiembrie 2010) și Chișinău (3-11 martie 2011), ultima suprapusă cu vizita în Moldova a vicepreședintelui de atunci al SUA, Joseph Biden.
E-mailurile dintr-o cutie poștală piratată anterior și aparținând unui consilier al lui Averianov arată că, la scurt timp după ce s-a întors din Moldova, Averianov a zburat cu patru subalterni la Krasnodar. Acestea sunt informații pe care The Insider a putut să le coroboreze examinând înregistrările de zbor relevante. Aici a fost formulat complotul de aruncare în aer a lotului bulgar de muniție și o troică de subordonați ai lui Averianov a fost însărcinată cu o competiție amicală de a veni cu dispozitivele necesare pentru a face acest lucru. Aceștia au fost maiorul Vladimir Moiseev, căpitanul Alexei Makeev și col. Victor Malțev, ultimii doi combinând activitatea în cadrul Unității 29155 cu posturile didactice la Academia Militar-Diplomatică a GRU din Moscova.
În cele din urmă, fiecare dintre cei trei membri ai unității dezvoltase propria versiune a unui detonator de la distanță operațional plus specificații tehnice complete și fotografii cu ceea ce părea a fi infrastructura de bază pentru toate prototipurile: o placă electronică de circuite do-it-yourself, modelată după o alarmă de automobile. Toate trei au fost asamblate prost, cu fire slăbite și multă bandă scotch.
„După caracteristicile sale de design, acest produs are un mecanism de ceas mecanic pentru armarea pe distanță lungă și un mecanism de siguranță pentur declanșare, care oferă siguranță atunci când se lucrează cu dispozitivul în toate etapele”, i-a scris Moiseev lui Averianov, într-un document intitulat „Apendicele nr. 1”
Moiseev a continuat cu prezentarea razei de acțiune a detonatorului, de la 300 până la 700 de metri, și a fereastrei de timp pentru detonare după activarea acestuia, între 5 și 55 de minute. „Produsul este gata de implementare”, i-a scris el lui Averianov.
Descriere produs
- Produsul este conceput pentru exploatarea obiectelor mobile și staționare.
Caracteristici tactice și tehnice
- Tip ……………………………………… Radiocontrolat
- Interval, m ……………………………….. 300-700
- Masa, kg:
- Dispozitiv de control ………………………….. 1
- Dispozitiv executiv ………………………. 0,15
- Masa dispozitivului exploziv …………………. 2.8
Dimensiuni, mm:
- Dispozitiv executiv ………………………. 70x70x40
- Dispozitiv executiv cu încărcare …………… 400x110x75
- Alimentare ……………………………. 1,5 V – 1 buc, 9 V – 1 buc, 12 V – 1 buc.
- Mecanism de armare la distanță ………………… Mecanic, mecanic
- Timp de armare de la distanță ……………………. De la 5 la 55 de minute
Principiul de funcționare
În poziția de transport, contactele circuitului inițiator sunt deschise cu întrerupătorul de siguranță. Timpul de armare la distanță este asigurat de funcționarea temporizatorului mecanic; contactele circuitului inițiator sunt fixate pe părțile rotative ale temporizatorului.
Când dispozitivul este instalat, rotirea mânerului cronometrului stabilește timpul necesar pentru armarea de la distanță; întrerupătorul de siguranță este setat în poziția de luptă corespunzătoare triunghiului roșu. Când este conectată sursa de alimentare a dispozitivului de control, alarma automată trece automat în poziția de lucru.
După expirarea timpului de armare la distanță, contactele circuitului inițiator se închid, iar dispozitivul intră în modul de așteptare pentru comanda de detonare.
La primirea comenzii de la dispozitivul de control, comutatorul cu tranzistor al dispozitivului executiv conectează sursa de alimentare la circuitul inițiator, iar dispozitivul explodează.
Concluzie: Produsul este gata de utilizare.
Maiorul V. Moiseev
Bombe în Cehia, explozii în Bulgaria
La șase luni după episodul de la Krasnodar, în octombrie 2011, mii de cartușe de artilerie pentru arme din epoca sovietică erau pregătite pentru a fi expediate în Bulgaria dintr-un depozit de muniție ceh din micul sat Vrbětice, de câteva sute de locuitori, situat în regiunea Zlín din estul Cehiei. Instalația era deținută de o filială a Ministerului Ceh al Apărării, dar fusese închiriată pe termen lung de către compania cehă de comerț cu arme IMEX, care depozita muniții din era sovietică casate de armata slovacă cu câțiva ani în urmă, în numele unor clienți precum EMCO din Bulgaria. Fiind foste națiuni ale Pactului de la Varșovia, Cehia, Bulgaria și Slovacia încă mai aveau provizii ample de armament și muniție din epoca sovietică, o mare parte din care toate cele trei țări le-au donat de atunci Ucrainei pentru războiul său de apărare împotriva Rusiei.
Cu trei ani mai devreme, însă, Moscova invadase un alt stat ex-sovietic, Georgia, într-un război de vară de cinci zile dus pentru regiunile separatiste Osetia de Sud și Abhazia, care se transformau încet în state vasale ale Rusiei. Rusia a câștigat din punct de vedere tehnic războiul, iar ostilitățile s-au încheiat printr-o încetare a focului negociată în august 2008, care a acordat Rusiei controlul de facto asupra Osetiei de Sud.
Cu toate acestea, Kremlinul știa că, în ciuda distrugerii unei mari părți din arsenalul de arme al Georgiei, georgienii erau departe de a fi resemnați cu noul status quo și armata lor se reînarma rapid. La doar un an de la încetarea focului, șeful Statului Major al Armatei Ruse, Nikolai Makarov, a afirmat alarmist că „potențialul militar al Georgiei este acum mai mare decât în august anul trecut”. Makarov a continuat spunând că Statele Unite furnizează Georgiei arme și muniție „prin mâinile altcuiva”.
Rusia avea idei specifice despre cui aparțineau aceste mâini. Putin a acuzat direct guvernul ucrainean, condus atunci de președintele reformist Viktor Iuşenko, că a furnizat arme Georgiei. GRU, însă, cunoștea un alt furnizor din Europa de Est: Bulgaria.
Potrivit unor foști oficiali guvernamentali georgieni, contractele de arme pentru Tbilisi s-au contractat grav după războiul cu Rusia. „Amintiți-vă, de asemenea, că aceasta era vremea reset-ului lui Obama cu Putin”, afirmă Ghiorghi Kandelaki, ex-deputat în parlamentul Georgiei până în 2020, referindu-se la efortul SUA de a dezgheța relațiile cu Kremlinul la începutul unei noi administrații prezidențiale. „Așa că Georgia a căutat vânzători oriunde puteam găsi”.
„Bulgaria a fost una dintre primele țări care ne-a dat licențe de export și ne-a vândut arme”, a declarat, pentru The Insider, sub anonimat, un fost oficial georgian familiarizat cu istoria de achiziții a Ministerului Apărării din Georgia. „Ce fel de arme și muniție am importat, din păcate, nu putem spune, deoarece este extrem de secret conform legii georgiane”.
Cu toate acestea, vânzările de arme bulgare, care sunt o chestiune publică în Georgia, au continuat în ciuda avertismentelor exprese ale lui Dmitri Medvedev, președintele de substitut al Rusiei, care a amenințat că va pune la pământ flota de avioane de luptă MiG a Bulgariei în cazul în care Sofia „reia vânzările de arme către Georgia.”
Printre munițiile de care avea nevoie Tbilisi se numărau obuze de artilerie de 152 de milimetri, standardul sovietic, care fuseseră consumate în războiul de cinci zile. Un important revânzător al acestui tip de muniție în Europa era EMCO, o companie deținută de comerciantul de arme bulgar Emilian Gebrev. În octombrie 2011, EMCO a încheiat un contract cu compania cehă de arme IMEX pentru a expedia câteva mii de cartușe în Bulgaria.
Un raport de transport de la EMCO, detaliind muniția primită de la IMEX, arată că într-o perioadă de o lună – din 4 octombrie până 4 noiembrie 2011 – peste 6.000 de cartușe de artilerie, dintre care 3.120 în varianta de 152 de milimetri, au fost expediate din Cehia către Bulgaria. Aceste runde, au susținut procurorii bulgari în 2021, au fost alocate pentru transferul ulterior în Georgia (proprietarul EMCO, Emilian Gebrev, a declarat, pentru The Insider, că nu a angajat transportul special pentru export în Georgia, dar admite că GRU probabil ar fi suspectat că transportul va ajunge acolo).
„Aspectul-cheie de știut despre această variantă este că muniția și propulsorul sunt păstrate împreună într-un singur pachet, ceea ce face ca fiecare container să fie mult mai volatil”, a declarat, pentru The Insider, un artilerist în serviciul activ al Armatei SUA. „Obuzele de 152 de milimetri sunt mai greu de transportat din punct de vedere logistic, dar sunt și mai rezistente la idioți, deoarece nu trebuie să manipulezi separat muniția și propulsorul”. Dar aceeași calitate care le face mai convenabile pe câmpul de luptă le face și mai combustibile în depozit – un fapt pe care Unitatea 29155 în mod clar a fost dornică să-l exploateze.
Pe măsură ce muniția cehă a fost împachetată și pregătită pentru expediere în mai multe loturi, echipa lui Averianov a început să sosească de la Moscova la aeroporturile din apropierea Vrbětice. După toate datele, acolo și-au plantat explozivii pregătiți pentru detonarea de la distanță.
Membrii Unității 29155 ajung întotdeauna la locațiile operațiunilor de sabotaj intenționate în grupuri eșalonate. Primul a sosit la 10 octombrie pe aeroportul Bratislava din Slovacia, situat la doar 90 de minute cu mașina de depozitul IMEX. Acest grup i-a inclus pe „Nikolai Kononihin”, care a fost identificat anterior de Bellingcat și The Insider drept ofițerul GRU Lt. Col. Nikolai Ejov; și pe „Serghei Rîjkiov”, a cărui identitate reală The Insider o poate dezvălui acum – ofițerul GRU Lt. Col. Serghei Romanov. Ambii bărbați au rămas în Slovacia până pe 20 octombrie, dispunând de zece zile pentru călătorii fără restricții cu mașina în și din Cehia, care, la fel ca Slovacia, se află în zona Schengen de călătorie liberă și fără restricții de până la 90 de zile; adică, un rus care obține intrarea cu viză într-una dintre țări nu mai trece prin controale vamale în nici una.
Pe 12 octombrie, la două zile după Ejov și Romanov, și șeful lor a ajuns în Europa. Averianov a aterizat pe Aeroportul Internațional din Viena folosind numele său de acoperire „Overianov”. Metadatele de pe telefonul său temporar arată că a trecut în Cehia a doua zi, probabil că s-a reunit cu echipa sa trimisă în avans la sau în apropiere de Vrbětice, situat la puțin peste două ore cu mașina de capitala Austriei. Înregistrările de călătorie arată că Averianov a zburat înapoi la Moscova pe 18 octombrie, din nou prin Viena.
Următorul agent sosit a fost colonelul Alexei Kapinos, care a aterizat la Bratislava pe 21 octombrie, folosindu-și pașaportul diplomatic și numele real. Kapinos a servit anterior ca atașat militar adjunct al Rusiei în Ucraina din 2011 până în 2014. Datele istorice de călătorie și metadatele telefonice dezvăluie că a fost, de asemenea, un membru original al Unității 29155 detașat la Ambasada Rusiei la Kiev sub acoperire diplomatică cu doi ani înainte ca unitatea lui să atace Bulgaria. Kapinos a plecat la Moscova pe 28 octombrie.
Ultimii care au sosit au fost „Rustam Djamalov”, un ofițer superior din GRU, pe nume Col. Rustam Djafarov, și „Ruslan Boșirov”, al cărui nume real lumea va ajunge să-l cunoască drept col. Anatoli Cepiga, în urma rolului său în tentativa de asasinare cu otravă a lui Serghei Skripal, un ofițer GRU devenit agent britanic, și a fiicei lui Skripal, Iulia, în Salisbury, Anglia, în 2018. Djafarov și Cepiga au ajuns la Bratislava pe 22 octombrie și au plecat pe 25 octombrie, care se întâmpla să fie ziua în care scel mai mare lot EMCO de obuze de 152 de milimetri era expediat din Cehia în Bulgaria cu un camion de marfă.
Atentatul de la Lovnidol
Datele de trecere a frontierei partajate cu The Insider de către partizani cibernetici din Belarus, un grup „hacktivist” care se opune actualului guvern din Belarus, arată că, la 9:43 a.m., pe 10 noiembrie 2011, doi dintre membrii Unității 29155 care au călătorit în Vrbětice – Ejov și Romanov – au trecut granița bielorusă-ucraineană la punctul de control Novîe Iarolovici. S-au îndreptat spre sud cu un Nissan Tilda înregistrat pe numele personajului fals al lui Romanov, „Serghei Rîjikov”. De acolo, mișcările lor pe parcursul a aproape două săptămâni sunt încă necunoscute, dar traiectoria și cronologia lor sunt în concordanță cu o sosire a doua zi în Bulgaria.
Pe 12 noiembrie, satul bulgar Lovnidol, situat în mijlocul țării, nu departe de fosta sa capitală, Veliko Turnovo, a fost zguduit de o explozie uriașă. Depozitul de stocare a muniției, situat în apropierea satului, unde EMCO depozitase cele 3.120 de obuze de 152 de milimetri pe care le primise recent din Cehia, a luat foc. Exploziile secundare au continuat, iar incendiile au ars câteva zile după explozia inițială, făcând imposibilă apropierea echipelor de salvare până pe 22 noiembrie.
La cinci luni de la incident, anchetatorii bulgari au descoperit un IED neexplodat la aproximativ 200 de metri de punctul zero. Unitatea recuperată a fost descrisă ca „un obiect asemănător cu un exploziv din plastic, acoperit cu o folie de polietilenă și cu un cilindru de aluminiu atașat cu fire expuse ieșind în afară”. Analiza criminalistică dispusă de poliție a concluzionat că dispozitivul exploziv improvizat nu explodase complet din cauza unei defecțiuni la mecanismul de declanșare „probabil” din cauza „curentului electric insuficient sau conexiunii necorespunzătoare a detonatorului capsulei”. Experții au indicat, de asemenea, craterele neregulate de la locul exploziei ca dovadă a detonării parțiale, adăugând că, dacă încărcătura completă ar fi explodat, s-ar fi format un singur crater, de formă rotundă.
La zece zile după explozie, pe 23 noiembrie 2011, mașina Nissan Tilda care îi transporta pe Ejov și Romanov a ajuns în siguranța teritoriului rus prin punctul de trecere a frontierei Hoptivka, lângă Harkov, un oraș din nord-estul Ucrainei.
În ciuda faptului că anchetatorii bulgari au descoperit, la scurt timp după incident, dovezi că exploziile masive au fost cauzate de „încorporarea unui dispozitiv exploziv improvizat”, la trei ani după explozii, procurorii bulgari au închis ancheta din cauza absențăei dovezilor care să facă legătura între fapte și vreun făptuitor.
Bulgaria va avea probabil un interes de securitate națională în reînnoirea acestui caz rece, deși nu ar trebui să fie singura țară care să facă acest lucru.
Distanța parcursă de la Vrbětice la Lovnidol este de peste 1.200 de kilometri, iar traseul pe care camionul a parcurs-o a ocolit patru țări europene și capitalele acestora – Bratislava, Budapesta, Belgrad și Sofia – punând în pericol zeci de milioane de vieți dacă vreunul dintre detonatoarele improvizate se activau prematur. Cu toate acestea, Ungaria și Serbia au menținut multă vreme legături strânse cu Kremlinul, iar luna trecută Slovacia a ales un guvern de coaliție condus de un partid populist pro-rus.
Recidiviști
Operațiunea de sabotaj din 2011 de la Lovnidol este prima de acest fel într-o țară NATO și UE care poate fi atribuită în mod convingător Unității 29155. Dar nu a fost și ultima. Aceeași bandă de agenți ar fi responsabilă pentru distrugerea altor depozite de arme și muniții din Bulgaria și Cehia în următorii patru ani, ajungând până într-acolo încât să arunce în aer depozitul IMEX din Vrbětice în 2014, unde agenții lui Averianov plantaseră dispozitivele explozive improvizate (IED) cu detonare de la distanță. Unele dintre aceste atacuri au ucis și rănit cetățeni bulgari și cehi. Atât Sofia, cât și Praga au acuzat în mod public Unitatea 29155 pentru multe dintre aceste atacuri și au expulzat diplomați ruși ca măsură de retaliere, determinând expulzarea de către Kremlin a unor diplomați bulgari și cehi. În aprilie 2021, procurorul general al Bulgariei, Ivan Gheșev, chiar a făcut aluzie la vinovăția Rusiei în explozia Lovnidol, declarând: „Există date suficiente pentru a face o presupunere justificată despre legătura dintre otrăvirea lui Emilian Gebrev și exploziile de la depozitele de muniție din Cehia din 2014 și patru incidente similare la fabrici și depozite din Bulgaria între 2011 și 2020”.
Cu toate acestea, incidentele suspecte în care clădirile au izbucnit în mod misterios în flăcări rămân oficial nerezolvate, în ciuda faptului că ies la iveală tot mai multe dovezi care implică aceiași autori GRU.
De exemplu, la 5 iunie 2012, depozitele de la depozitul Stralja-Maraș de pe artera principală către Marea Neagră din Bulgaria au suferit o serie de explozii similare cu cele din Lovnidol. De asemenea, aceste depozite stocau muniție deținută de Sage Consultants, deținută de Bulgaria, un concurent EMCO, și prevândută și destinată Georgiei. Exploziile care le-au distrus au fost atât de puternice încât laboratoarele seismice din Bulgaria au înregistrat un cutremur de 1,5 la scara Richter în apropiere. Trei oameni care lucrau la depozit au fost uciși și alți 18 grav răniți. Mai mult, încă 150 de persoane din satele învecinate au trebuit să fie evacuate din cauza extinderii incendiului și a pericolului de explozii secundare de la aprinderea muniției.
Similar cu afacerea Lovnidol, ani de muncă de detectiv depusă de către procurorii bulgari nu au găsit nicio dovadă de sabotaj și, în schimb, au acuzat trei ofițeri ai companiei care gestionează depozitele sub acuzația de neglijență în păstrarea în siguranță a materialelor periculoase, implicația fiind că acesta fusese un accident industrial.
Cu toate acestea, dovezile circumstanțiale obținute de către The Insider sugerează că o astfel de explicație poate fi incorectă și indică implicarea Unității 29155 într-un alt act de sabotaj.
Vladimir Moiseev, unul dintre inventatorii unuia dintre cele trei detonatoare IED cu telecomandă prezentate lui Averianov în 2011, își făcuse planuri să fie în Bulgaria în ziua în care depozitul Stralja-Maraș a explodat. Moiseev a făcut planuri de călătorie sub masca unui specialist în asigurări maritime pe nume „Vladimir Popov”, același nume fals pe care l-a folosit pentru a executa lovitura de stat eșuată din Muntenegru în 2015. Înregistrările examinate de către The Insider arată că Moiseev plănuise să conducă din orașul-port al Ucrainei, Odesa, la Varna, un oraș de pe coasta bulgară a Mării Negre, apoi pentru a zbura la Moscova din Sofia, pe 6 iunie, a doua zi după explozie.
Din anumite motive, planurile lui Moiseev s-au schimbat. La doar două ore după ce depozitul Stralja-Maraș a sărit în aer, el a cumpărat un bilet de avion de ultimă oră pentru a zbura de la Aeroportul Internațional Odesa la Aeroportul Vnukovo din Moscova. Datele de călătorie arată că Moiseev a ajuns într-adevăr în Rusia în noaptea de 5 iunie, ocolind Bulgaria.
S-a întors în Bulgaria în compania altor trei agenți din Unitatea 29155, de data aceasta în martie 2015, cu doar câteva zile înainte ca un alt depozit de arme să fie distrus. Călătorind de data aceasta cu avionul de la Istanbul la Varna, din nou sub numele de „Vladimir Popov”, Moiseev a sosit pe 6 martie și a rămas în țară timp de cinci zile. În urma obizeiului unității de sosiri și plecări eșalonate, Moiseev a preluat comanda de la trei asociați din Unitatea 29155 care ajunseseră în Bulgaria cu o săptămână mai devreme, pe 25 februarie, și au rămas timp de 11 zile. Unul dintre ei era Ejov, sabotorul implicat în operațiunea Lovnidol. Ceilalți doi au fost col. Ivan Terentiev (călătorind ca „Ivan Lebedev”) și locotenent-colonel Alexei Kalinin („Alexei Nikitin”).
Conform scurgerilor de corespondență de la Unitatea 29155, pe care The Insider le-a examinat, Terentiev era atunci comandantul adjunct al lui Averianov.
Pe 21 martie, la zece zile după plecarea lui Moiseev, peste 2.000 de rachete și grenade antitanc gata de export în Ucraina au explodat la depozitul Iganovo de lângă Sopot, orașul în care își are sediul cel mai mare producător de arme din Bulgaria. Emil Kabaivanov, pe atunci primarul orașului din apropiere, Karlovo, a descris că a văzut coloane de foc ajungând la mai mult de 650 de picioare în cer.
Toate probele strânse de poliție la Iganovo au fost transportate spre păstrare la un centru criminalistic din Sofia, în așteptarea unei anchete. Apoi dovezile au ars.
În zorii zilei de 31 mai 2015, un incendiu inexplicabil a mistuit clădirea care găzduia centrul de criminalistică. Poate deloc o coincidență, un alt membru al Unității 29155, Egor Gordienko (călătorește sub numele de „Gheorghi Gorșkov”) sosise la Sofia cu două zile înainte de incendiu. Gordienko a condus la Belgrad, Serbia, pe 30 mai, cu doar câteva ore înainte de izbucnirea incendiului.
„GRU, ca și alte servicii speciale rusești, continuă să fie preocupat de lupta împotriva Ucrainei”, a declarat pentru The Insider un înalt oficial al serviciilor secrete occidentale. „Și capacitățile de sabotaj ale Rusiei pe teritoriul UE sau NATO, în contextul războiului, reprezintă una dintre prioritățile cheie ale comunității noastre în domeniul informațiilor”.
Și mai nesăbuită a fost întoarcerea Unității 29155 la locul original al crimei.
Atentatul de la Vrbětice
La 16 octombrie 2014, aceeași unitate de depozitare IMEX din Vrbětice, unde cu trei ani mai devreme echipa lui Averianov împletise obuzele de 152 de milimetri cu explozibili din plastic, a explodat din nou – Depozitul nr. 16, mai exact, care păstra 50 de tone de muniție – soldându-se cu uciderea a doi angajați IMEX. O a doua explozie a avut loc în Depozitul nr. 12, câteva săptămâni mai târziu, pe 3 decembrie. După cum a declarat prim-ministrul ceh de atunci, Andrej Babiš, la o conferință de presă din aprilie 2021, exista o „suspiciune rezonabilă” pentru a sugera că Unitatea 29155 este responsabilă. Praga a expulzat apoi 18 diplomați ruși.
Presa cehă a confirmat, de asemenea, că doi dintre cei mai cunoscuți agenți ai unității, menționați mai sus Anatoli Cepiga și colegul său de otrovire a lui Skripal, Alexandr Mișkin, au căutat acces la instalația IMEX cu două zile înainte de explozia din 16 octombrie, precum și în ziua acesteia. Accesul lui Cepiga și Mișkin la Depozitul nr. 16 a fost facilitat de Nikolai Șapoșnikov, angajat al IMEX. Jurnaliștii cehi au stabilit în continuare că Șapoșnikov și Averianov erau prieteni. The Insider și Bellingcat i-au localizat pe cei doi împreună la Lisabona chiar înainte de explozia din 16 octombrie.
ȘapoȘnikov este un fost ofițer al armatei sovietice care a luptat în Afganistan și a fost ulterior staționat în Cehoslovacia la capătul Războiului Rece. Este foarte apropiat de Alexei Kapinos, fostul atașat militar adjunct rus în Ucraina și membru al Unității 29155. Relația lor s-a consolidat între 2009 și 2012, când Kapinos a fost atașat la Ambasada Rusiei la Kiev, iar Șapoșnikov a fost reprezentant al IMEX în Ucraina. Cei doi erau evident inseparabili și au participat împreună la întâlniri cu Ukrspetzexport, compania de stat de comerț cu armament a Ucrainei. „Am fost puțin nedumerit de ce Șapoșnikov a insistat întotdeauna ca un reprezentant al ambasadei Rusiei să participe la negocierile noastre”, a spus un fost angajat al Ukrspetzexport.
Prin urmare, este foarte probabil ca Șapoșnikov să-și folosească legăturile de lungă durată cu Unitatea 29155 pentru a facilita, de asemenea, intrarea echipei de sabotaj în locația Vrbětice în 2011, ducând la atacul Lovnidol.
„De ani de zile, Unitatea 29155 a fost responsabilă pentru acte de război în toate țările NATO din Europa, iar răspunsul nostru a fost sancțiunile și expulzările de spioni din ambasade”, a declarat, pentru The Insider, Marc Polymeropoulos, fostul șef al operațiunilor clandestine pentru Europa și Eurasia la CIA. „Poate că este timpul să ne dăm seama că manualul rusesc necesită un mijloc mai robust de descurajare și retaliere”.
Talentatul domn Averianov
Cele mai importante momente ale carierei lui Andrei Averianov nu au rămas nerăsplătite de Vladimir Putin, chiar dacă celelalte instrumente plauzibile ale lui de haos și carnagiu transnațional au fost eliminate dramatic de pe terenul de joc.
Pe 31 iulie 2023, la o masă rotundă din ultima zi a Summit-ului Rusia-Africa de la Sankt Petersburg, Putin și-a prezentat echipa de oficiali liderilor africani aflați în vizită. În mod evident absent din partea rusă a mesei a fost Prigojin, a cărei companie militară privată (deși una finanțată de Kremlin cu zeci de miliarde) a jucat un rol crucial în aducerea multor state africane participante înapoi în rândul Rusiei. În locul lui, liderilor africani le-a fost prezentată o nouă față: un bărbat de vârstă mijlocie, cu aspect corpolent, chelie, care s-a prezentat doar ca „Averianov Andrei – Securitate”.
Prezența lui Averianov a fost notabilă din două motive.
În primul rând, în urma loviturii de stat eșuate a lui Prigojin de la sfârșitul lunii iunie, Grupul Wagner era în proces de dezmembrare constantă. Majoritatea luptătorilor săi au fost amnistiați și exilați, trimiși mai întâi în taberele de corturi din Belarus sau încorporați în ordinul de luptă al armatei ruse convenționale. Imperiul lui Prigojin, din care continentul african era o parte constitutivă mare și profitabilă, a fost în mod similar rupt.
Putin i-a tăiat aripile oligarhului în iunie; apoi a aruncat în aer avionul oligarhului din cer în august, la doar 62 de mile nord de Moscova.
În săptămânile dinainte de moartea lui Prigojin, Averianov era ocupat să traverseze Africa în încercarea de a prelua relațiile Rusiei cu liderii locali, care fuseseră anterior de competența lui Prigojin. Simultan, Prigojin însuși alerga din Mali în Sudan în Republica Centrafricană pentru a încerca să prevină preluarea portofoliului său de către comandantul Unității 29155. De fapt, pe 23 august, a doua zi după ce Prigojin s-a întors din Africa în Rusia, a fost asasinat.
Înălțarea lui Averianov poate să fi coincis cu pierderea de altitudine a lui Prigojin, dar depășește cu mult înălțimile atinse vreodată de răposatul șef al Wagner. Acum este șef adjunct al GRU și confidentul lui Putin, cel care supraveghează operațiunile militare și hibride din Africa, Asia de Est și Orientul Mijlociu. Unul dintre aceste continente a suferit o serie de lovituri violente, reușite sau avortate, în Mali, Niger, Burkina Faso și Ciad, care au dus la venirea juntelor pro-ruse – sau încercarea de a ajunge la putere, în timp ce un altul este în prezent cuprins de un război îngrozitor între Israel și Hamas, care amenință să devină o conflagrație regională și posibil să distragă sau să slăbească sprijinul occidental pentru războiul aflat în desfășurare în Ucraina.
Averianov nu este singurul membru al Unității 29155 care și-a văzut averea crescând în decursul unui deceniu de acțiuni secrete îndrăznețe și sângeroase. Mulți dintre ceilalți membri care au participat la aceste atacuri teroriste împotriva țărilor NATO și UE au fost promovați în poziții politice de rang înalt, subliniind dependența lui Putin de siloviki, oameni puternici, formați în principal din asasini și sabotori, pentru susținerea mașinăriei interne a regimului represiv și, prin extensie, a controlului său asupra puterii.
Patru dintre membrii inițiali ai Unității 29155 care au luat parte la atentatele din Bulgaria au fost recompensați cu posturi federale importante în Orientul Îndepărtat al Rusiei.
Ivan Terentiev, adjunctul lui Averianov, care a participat la operațiunea depozitului Iganovo, este acum inspectorul federal șef al lui Putin în regiunea Sahalin, care include insulele Kurile, un arhipelag disputat de Japonia și Rusia, dar aflat sub administrația acesteia din urmă din 1945. Terentiev a fost de asemenea promovat general-maior în GRU.
Nikolai Ejov, spionul implicat în fiecare operațiune a Unității 29155 din Bulgaria între 2011 și 2015, este acum inspector federal șef al regiunii Magadan din orientul îndepărtat al Rusiei. Ejov este astăzi colonel deplin.
Rustam Djafarov, un veteran al atentatului de la Lovnidol, a fost promovat prim-adjunct al plenipotențiarului lui Putin în districtul federal Orientul Îndepărtat, cuprinzând aproape jumătate din teritoriul țării. Djafarov este un general major.
În ciuda faptului că a fost compromis în serie de către Bellingcat și The Insider pentru activitățile sale black-ops, Vladimir Moiseev rămâne un membru activ al Unității 29155. Cel mai recent, a fost desfășurat în primele zile ale războiului din Ucraina, ca parte a unei echipe de asasinare a conducerii politice ucrainene și de facilitare a invaziei și ocupării țării. Ceea ce fusese planificat să fie o misiune de o săptămână, pentru Moiseev și câțiva dintre camarazii săi, s-a transformat într-o desfășurare de mai bine de un an. Moiseev este colonel.
În cele din urmă, Serghei Romanov, un alt colonel și participant la operațiunea Lovnidol, a servit timp de aproape un deceniu ca reprezentant comercial adjunct al Rusiei în Thailanda, unde este și acum.
