Retragerea militară a SUA din nord-estul Siriei, parte a deciziei mai largi care vizează ieșirea americanilor din lungul război civil sirian, a pornit o rafală de critici la adresa aventurismului politic al lui Donald Trump.
Există mai multe scenarii pesimiste și detalii paradoxale legate de hotărârea intempestivă a președintelui american de a lăsa cale deschisă Turciei în nord-estul Siriei.
Cel mai pesimist scenariu: retragerea SUA va genera un vacuum de putere în Siria, care (1) va transforma alianța Rusia-Iran-Bashar al-Assad în principalul decident privind soarta țării și arhitectura geopolitică a Orientului Mijlociu; (2) va duce la reformarea celulelor ISIS, după evadări în lanț, sub bombardamentele turce, ale jihadiștilor din taberele penitenciare deținute de Forțele Democratice Siriene (FDS); (3) mercenarii arabi care luptă de partea forțelor turce ar putea scăpa de sub control, degenerând în epurări etnice.
Un detaliu paradoxal: decizia lui Trump nu este tocmai în spirit republican, retragerile militare țin mai degrabă de praxisul Partidului Democrat.
Momentul „Nixon” al lui Trump
Atunci? Poziționarea șefului de la Casa Albă amintește de mutarea pe nepusă masă a lui Richard Nixon, care ordona în 1973 retragere militarilor americani din Indochina.
Nixon era atunci îngropat în scandalul „Watergate”, fiind ținta unei anchete de impeachment declanșate de democrați. Analiștii politici erau de părere că Nixon folosise retragerea armată din Indochina pentru a „îmblânzi” asaltul democraților asupra sa. Decenii mai târziu, Donald Trump este și el în luneta de impeachment a Partidului Democrat, în „Ucrainagate”. O parte a analiștilor americani pariază acum pe același refren: liderul american caută să cumpere puțină „blândețe” din partea democraților.
Dar lucrurile nu sunt atât de simple, susțin alte voci. Strategic, în politica internă, se poate considera că Trump și-a tras un glonț în picior. Decizia de duminica trecută i-a determinat chiar și pe cei mai radicali suporteri republicani ai președintelui în „Ucrainagate” să întoarcă armele împotriva sa. Ne referim la senatorii Lindsay Graham și Marco Rubio.
Platforma Axios îl citează pe un alt lider republican, sub condiția anonimatului, care susține că deși Trump are toate șansele să relanseze relația cu Turcia, prinsă într-o spirală a neîncrederii în ultimii ani și, în sens mai larg, într-o letargie strategică impusă de Administrația Obama, letargie convertită în profitul Moscovei, câștigurile de securitate din Siria ar putea fi spulberate dacă jihadiștii ISIS vor reuși să fugă din detenție, iar rețeaua teroristă își va reface avanposturile siriene.
„Ce dracu se întâmplă?”, astfel descrie un oficial din Administrația Trump, sub condiția anonimatului, atmosfera care plutește la Casa Albă.
Demisii
Anunțul retragerii militare americane din Siria a venit în aprilie 2018. De atunci și până acum, această decizie a provocat două demisii răsunătoare în rândul consilierilor săi. Mai întâi, Secretarul de Apărare James Mattis, oponent al retragerii din Siria. Apoi, John Bolton, consilierul dur al președintelui în chestiuni de securitate națională. Bolton a militat constant ca trupele americane să-și păstreze pozițiile din Siria cât timp Iranul are o prezență militară pe front.
Încă de la anunțul Administrației Trump din 2018, experții CSIS (Center for Strategic and International Studies) avertizau că decizia va fi un cadou oferit Iranului, care va profita de vidul militar american pentru a-și reface legăturile terestre cu aliații din Liban și rețelele de informații din Siria. De asemenea, CSIS sublinia că din tăvălug marele învins va ieși Israelul, căruia nu îi convine să aibă în graniță un Iran întărit pe frontul sirian.
Un alt aspect distructiv al deciziei face referire la înseși obiectivele SUA la momentul intrării militare în Siria, atrag atenția experții CSIS. Administrația Trump a primit de la Administrația Obama următorul set de target-uri: A) o înfrângere pe termen lung a ISIS; B) izolarea Iranului, prin eliminarea completă a Teheranului din negocierile de pace privind Siria; C) o tranziție politică ireversibilă.
Bani
Pe de altă parte, Trump trebuie să rezolve și o situație încurcată lasată moștenire de Barack Obama, subliniază Amanda Sloat, expertă din cadrul Center on the United States and Europe, un proiect al think tank-ului de expertiză Brookings Institution.
Politica de a oferi asistență unei facțiuni kurde a YPG (Unitățile de Apărare a Poporului) a fost de la început „o bombă cu ceas sub Administrația Obama”, este de părere Sloat.
Nord-estul Siriei, unde are loc în prezent ofensiva turcă, se află sub controlul Forțelor Democratice Siriene (FDS), o alianță de miliții kurde și arabe controlate YPG. Ankara consideră YPG organizație teroristă, brațul armat al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), inamicul istoric al Turciei, responsabil de numeroase atentate pe teritoriul turc.
„Imperativul pe termen scurt de a combate ISIS a creat o contradicție strategică (prin alierea SUA cu YPG – n.r.), cu consecințe previzibile, care sunt acum afișate dureros. Turcia, membră NATO, nu a acceptat niciodată sprijinul SUA pentru YPG. Nici măcar politicienii care îl critică acum pe Trump – a cărui decizie este caracterizată drept haotică – nu cred că această alianță a fost un lucru înțelept (…) Hotărârea pripită a lui Trump de a retrage consilierii americani de la granița cu Siria și de a aproba tacit o operațiune turcă este dezorganizată și crudă”, subliniază Amanda Sloat.
Trecând peste aceste detalii, ce anume caută până la urmă să deconteze Donald Trump în politica internă prin retragerea militară? Să fie vorba de încă un episod tactic prin care își propulsează imaginea de lider cu mânecile suflecate, obligat să ia decizii complexe pentru a rezolva dezordinea lăsată de Administrația Obama?
Donald Trump și-a apărat poziția prin tweet-urile sale caracteristice, un amestec de bulversare, egocentrism și umor involuntar. Dar până acum a furnizat doar un singur raționament legat de această decizie riscantă: banii.
„Kurzii au luptat împreună cu noi, însă ei au primit enorm de mulţi bani şi material pentru a o face. De decenii ei luptă împotriva Turciei. Eu m-am ţinut departe de acest conflict timp de aproape trei ani, dar a venit timpul să ieşim din aceste războaie ridicole şi fără sfârşit, dintre care multe sunt tribale.”
„Noi ne batem acolo unde găsim un avantaj şi numai pentru a câştiga.”
În privinţa jihadiştilor deţinuţi de kurzi, preşedintele american afirmă că Europa a cerut Statelor Unite „să-i păzească”. „Eu am răspuns «nu, vi s-a făcut un număr mare de servicii, iar acum vreţi ca noi să-i ţinem în închisori americane, cu un cost mare. Sunt ai voştri ca să-i judecaţi».”
Ce-i drept, și kurzii admit că jihadiștii capturați reprezintă o mare problemă financiară. Circa 70.000 de prizonieri jihadiști se află acum în detenția FDS. Aceștia sunt înghesuiți în tabăra penitenciară al-Hawl, supranumită „Jihadland”. Ilham Ahmed, șeful Consiliului Democrat Sirian, organul politic al FDS, a declarat că își dorește ca statele europene să contribuie financiar în judecarea foștilor luptători ISIS.
[…] Dincolo de haos, critici și trădări. Ce urmărește Trump în politica internă prin retragerea d… […]