O nouă carte, „Trăgători și mistificatori”, publicată înainte de Crăciun, demonstrează cum vărsarea de sânge din timpul Revoluției a fost orchestrată de temuta Securitate, poliția politică a liderului comunist Nicolae Ceaușescu, și nu a fost, așa cum procurorii militari susțin, provocată de revoluționari.
Autorul principal al cărții, Andrei Ursu, este fiul disidentului Gheorghe Ursu, torturat și ucis de Securitate în închisoare, în anul 1985. Istoricul Mădălin Hodor și cercetătorul american Roland O’Nordasson sunt co-autorii cărții pe care o puteți găsi la editura Polirom.
Cartea se bazează pe interviuri și documente care demonstrează că agenții Securității au împușcat mortal revoluționarii și soldații, după momentul în care Armata s-a alăturat demonstratarilor, în data de 22 decembrie.
Procurorii militari spun că cele 800 de decese de după ziua de 22 decembrie sunt rezultatul schimburilor de focuri dintre Armată și revoluționari armați, orchestrate pentru a ajuta Frontul Salvării Naționale și pe Ion Iliescu, care a ajuns la putere după fuga lui Nicolae Ceaușescu.
Ursu și co-autorii au documentat cu minuțiozitate un plan secret de „rezistență” existent înainte de momentul Revoluției. Acesta descria un război de gherilă urbană. Planul de „rezistență” urbană era gata de implementare în caz de o invazie străină sau alte amenințări la adresa regimului.
„Organizez rezistența de la Târgoviște”, a fost auzit spunând Ceaușescu, în timp ce se grăbea să părăsească Bucureștiul, în data de 22 decembrie. Acesta este ziua în care ar fi activat planul de „rezistență”.
Acest plan, descris de mai multe documente ale Securității, consta dintr-o serie de acțiuni „scurte și violente” întreprinse de „o forță relativ mică” asupra unor „ținte” de „importanță strategică”, cu scopul de a crea „o stare permanentă de insecuritate și frică”.
Descriere acțiunilor este aproape identică cu modul în care au operat „teroriștii” în zilele însângerate care au urmat fugii lui Ceaușescu, în care lunetiști ascunși în clădirile de lângă au atacat în mode repetat poziții strategice precum studiourile de televiziune, Ministerul Apărării sau clădirea unei se întâlneau noile autorități statale.
Cartea examinează și posibilitatea ca Șeful Securității, Iulian Vlad, a dat ordinele. Concluzia este că acesta a acționat reținut și nu le-a cerut agenților să predea armele.
Cartea concluzionează și că teoria foarte răspândită potrivit căreia Uniunea Sovietică a fost implicată în revoltă este falsă.
