- O analiză The Economist
Pe 16 august, la o zi după summitul său cu Donald Trump, Vladimir Putin i-a convocat pe mai-marii Rusiei în Sala Ordinului Sfintei Ecaterina de la Kremlin. Construită în perioada țaristă pentru a etala gloria imperiului rus, sala a fost locul în care domnul Putin și-a prezentat realizările în urma vizitei în Alaska, o fostă posesiune imperială. El l-a lăudat pe domnul Trump pentru „sinceritatea” sa și pentru eforturile de a pune capăt războiului. „Ne apropie de luarea deciziilor necesare”, a spus el.
Tot în această sală, în urmă cu trei ani și jumătate, domnul Putin își adunase curtenii înfricoșați și le ordonase, unul câte unul, să pledeze pentru recunoașterea teritoriilor controlate de separatiști din estul Ucrainei. Acel spectacol bizar televizat s-a dovedit a fi semnalul pentru începerea invaziei în Ucraina. Reuniunea de după vizita în Alaska a fost un indiciu că războiul s-ar putea încheia — desigur, în termenii Rusiei. Mesajul reflectă în același timp atât epuizarea cauzată de război, cât și încrederea lui Putin că va câștiga fie prin luptă, fie printr-o negociere favorabilă. Inițiativele sale de pace și acțiunile militare urmăresc același scop: mai multă putere.
Tonul lui Putin a fost împăciuitor: „Respectăm poziția administrației americane, care dorește ca ostilitățile să înceteze cât mai curând posibil. Și noi ne dorim același lucru.” O persoană care pare să ia cuvintele lui Putin de bune este domnul Trump, care, de-a lungul lunilor, a afișat o dependență aproape clinică față de omul forte de la Kremlin și s-a retras de fiecare dată când Ucraina și aliații săi europeni l-au îndemnat să exercite presiuni asupra acestuia.
În timpul summitului de la Washington, desfășurat ulterior, împreună cu Volodimir Zelenski și șapte lideri europeni, un microfon deschis l-a surprins pe domnul Trump șoptindu-i președintelui francez Emmanuel Macron: „Cred că el \[Putin] vrea să facă o înțelegere pentru mine, înțelegi? Oricât de nebunesc sună.” În ciuda promisiunilor făcute anterior, domnul Trump nu a impus sancțiuni și nu mai cere o încetare a focului ca o condiție prealabilă pentru discuții de pace.
Este puțin probabil ca domnul Putin să fie deranjat de zâmbetele, bătăile pe umăr și asigurările de sprijin pentru Ucraina oferite la Casa Albă. Din perspectiva Moscovei, întâlnirea nu a produs mare lucru în afară de discuții generale despre garanții de securitate — iar acestea se vor aplica doar dacă domnul Putin este de acord cu pacea. Apelul telefonic al domnului Trump către domnul Putin, făcut chiar în mijlocul întâlnirii sale cu liderii europeni, i-a oferit o garanție: domnul Trump nu va face nimic în privința Ucrainei fără a consulta Rusia.
Summitul domnului Putin cu domnul Trump, pe de altă parte, a fost mult mai reușit. Catalogat drept un criminal sângeros de către predecesorul lui Trump, Putin a fost primit cu covor roșu și aplauze de la actualul președinte american, care i-a pus capăt izolării diplomatice și l-a readus pe Putin în poziția de jucător influent în Europa.
„Felicitări tuturor pentru un summit perfect. A fost grandios. Să câștigi totul și să nu pierzi nimic — doar Alexandru al III-lea putea face asta”, a exclamat cu entuziasm Alexandr Dughin, filosof ultra-imperialist și susținător al războiului, strecurând și o referință la unul dintre țarii favoriți ai lui Putin. Nu este clar încă ce au convenit cei doi lideri în cadrul summitului, dar Putin nu a mers cu adevărat în Alaska pentru a negocia, ci pentru a se etala. Publicul acestui spectacol, organizat în grabă la cererea lui Putin, nu a fost doar Trump, ci și elita și cetățenii Rusiei.
Sondaje recente au arătat că 70% dintre ruși cred că țara lor a avut succes pe câmpul de luptă. În același timp, 60% sunt acum în favoarea negocierilor de pace. Frica de înfrângere a dispărut de mult, dar nici poftă de continuare a războiului nu prea mai există. Un om de afaceri bine informat rezumă atitudinea elitei astfel: „Nu-i pasă nimănui cum se termină, atâta timp cât se termină. Putin poate vinde orice drept victorie.” Totuși, cel puțin, Putin dorește ca asta să includă recunoașterea — măcar de către America — a ocupației Crimeei de către Rusia și a coridorului terestru cucerit prin război care o leagă de Rusia; excluderea permanentă a Ucrainei din NATO; și organizarea de alegeri prezidențiale în Ucraina. „Nicio înțelegere nu este probabilă cât timp Zelenski rămâne la putere”, spune un apropiat al regimului rus.
Noul entuziasm al lui Putin pentru diplomație reflectă constrângerile cu care se confruntă. Economia rusă se îndreaptă spre recesiune; în primele șapte luni ale acestui an, deficitul bugetar a depășit deja ținta stabilită pentru întregul an 2025 — ceea ce nu e surprinzător, având în vedere o creștere de 20% a cheltuielilor guvernamentale în această perioadă. Cel puțin 5% din toate cheltuielile statului merg acum către întreținerea unei armate contractuale care luptă în principal în Ucraina, potrivit Re\:Russia, un think-tank cu sediul la Viena. Deficitul de forță de muncă înseamnă că industria civilă are dificultăți majore.
Aceasta nu înseamnă că poziția lui Putin este critică — poate oricând să impună și mai multă suferință economiei — dar, după cum spune Kirill Rogov, directorul Re\:Russia, „asta va crește riscurile și tensiunile interne, ceea ce va schimba radical percepția rușilor asupra costurilor războiului.” Există și problema câștigurilor militare. Pentru a treia vară la rând, Rusia nu a reușit să străpungă linia frontului ucrainean. Deși avansează ceva mai rapid decât înainte, controlează în continuare doar aproximativ un procent în plus din teritoriul ucrainean față de ceea ce deținea la începutul anului 2023.
Putin nu dorește să riște o mobilizare în masă sau să continue războiul încă un an. Costurile uriașe, umane și economice, nu ar face decât să scoată în evidență eșecul armatei sale de a învinge forțele ucrainene. „Toată lumea înțelege că \[continuarea] războiului este lipsită de sens și că este timpul să se încheie,” spune un membru al elitei de afaceri ruse.
Aceasta nu înseamnă, însă, că Putin este pe cale să se oprească. După cum explică Rogov, liderul rus încă speră ca următoarele două luni să aducă un progres semnificativ în Ucraina, care se confruntă cu lipsă de personal militar și cu un nivel ridicat al dezertărilor. „El deschide ușa diplomației ca o variantă de rezervă, în cazul în care ofensiva nu dă rezultatele dorite”, explică acesta.
Pentru Putin, negocierile fără sfârșit sunt doar o altă parte a planului său de război. Îl mențin pe Trump de partea sa și îl ajută în obiectivul mai larg de a semăna dezbinare în interiorul Occidentului și al Ucrainei. După cum spune un blogger rus: „Cel mai important lucru de înțeles este că războiul nu s-a oprit. Președintele nostru va lua în considerare opțiunile [diplomatice], iar între timp, armata își va continua misiunea de a elibera teritoriile noastre”. Cererea lui Putin ca Ucraina să cedeze teritorii din vestul Donbasului — pe care nu le-a câștigat pe câmpul de luptă — este concepută pentru a declanșa o criză politică internă în Ucraina. Știe că Zelenski a promis că nu va ceda nici măcar un centimetru de pământ, dar că ar putea pierde sprijinul lui Trump dacă nu cedează.
Pentru a-și atinge obiectivul strategic de a demonta ordinea de securitate post-Război Rece, Putin vrea să destabilizeze politic Ucraina, să alunge America din Europa și să submineze sprijinul european pentru Kiev. Nu a reușit încă niciunul dintre aceste lucruri. Dar chiar dacă faza activă a războiului s-ar opri, lupta pentru distrugerea unitatății Occidentului va continua.
