Universul.net a publicat, în toamna anului trecut, sub semnătura Nicoletei Savin, un dosar dedicat Curții Constituționale, această redută vitală care a supraviețuit cataclismelor electorale de la europarlamentare și prezidențiale. În acest fel, CCR a rămas să facă, pe mai departe, jocurile grupărilor politice și de interese spulberate de români la vot, în 2019.
Decizia recentă a CEDO, în cazul Kovesi vs. România, a invalidat, în esență, practica discreționară a acestei instanțe care a ajuns să se substituie Parlamentului, dar și să se situeze deasupra Constituției României. Reluăm, mai jos, dosarul în trei episoade realizat de Universul.net.
Judecătorii CCR sunt numiți politic, unii dintre ei ocupând în trecut chiar funcții de parlamentari.
Articolul 142 din Constituție spune că plenul Curții este format din nouă judecători, aleși pentru un mandat de nouă ani care nu poate fi reînnoit, trei din partea Camerei Deputaților, trei din partea Senatului și trei din partea președintelui României.
Președintele CCR, Valer Dorneanu a fost ales judecător CCR în 2013, la propunerea grupului parlamentar al PSD, din partea Camerei Deputaților. Dorneanu a fost procuror la sectoarele 5 și 6 din Capitală din 1967 până în 1974, apoi a fost expert juridic pe probleme de legislaţia muncii la Uniunea Generală a Sindicatelor din România. A fost din nou procuror în perioada 1980-1985 la Direcția Recursuri Extraordinare Civile din Procuratura Generală. Din 1985 până în 1989 a fost consilier al Consiliului Legislativ. După Revoluție a făcut carieră de partid: a fost parlamentar PSD și președinte al Camerei Deputaților din partea PSD. În octombrie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii a decis că șeful CCR, Valer Dorneanu, a încălcat independenţa Justiţiei, după ce s-a antepronunţat în dosarul Belina. Conform declarației de avere depuse în iunie 2017, Valer Dorneanu câștigase, în 2016, peste 420.000 de lei, cumulând venituri din pensie (145.836 lei), din indemnizația de la CCR (226.041 lei) și din salariul de profesor de la Universitatea Nicolae Titulescu (49.985 lei).
Marian Enache a fost ales judecător CCR în iulie 2016, prin hotărâre a Senatului României, la propunerea PSD. A lucrat ca avocat la Barourile Iași și Vaslui din 1977 până în 1990, după care a obținut mai multe funcții pe lângă Ion Iliescu și a fost parlamentar din partea PSD și UNPR.
Enache a mai fost și membru ApR și PC. Legătura lui Marian Enache cu Securitatea este nebuloasă. CNSAS precizează că el a avut dosar de reţea, însă acesta nu s-a păstrat în arhivă: „În baza notei de constatare nr. S/DI/I/585, din data de 23.03.2009, întocmită de către Direcţia de Specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în care se regăsesc următoarele elemente: SRI a comunicat că domnul Enache Marian figurează cu dosar F.R. (fond reţea) 7259/Vaslui, dar dosarul nu s-a păstrat în arhivă”.
Simona Maya Teodoroiu a fost numită judecător la CCR în februarie 2015, prin decizie a Senatului, cu susținerea PSD. A fost secretar de stat la Ministerul Justiției în Guvernul Ponta, din 2012 până în 2015. Între 2001 şi 2004, a fost director al Direcţiei Afaceri Europene şi Programe şi secretar de stat în Ministerul Justiţiei pe vremea Rodicăi Stănoiu.
Traian Băsescu a propus doi judecători la Curtea Constituțională: Daniel Morar (fost șef al DNA) numit în 2013, și Petre Lăzăroiu, numit în 2008.
Ștefan Minea a fost ales judecător al Curții Constituționale în 2010 de Camera Deputaților, la propunerea grupului parlamentar al PDL. Nu a deținut funcții politice, având în spate o carieră de profesor universitar în drept, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Petre Lăzăroiu este judecător constituțional din 2008, numit la propunerea președintelui Traian Băsescu. L-a înlocuit timp de doi ani pe fostul judecător Petre Ninosu, care decedase, apoi a fost renumit pentru 9 ani, din iunie 2010. A fost jurist-consult stagiar la Combinatul de Articole Tehnice din cauciuc – Jilava, din 1978 până 1980, jurist-consult din 1980 până în 1993 la Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic București. Apoi, a fost judecător financiar până în 2003 la Curtea de Conturi, avocat în Baroul București din 2004 până în 2008. Este profesor la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir. Mandatul lui Lăzăroiu a fost supectat de probleme de legalitate, întrucât Constituția prevede foarte clar, la art. 142, alin. 2, că mandatul de 9 ani „nu poate fi prelungit sau înnoit”.
Lăzăroiu și Minea, cărora le-au expirat mandatele, au fost înlocuiți în iunie 2019 de doi judecători susținuți de PSD, Gheorghe Stan (șeful Secţiei de investigare a infracţiunilor din Justiţie) și Cristian Deliorga (fost șef al Curții de Apel Constanța)
Mona Pivniceru a ajuns în această funcție cu susținerea USL în 2013. Ea și-a început cariera ca avocat, în 1982, în Baroul Vaslui. Din 1991 a intrat în magistratură la Judecătoria Iași, urcând toate treptele profesionale și ajungând judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție în 2010. A fost aleasă ca membru CSM, a fost profesor de drept civil și îndrumător de doctorat la Universitatea ”A.I. Cuza” din Iași. Totodată, a făcut parte din Consiliul Științific al Institutului Național al Magistraturii. În perioada 2012 – 2013 a fost ministru al Justiției în Guvernul Ponta fiind susținută de PNL și având o relație apropiată cu Mihail Vlasov, fostul șef al Camerei de Comerț și Industrie a României. Ulterior, Mihail Vlasov a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență.
Varga Attila, parlamentar în perioada 1990-2012, a fost numit în 2016 de Camera Deputaților, la propunerea UDMR. Din 1986 până în 1990 a fost „jurist consult la mai multe unități economice”, conform CV-ului de pe site-ul CCR. Din 1990, a fost deputat UDMR. Din 2006 este doctor în drept constituțional. Din 1998, este cadru didactic al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, extensia Satu-Mare, a Universităţii „Babeş-Bolyai”.
Livia Stanciu, numită în 2016 judecător CCR de către președintele Klaus Iohannis, este fosta președintă a Curții Supreme.
Simina Tănăsescu, numită la CCR în 2019, este fosta consilieră a lui Klaus Iohannis pe probleme de constituționalitate. Ea a demisionat anul trecut pe fondul conflictului cu judecătorul Petre Lăzăroiu, în locul căruia a fost numită la CCR.
În dosarele grele, deciziile au fost luate de cele mai multe ori cu 6 voturi ”pentru” și 3 voturi ”împotrivă”.
Doar trei judecători s-au opus tăvălugului majoritar PSD-ALDE_UDMR: Livia Stanciu, Ștefan Minea și Daniel Morar.
În unele cazuri însă, au fost decizii luate cu majoritate de 7 la 2 sau chiar de 8 la 1, Daniel Morar a votat când alături de majoritatea pro-PSD, când împotrivă, de fiecare dată singura care a votat contra majorității fiind Livia Stanciu.
Dorneanu și Rusia
Valer Dorneanu a fost protagonistul unui scandal în 2018, când a ignorat recomandarea Ministerului de externe, condus la acea data de Teodor Meleșcanu, de a nu se deplasa în Rusia la o conferință de profil. Mai exact Dorneanu a ales să participe la lucrările Conferinței internaționale cu tema „Constituția în epoca schimbării globale și obiectivele controlului de constituționalitate”, organizată de Curtea Constituțională a Federației Ruse, precum si la lucrările celui de-al VIII-lea Forum Juridic Internațional, desfășurat în perioada 15 – 18 mai 2018 la Sankt-Petersburg. Şeful CCR susţinea atunci că avertismentul MAE a venit după ce vizita fusese aranjată, iar biletele de avion cumpărate. Deplasarea lui Dorneanu la un eveniment organizat cu sprijinul Kremlinului a avut loc într-un moment delicat, deciziile CCR din perioada imediat următoare conferinței din Rusia, fiind cruciale pentru stabilitatea politică şi a sistemului de justiţie din România (cazul revocării lui Coduța Kovesi, cele trei legi ale Justiției și legea referendumului).
CCR nu recunoaște decât Constituția. Uși trântite în nas Europei
Nu în ultimul rând, instituția condusă de Dorneanu a rupt toate punțile de comunicare/cooperare cu Uniunea Europeană, preferând să se autoizoleze.
Potrivit unei exclusivități Newsweek România din iunie 2019, cu mai bine de un an în urmă, în martie 2018, după o „consultare informală”, neoficială, practic după un conclav al CCR la care nu au participat toți judecătorii constituționali, Valer Dorneanu i-a informat pe oficialii de la Bruxelles pe 15 martie 2018 despre retragerea instituției de la dezbaterile pe tema Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV).
Motivul invocat a fost „poziția de neutralitate în relațiile dintre autoritățile publice“ și „obligația de rezervă în ceea ce privește exprimarea unor puncte de vedere ce fac obiectul dezbaterilor publice cu eventuale conotații politice“, pe care le are CCR.
Degeaba a explicat Comisia Europeană că este necesară colaborarea Curții de la București pentru ca MCV să aibă pozițiile tuturor părților implicate. CCR a rămas în rezerva autoinstituită. Ambele părți au păstrat discreția în legătură cu ușile trântite în nas de judecătorii români, informația devenind publică 14 luni mai târziu.
După vizita în Rusia, înaintea apariției MCV pe 2018, Curtea Constituţională a României a susţinut public cum că deciziile cu privire la modificarea legilor justiţiei şi legislaţiei penale au fost date în urma interpretării stricte a normelor constituţionale şi nicidecum prin prisma recomandărilor formulate în Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), Comisiei de la Veneţia şi GRECO (Grupul statelor europene care luptă împotriva corupţiei).
În martie 2019, CCR a recidivat, afirmând că rapoartele MCV sugerează doar direcții de acțiune, nefiind obligatorii, deși MCV este anexă la tratatul de aderare al României la UE.
Mai exact, ”decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 prin care a fost instituit Mecanismul de Cooperare şi de Verificare (MCV), chiar dacă este obligatorie pentru statul căruia i se adresează, nu poate avea relevanţă constituţională. (…) decizia nici nu dezvoltă o normă constituţională, fiind circumscrisă celor existente, şi nici nu complinește o lacună a Legii fundamentale naţionale.”
Și dacă decizia Comisiei Europene prin care s-a instituit Mecanismul de Cooperare și Verificare este lipsită de „relevanță constituțională”, rapoartele MCV care i-au urmat sunt și mai puțin relevante în viziunea CCR.
Aceste afirmații stupefiante apar în decizia Curții de la București din 18 martie 2019, atunci când s-a hotărât cu majoritate de voturi că ordonanţa de urgenţă privind operaţionalizarea Secţiei de investigare a infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) nu încalcă legea fundamentală. Că organismele europene recomandă desființarea secției, extrem de nocivă într-o justiție independentă, nu contează pentru CCR. Nu de acolo vine lumina.
În loc de epilog
Cine pe cine trădează, unde este interesul național sau ce ar trebui să facă președintele României – oricare ar fi acesta – în cadrul politic și constituțional mai sus creionat vă las pe dumneavoastră să judecați. Mi se pare că orice pledoarie ar fi de prisos. Iar pentru cei cu inima în Rusia-Eurasia, Turcia, China, Ungaria, Serbia și alte spații cu lideri autoritari mi-aș bate gura degeaba.
Foto: INQUAM/George Călin
