DOSAR | Curtea Constituțională, elefantul care încă domină România

Primul mandat al lui Klaus Iohannis marchează apariția unui nou actor politic: Curtea Constituțională a României (CCR). Un actor prin care regizorii – văzuți și nevăzuți – ai schimbării axei geopolitice a României au împușcat mai mulți iepuri dintr-o lovitură.

În primul rând, regizorii din ”centrele de reflecție” au reajustat sistemul judiciar și legislația românească, au golit de atribuții (cu precădere cele din zona de justiție) funcția prezidențială, transformând România dintr-o republică semi-prezidențială șchioapă într-o republică parlamentară prinsă la butoniera lui Liviu Dragnea și a PSD, în ciuda Constituției. Parlamentarismul impus de CCR este un travesti mai mult decât perfect pentru a camufla voinţa arbitrară a unui grup care a luat ostatic statul român.

”Centrele de reflecție” au fost denunțate degeaba de către fostul procuror general Augustin Lazăr și, după terminarea mandatului, de către Tudorel Toader, fost ministru al Justiției: nici o instituție a statului nu a reușit să le deconspire și să le anihileze. Îmi place să cred că au încercat sau măcar știu cine sunt păpușarii.

În al doilea rând, regizorii amintiți au silit toți reprezentanții puterilor statului să-și taie singuri craca de sub picioare, apelând, potrivit legii, la arbitrajul CCR, ca și când această instituție ar fi una independentă.

Aceștia, cu precădere șeful statului, și-au pus, practic, capul pe tăietor, așteptând de fiecare dată ghilotina Curții, ale cărei decizii nu se pot comenta fiindcă așa cere Constituția. Lege supremă de care, cum vom dovedi în continuare, prea puțin le pasă judecătorilor Curții Constituționale sau ”centrelor de reflecție”. Ele au atacat și atacă și în prezent justiția, șubrezind statul de drept, profitând de faptul că deasupra lor e doar cerul și Dumnezeu. Și, poate, câțiva prieteni potenți geopolitic.

În al treilea rând, prin deciziile CCR, ministrul Justiției ajunge să fie cel mai puternic om din România în materie de justiție. Parte din executiv, el pune între paranteze punctele de vedere ale șefului statului și ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Ministrul Justiției devine singura autoritate în selectarea procurorilor pentru funcțiile cheie din Parchete, dar și în eliminarea celor care nu convin puterii politice. Președintele țării ajunge un simplu scrib/notar, iar CSM pierde calitatea de garant al independenței justiției și de custode al carierei magistraților.

În al patrulea rând, cea mai vagă formă de împotrivire sau de amânare de la executare a deciziilor CCR de către președintele României se transformă într-o temută armă politică de amenințare și șantaj cu suspendarea. Coaliția PSD-ALDE-UDMR l-a acuzat pe Klaus Iohannis că încalcă legea fundamentală și e numai bun de suspendare de-a lungul întregului mandat. Nu au pus amenințarea în practică din rațiuni care sunt parte din jocul păpușarilor.

În actuala campanie electorală, în baza unora dintre deciziile CCR, cei care-i scriu textele ”bărbatei” Vasilica Viorica Dăncilă, dar și alți candidați, au invocat încălcarea repetată a Constituției de către președintele în exercițiu.

Nici chiar susținătorii președintelui Iohannis nu par a fi consecvenți. Unii îi cer să execute întocmai deciziile CCR, în timp ce alții și l-ar dori războinic, în grevă prezidențială, pentru a opri astfel tăvălugul controlat la vedere până mai ieri de Liviu Dragnea.

Să judecăm drept și onest.

Cât timp independența Justiției şi separaţia puterilor – valori supreme prevăzute de legea fundamentală sunt ameninţate chiar de garanții ei – putem vorbi de încălcarea Constituției?

Cât timp angajamentele de politică externă cuprinse în tratatul UE (cu MCV parte integrantă) și pactul euroatlantic sunt atacate furibund de puterea aflată vremelnic în fruntea țării, ar trebui ca românii – președinte, oameni politici sau simpli cetățeni – să stea cu mâinile în sân și capul plecat?

Așa să fie? Eu cred că nu.

Cum s-a ajuns aici? Veți vedea în cele ce urmează.

Breșa de securitate a lui Iorgovan. Dedicație pentru Ion Iliescu

Când, în 2003, a desenat precum un veritabil tătuc a doua Constituție a României, Antonie Iorgovan a introdus o prevedere inexistentă în Constituția din 1991: conflictul între puterile statului.

Probabil că Iorgovan a dorit să-i ofere o pârghie de control președintelui Ion Iliescu în conflictul mocnit al acestuia cu ”arogantul” premier de atunci, Adrian Năstase. Antonie Iorgovan nu mai trăiește să ne spună ce a intenționat, iar de la Ion Iliescu și Adrian Năstase nu sperăm la exerciții de sinceritate.

Noutatea inserată de Iorgovan a trecut aproape neobservată și nimeni nu a bănuit atunci că ea avea să se dovedească un punct vulnerabil al legii supreme.

Profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir a denunțat posibilele efecte nocive ale acestei prevederi în raportul Comisiei prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional, pe care a prezidat-o în anii 2008 – 2009. Însă la vremea aceea, denunțul semăna cu povestea drobului de sare deoarece majoritatea parlamentară nu intrase în război cu statul de drept. Altfel spus, nu avea cine să speculeze breșa de securitate, solicitând arbitrajul CCR.

Drobul de sare zdrobește de facto Constituția

Odată cu majoritatea PSD-ALDE, care dorea ca justiția și țara să urmeze alte drumuri decât cele consacrate de tratatele la care România este parte, s-au copt condițiile ca drobul de sare să prindă viață și să se rostogolească de pe sobă.

Într-un interviu pentru Newsweek România Ioan Stanomir sublinia că derapajele CCR sunt determinate de conflictul între puteri mai sus amintit și de modalitatea subiectivă de numire a judecătorilor constituționali.

Potrivit lui Stanomir, pe lângă conflictul între puterile statului, ”o altă hibă a CCR este majoritatea care domină această instituție și care se identifică cu majoritatea parlamentară PSD-ALDE-UDMR. Dacă unim aceste două elemente, rezultă tabloul de ansamblu. Este vorba de folosirea unei prevederi criticabile din Constituție de către o majoritate din Curte, care are în mod vădit un patron politic, majoritatea din Parlament“. 

Tabloul creionat de Stanomir este la fel de sumbru precum cel ce se desprinde din concluziile experților MCV, ai Comisiei de la Veneția, ai grupului GRECO: „Curtea își extrage legitimitatea de la popor, via Parlament și președinte, pe calea numirilor sau alegerilor. Pe de altă parte, CCR este într-o situație specială, pentru că membrii ei se bucură de un regim aparte de protecție. E aproape imposibil să-i revoci. Ceea ce rezultă din aceste două dimensiuni este un fapt simplu: Curtea este o instituție inexpugnabilă, ai cărei membri nu sunt răspunzători decât în fața conștiinței lor. Pericolul este exact ceea ce se întâmplă acum la CCR: majoritatea politică ia în stăpânire tribunalul constituțional, care beneficiază de resurse suficiente „pentru a schimba de facto Constituția și pentru a regândi profilul unor instituții, cum este cea a șefului de stat.“

L-am sunat pe Ioan Stanomir care a confirmat gravitatea situației. El opinează că, pe fundalul politic instituit de coaliția PSD-ALDE-UDMR, fundalul constituțional nu putea fi unul diferit.

Oare ALDE, după ce a rupt coaliția, și-a schimbat convingerile? Cu siguranță nu. Depun mărturie alegațiile lui Călin Popescu Tăriceanu care afirmă că ultimul raport MCV, devastator pentru România, e bazat de pe dezinformări, erori și rea credință. Oare UDMR va permite justiției o independență reală? Răspunsul dat deja, prin vocea lui Kelemen Hunor în timpul negocierilor, este unul negativ.

Așadar, nu vă îmbătați cu apă rece, majoritatea parlamentară, chiar dacă se află aparent în tabere diferite, e tot în război cu statul de drept și cu partenerii occidentali, iar judecătorii constituționali știu asta.

Orice încercare a guvernului Orban de revenire la traiectoria occidentală în materie de justiție va conduce la căderea lui. Doar un fundal politic nou, o nouă majoritate, rezultată din alegeri, poate obliga CCR la reconsiderarea fundalului constituțional pe care-l cauționează în prezent.

Sfera de competență, bat-o vina!

Când o instituție a statului nu este supusă niciunui control, precum CCR, apariția derapajelor este doar o chestiune de timp. „Este adevărat că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, în mod normal nu ar mai trebui să existe nici un fel de discuţie. Dar în acest caz trebuie făcut un comentariu care priveşte însăşi competenţa CCR. Ea trebuie să rămână în sfera sa de competenţă”, declara Valeriu Stoica, fost ministru al justiției, într-o luare de poziție legată de decizia revocării șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Stoica era de părere că decizia respectivă a ieșit din sfera de competență a CCR, care nu poate fi lăsată să și-o stabilească, discreționar. Decizia în cauză a dat dispoziții președintelui României, ceea ce nu este de competența Curții, așa cum Curtea nu poate decide traiectoria carierei unui procuror în locul CSM.

Constituția spune tocmai faptul că președintele are un cuvânt de spus, nu e nici scribul ministrului Justiției, nici al CCR și, în acest mod, deși Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, acesta nu are putere discreționară la numirea/revocarea procurorilor.

CCR a scurtcircuitat astfel un mecanism prevăzut de Constituție. Și-a faultat legea pe care e chemată să o apere.

Legalitate în loc de constituționalitate. Pace social stricată

Legat de deciziile pe completele de 3 și 5 judecători, care au scos mulți politicieni și demnitari din închisori și protestatari pe străzile României, expertul anticorupție Codru Vrabie declara pentru jurnaliștii de la publicația Vice că judecătorii CCR și-au depășit atribuțiile deoarece au ajuns să se pronunțe pe chestiuni de legalitate, nu pe dileme juridice ce țin de constituționalitatea acestora.

„Ne aflăm în situația în care puterea legislativă și puterea judecătorească sunt reunite la nivelul cel mai înalt posibil într-o singură instituție, iar eu nu înțeleg cum se potrivește situația asta cu principiul separației puterilor în stat, principiu pe care chiar Curtea Constituțională trebuie să-l apere. Discuția este politică, nu juridică. Am ajuns la situația în care Curtea Constituțională decide pe legalitate, în loc să decidă cu privire la constituționalitate. Profitând de faptul că deciziile CCR nu pot fi atacate, Curtea și permite să intre cu bocancii peste modalitatea de funcționare și organizare a justiției, pretinzând că aceste decizii funcționează și retroactiv. Deciziile Curții date în felul ăsta, în loc să apere pacea socială, o strică”.

”Curtea Constituțională nu este o instanță de judecată”

Moise Guran este mai radical și acuză CCR că este parte într-o lovitură de stat.

Demonstrația lui începe așa: ”Curtea Constituțională NU este o instanță de judecată. Ea nu aplică legea și îi este interzis în mod explicit prin legea de funcționare să facă altceva decât să spună dacă un text dintr-o lege încalcă sau nu Constituția. Nu are voie să adauge la o lege, nu are voie să se pronunțe pe o speță sau pe un caz particular (căruia instanțele obișnuite îi aplică legea), iar dacă într-un proces la o instanță cineva ridică o excepție de neconstituționalitate, CCR se pronunță în privința constituționalității legii invocate în cazul respectiv, nu pe speță în sine”.

Și continuă fluent, acuzând derapajele CCR, pe care magistrații nu le pot demasca fără a risca rigorile legii și ancheta temutei Inspecții Judiciare: ”CCR nu are voie așadar “să facă dreptate”, să stabilească ce e legal și ce nu e legal, ci doar ce e constituțional într-un act normativ. Competența și compunerea instanțelor de judecată, precum și cariera judecătorilor acestor instanțe fiind imperative, sunt de ordine publică. Doar o instanță “ordinară” dă forță unei legi și are dreptul să o interpreteze, iar puterea de lucru judecat (sentința definitivă) este exact puterea legii aplicate. Cum legea dispune numai pentru viitor, nici Parlamentul, nici Guvernul prin OUG, nici CCR nu pot desființa retroactiv o sentință definitivă printr-o nouă lege, o nouă ordonanță, sau o nouă decizie CCR. Acestea dispun numai pentru viitor, iar prin lege penală mai favorabilă înțelegem o lege care schimbă descrierea faptei penale sau a pedepsei aplicate acesteia, NU normele de procedură penală, nici pe cele de executare a unei pedepse (cum ar fi de exemplu recursul compensatoriu).

V-am explicat toate acestea ca să înțelegeți de ce Guvernul NU poate da o ordonanță prin care sentințele definitive să poată fi atacate – pentru că asta ar submina puterea de lucru judecat a sentințelor definitive, adică însăși puterea legii. De altfel, ceea ce v-am explicat eu acum într-un minut, a decis CEDO, dar și însăși Curtea Constituțională, prin decizii anterioare. Anterioare momentului în care CCR a luat-o pur și simplu razna.

Azi Curtea Constituțională se pune în locul Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind ce e legal și ce nu, în cazul completelor de cinci, deși nu avea voie să facă asta. Curtea Constituțională a României a adăugat la o lege, una importantă numită Codul Penal al României. CCR se pune în locul instanțelor de contencios administrativ, judecând protocoale administrative, secrete sau nu, deși ea trebuie să se pronunțe doar pe constituționalitatea legilor, toate celelalte acte decât cele normative fiind atacabile doar în instanțele numite “ordinare”. CCR chiar a judecat persoane fizice, dispunând revocarea șefei DNA, fără drept de recurs, încălcându-i probabil dreptul la apărare într-un proces, așa cum aceasta deja s-a plâns CEDO. Curtea Constituțională a României este așadar un tribunal extraordinar, numit politic, aservit unui grup care exercită suveranitatea în nume propriu (în interes propriu). Recompuneți aceste cioburi și veți obține tabloul unei lovituri de stat.”

Cred că nu mai este mare lucru de adăugat în explicarea pe înțelesul tuturor a unor decizii destul de tehnice.

Mâine, episodul 2: Cum s-a tras anticorupția pe linie moartă

Foto: INQUAM/Octav Ganea

6 COMENTARII

  1. D-na Savin, aveti perfecta dreptate in ceea ce sustineti, iar punctul de vedere al lui Moise Guran este cat se poate de pertinent. Acest organism care-a devenit struto-camila justitie in zilele noastre, prin capturarea ei de catre psd, a adus si aduce grave deservicii justitiei actuale. Pare a fi o problema fara rezolvare, insa vom vedea pana la urma. Ceea ce spuneti dvs. legat de amendamentul din 2003 al jigodiei iorgovan, fie-i grea ca plumbul tarana, si anume aparitia in Constitutie a conflictului intre puterile statului, si judecator in speta asta ccr, are totala relevanta. In plus, cred ca era previzibil totul, ceea ce traim de 3 ani se pregatea din 2003. Mandatele lui Basescu au defectat planul, insa in mandatul lui Iohannis au dat asaltul cel mare, si ce sa vezi, presedintele, acea slaba opozitie, noi in strada, si partea sanatoasa din justitie, au respins atacul, insa jocurile nu sunt incheiate.

  2. Fără nicio discuție CCR va trebui reformată.
    În felul în care există acum, s-a transformat într-un puroi.
    Trebuie sa existe o cale, trebuie găsit un panaceu, altfel politrucii ccr îm funte cu acel toxic Dorneanu &Co,vor face praf orice rezultat al votului ce va să vină pe 24.
    Desigur, Dăncilă nu va câștiga, dar răzbioul va continua împotriva lui Iohannis tocmai prin poarta numită ccr.
    Reformarea ei ESTE UN LUCRU CAPITAL, VITAL.

  3. Hai sa ne intelege LEGAL discutam despre DECLARAT MORTII (ADORMITI) de la HBOR /’37 incoace ,ingropati prin CONSTITUTIA /1938=fara masonerie si partide masonice, reingropati de INAMICII ANGLO AMERICANO SOVOETICI prin reimpunerea Constitutiei ’38 inlocuita cu cea din ’23 dupa lovitura de stat a restauratiei masonico regali sionista din 23.08.’44 si Normativele ei de aplicare cuprinse in D-L 996/29 septembrie ’45 care ne calaresc spre lichidare ca neam si tara dupa lovitura de stat a reusita de restauratia masonico regalist sionista ’89. SA FIM CHIAR ASA DE NITURI CA SA TREBUIASCA SA FIM POCNITI CA LA NASTERE CA SA NE PRINDEM DE REALITATE ? PAI CAND MOROII SIONISTI CARE SUNT INSTRUITI LA ASPEN INSTITUTE ,AIPAC ,AJC FOLOSESC SULITA PENALA PARLAMENT, EXECUTIV, CSM, ICCJ, CCR(CURTEA CIRCULUI ROMANESC) DREPT SULITA IN TARA SI POPOR NOI TREBUIE SA-I SLAVIV DAR SA NU VEDEM CA TOTI SUNT SUB UMBRELA C.P ART 258, DE LA ART 394 LA ART 412. SA TRAIASCA LEGALITATEA FARA DE LEGII SI SOMNUL CEL DE MOARTE AL RATIUNII SI NATIUN8I CARE NASTE MONSTRI SI MOROI TRADATORI DE NEAM SI TARA.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here