<< Pe 27 și 28 februarie, teritoriul Rusiei a suferit cel mai intens atac cu drone ucrainene, de la declanșarea războiului. UAV-urile ucrainene au lovit un depozit de petrol din Tuapse, s-au prăbușit în regiunea Belgorod și au ajuns în Adîghea (o regiune rusă din Caucazul de Nord). S-a sugerat și că dronele au forțat Rusia să închidă spațiul aerian deasupra Sankt Petersburgului. Mai mult, o altă dronă ucraineană s-a prăbușit la 100 km distanță de Moscova și au fost raportate explozii în apropierea unui aerodrom din Eisk, noaptea târziu, pe 28 februarie. Cu ajutorul experților, Novaia Gazeta.Europa a încercat să afle cum au fost executate aceste atacuri și ce ne spune această operațiune a armatei ucrainene despre starea apărării aeriene ruse. >>
<< Până în februarie 2023, teritoriul Rusiei a fost atacat de peste 350 de ori de drone și proiectile. Peste 160 de persoane au fost ucise sau rănite, conform calculelor echipei de date a Novaia.Europa. Pentru Kremlin, printre cele mai periculoase atacuri se numără cele care au avariat aeronave pe aerodromul strategic din Engels (la aproximativ 730 km de Moscova) și explozia de la aerodromul Riazan (la aproximativ 200 km de Moscova) din decembrie, precum și explozia a unei drone deasupra Kaluga (160 km de Moscova), la începutul lunii februarie.
UAV-urile ucrainene zboară și mai aproape de locații de importanță cheie pentru conducerea rusă în aceste zile și rămân adesea nedetectate de apărarea aeriană. De exemplu, la primele ore ale zilei de 28 februarie, două explozii s-au auzit, potrivit Astra, la un depozit de petrol al Rosneft, din Tuapse, la 30 de metri de barăcile militare. Ministerul rus pentru Situații de Urgență a confirmat că UAV-urile fuseseră observate în Tuapse. Ulterior, la locul prăbușirii, au fost găsite două cratere de 1,5 metri adâncime. Canalul de Telegram, Baza, spune că dronele au avariat o incintă de cazane din apropierea depozitului. Locul exploziei este situat la aproximativ 70 km de reședința lui Vladimir Putin, Bocearov Rucei, pe coasta Mării Negre.
Canalele Z pro-război, de pe Telegram, au postat fotografii cu resturi de drone, care ar fi fost făcute în Tuapse. Potrivit unui înscris clar vizibil de pe rămășițe, UAV-ul în cauză era model Aerostar, o dronă tactică produsă de producătorul israelian Aeronautics Defense Systems Ltd. Analistul US OSINT, Henry Schlottman, a identificat și el drona ca fiind una israeliană, potrivit Agentstvo.
Acest UAV este folosit pentru recunoaștere, iar Ucraina avea de gând să înceapă să-l cumpere din Israel, dar Ministerul de Externe israelian a renunțat la acord anul trecut. În afară de Israel, mai multe țări au drone Aerostar, printre care Țările de Jos, Polonia, Georgia și Azerbaidjan.
„Aerostar nu a fost niciodată vândut Ucrainei și nimic de acest fel nu a fost niciodată dezvăluit publicului. Dacă există resturi Aerostar acolo, atunci aceasta este o știre de prima pagină. Este un vehicul eficient, doar că că Ucraina nu ar fi trebuit să-l aibă”, a declarat, pentru Novaia.Europa, analistul militar israelian David Sharp.
Henry Schlottman, veteran al armatei americane, în prezent analist OSINT, a declarat, pentru Novaia.Europa, că are îndoieli că Ucraina a primit drona Aerostar direct de la Israel. Este mult mai probabil ca UAV-urile să provină dintr-o țară NATO care are în serviciu aceste drone și le furnizează Ucrainei, spune el. Cu toate acestea, niciunul dintre aliații Ucrainei nu a anunțat oficial furnizarea unor astfel de drone.
Autonomia maximă de zbor a unui astfel de UAV este de numai 200 km. Un canal Telegram pro-Kremlin susține că unele drone au decolat de pe teritoriul Rusiei, iar șapte drone au fost lansate din secțiunea azeră a Mării Caspice.
Fiecare dintre aceste atacuri, cu excepția celui de la Tuapse, ar fi putut fi lansat de pe teritoriul controlat de Ucraina, subliniază Schlottman. El adaugă faptul că o dronă Aerostar nemodificată are combustibil pentru aproximativ 250 km – ceea ce înseamnă că putem presupune că a fost cea lansată dintr-o locație neașteptată.
În aceeași noapte, s-au prăbușit drone în regiunile rusești Krasnodar și Adîghea, iar acest lucru a fost confirmat de Ministerul Apărării din Rusia. În noaptea următoare, exploziile au zguduit zona din apropierea unui aerodrom militar din Eisk: canalele pro-Kremlin spun că fusese un alt atac cu drone, în timp ce autoritățile locale susțin că totul fusese parte a unor exerciții.
În dimineața zilei de 28 februarie, o dronă de luptă, Ukrjet UJ-22 Airborne, s-a prăbușit în apropierea stației de amplificare Voskresensk, deținută de Gazprom în localitatea Gubastovo, regiunea Moscova. Canalul Shot consideră că UAV-ul nu fusese doborât, ci mai degrabă pierduse altitudine și a lovit copacii. Nu se știe dacă ținta sa fusese instalația Gazprom. În apropiere se află un oraș militar închis, numit Luhovițî-3, care servește drept centru radio pentru conducerea forțelor armate ale Rusiei.
Schlottman consideră că lansarea unei drone în direcția regiunii Moscova este mai degrabă un act de intimidare: este puțin probabil ca loviturile militare ale Ucrainei să provoace daune semnificative motorului de război rusesc, dar vor demonstra în mod clar că Ucraina poate încă ataca infrastructura energetică și militară a Rusiei, în spate, în special o instalație din Luhovițî.
Drona UJ-22 este un model relativ nou, pe care Ukrjet l-a introdus cu puțin timp înainte de începerea războiului, în septembrie 2021. Este capabilă să transporte echipamente fotografice și mine modernizate de 82 mm pentru a distruge vehiculele blindate și personal. Acest UAV are o viteză potențială de 200 km/h și poate zbura până la 800 km. David Sharp numește drona Ukrjet o „versiune îmbunătățită a Shahed”, UAV-ul iranian Shahed-136 kamikaze pe care Rusia îl folosește sub numele de „Gheran-2” pentru a ataca orașele ucrainene.
„Acest vehicul are o rază de operare de 800 km și poate zbura mai departe într-o direcție dacă nu ar trebui să se întoarcă. Are o sarcină utilă de 20 de kilograme, dar dacă este folosit ca dronă kamikaze, atunci nu are încărcătură, are designul schimbat și un focos introdus în interior. Cu siguranță, aproape toate țintele pot fi lovite cu aceasta, dar s-ar putea să meargă bine împotriva unora prost protejate. De fapt, acesta este genul de lucruri pentru care este util: poate distrage atenția apărării aeriene a Rusiei pentru a alimenta preocupările conducerii militare ruse”, spune Sharp, în timp ce descrie capacitățile UAV-ului ucrainean.
În dimineața de 28 februarie, timp de câteva ore, cerul a fost complet închis deasupra orașului Sankt Petersburg și a împrejurimilor, după cum a relatat mass-media, din cauza unui obiect zburător neidentificat. Au fost trimise în aer avioane de vânătoare, pe care localnicii le-au și auzit, și a fost activat planul de urgență folosit în cazul trecerilor ilegale a frontierei.
Cu puțin timp înainte, fusese transmisă o alertă de raid aerian la radio și TV în mai multe orașe rusești, inclusiv Sankt Petersburg și Moscova. Pentru acest ultim lucru, Ministerul pentru Situații de Urgență a dat ulterior vina pe hackeri.
Publicația Fontanka a raportat că Ministerul rus al Apărării a informat aeroportul Pulkovo din Sankt Petersburg cu privire la un OZN aflat la 160-200 km de oraș. A fost nevoie de două ore până când agenția să anunțe că ceea ce s-a întâmplat fusese „un exercițiu de apărare aeriană”.
„Ministerul Apărării ar putea minți, acest lucru este mai mult decât posibil”, spune Sharp.
„Ucraina are vehicule care pot zbura 1.000 de kilometri de la graniță până la Sankt Petersburg cu o încărcătură explozivă, sau pur și simplu ca spam pentru spațiul aerian, fără explozibili, ci agitându-și inamicul. Și nu poți exclude încercările de a ajunge, în viitor, la Sankt Petersburg, trebuie să ne dăm seama că acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu”.
Sharp consideră că, pentru marile centre urbane, astfel de ținte ar trebui detectate în avans, însă realitatea arată că apărarea aeriană a Rusiei nu este capabilă de așa ceva. În aceste zile, industria militară ucraineană lucrează într-adevăr la producția de masă a propriilor UAV-uri. De exemplu, din 2020, laboratorul Luci a dezvoltat o dronă de luptă, Sokil-300, cu o rază de operare maximă de până la 3.300 km (călătorie în două sensuri), o rază de control de 150-300 km și o sarcină utilă de 300 kg. Nu se știe când va fi gata: un astfel de model poate costa peste 1,25 milioane de dolari, iar loviturile rusești cu rachete fac producția sa și mai complicată.
„Cel mai probabil, vom afla mai multe despre acele drone, deoarece vor fi folosite mai frecvent. Nu putem afla prea multe despre această armă înainte de a fi folosită masiv, dar este capabilă să transporte [un focos] la o asemenea distanță [Sankt Petersburg sau Moscova] și acest lucru nu este la fel de nerealist ca o lovitură asupra Novosibirsk, de exemplu”, continuă expertul.
După ce dronele ucrainene au ajuns în centrele economice ale Rusiei, sistemele de apărare aeriană Panțîr-S1 au apărut la reședința lui Putin din Novgorod, precum și în regiunea Moscovei și centrul Moscovei, deși astfel de măsuri cu greu vor ajuta forțele armate ale Rusiei să închidă breșele de apărare aeriană: Rusia are granțiă enord de lungă cu Ucraina și retragerea sistemelor de apărare aeriană din zonele de luptă înapoi în orașele mari ar dăuna potențialului Rusiei pe linia frontului.
„Rusia are un avantaj față de Ucraina, deoarece posedă arme cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească din când în când ținte aflate adânc în teritoriul adversarului. Posibilitățile de acest fel ale Ucrainei au fost foarte limitate, de la începutul războiului. Industria militară ucraineană nu poate surmonta pe deplin acest decalaj în timpul războiului. Cu toate acestea, crearea de oportunități de a lovi ținte adânc în Rusia ar fi un as în mânecă pentru armata Ucrainei, luând în considerare atât țintele economice, cât și cele militare.
„Acest lucru ar forța Rusia să-și concentreze eforturile pe protejarea spatelui, să retragă sisteme de apărare aeriană de pe front și să le plaseze în apropierea facilităților cheie din Rusia propriu-zisă”, spune David Sharp.
Prin acțiunile sale, Kievul ar putea urmări și obiective pur psihologice și orientate către mass-media, consideră analistul. „Asta, pentru a aduce războiul în casele Rusiei și pentru a face oamenii să simtă că operațiunea militară specială este o sabie cu două tăișuri”, adaugă el.
„Recentul atac a fost primul masiv concentrat pe o gamă largă de ținte, la diferite distanțe de graniță și situate departe una de cealaltă. O dronă moderat de mică, precum cea care s-a prăbușit lângă Kolomna [regiunea Moscovei], este foarte greu de detectat dacă zboară jos. Există multe zone moarte de găsit la granița lungă dintre Rusia și Ucraina, în care vehiculele mici pot pătrunde cu ușurință, deoarece sunt fabricate din plastic sau materiale compozite. Acestea nu sunt ușor de detectat de către radare. Tendința este că, cu cât războiul durează mai mult, cu atât ucrainenii vor depune mai multe eforturi pentru a crea vehicule capabile să pătrundă adânc în teritoriul Rusiei”, crede Sharp.
El spune că, dacă armata ucraineană primește sau produce suficientă muniție compozită ușoară capabilă să lovească ținte adânc în spatele Rusiei, Rusia ar putea începe să fie precaută în a viza în mod activ infrastructura civilă ucraineană.
În același timp, este aproape imposibil să te aperi împotriva dronelor folosind sisteme tradiționale de apărare aeriană în orașele mari, așa cum au demonstrat atacurile Shahed asupra Kievului, Dnipro și altor orașe ucrainene. În acest scop, Kiev cumpără așa-numitele „Prinzătoare de Shahed”, contra-drone autonome americane, Fortem Dronehunter F700, cu inteligență artificială. Acestea sunt capabile să intercepteze și să aducă la sol UAV-uri ostile la viteză mare. Totodată, Ucraina echipează grupuri mobile de luptători cu sisteme portabile de rachete antiaeriene și arme de calibru mic.
„Desigur, și Rusia poate urma această cale”, spune Sharp. „Nu trebuie să uităm că o dronă poate fi setată astfel încât să ocolească zonele de detectare. Ucraina folosește dispozitive ieftine deoarece este foarte dificil să dai jos un vehicul care zboară cu 140 km/h, la 50-100 de metri deasupra solului. Cu toate acestea, poate fi demontat folosind o mitralieră antiaeriană. Organizarea unei astfel de vânători este, și ea o sarcină provocatoare, deoarece necesită personal și resurse materiale. De asemenea, necesită calcularea traiectoriei UAV-ului: dacă omul înarmat se află la aproximativ 500 de metri de locul unde trebuie să fie, nu va lovi niciodată ținta.
Folosirea metodelor primitive împotriva armelor primitive, dar totuși moderne, este o cale adecvată. Cred că Rusia va îmbunătăți astfel de metode de combatere a dronelor.
La Moscova, există apărare antiaeriană și apărare antirachetă, ceea ce este suficient pentru multe lucruri. Dar Moscova este un oraș imens, iar țintele care zboară la altitudini joase reprezintă o problemă chiar și pentru apărarea aeriană bine organizată, deoarece tot explodează la o altitudine joasă. Dar și aceste sisteme de apărare aeriană ar putea fi declanșate incorect”.
Expertul este sigur că Moscova se va confrunta cu aceleași probleme de apărare aeriană precum Kievul, inclusiv efectul psihologic al acțiunilor inamicului: UAV-urile care pătrund în oraș creează panică chiar dacă sunt doborâte. Există o alertă de raid aerian, iar oamenii aud explozii în loc să doarmă.
Henry Schlottman crede că Moscova va folosi sistemele tradiționale de apărare aeriană Panțîr.
Majoritatea dronelor nu sunt atât de rapide, dar problema este cum să le urmărești, spune expertul. El adaugă și că tunurile antiaeriene de 30 de milimetri pe care le are Panțîr, pe lângă rachete, s-au dovedit deja utile în Siria, unde au fost folosite pentru a respinge atacurile cu drone asupra bazei aeriene Hmeimim, controlată de Rusia.
În plus, Forțele Aeriene Ruse au aproximativ nouă avioane de avertizare timpurie A-50. Schlottman crede că acestea pot fi folosite și pentru protejarea orașelor de atacurile cu drone.
Pe 26 februarie, cu o zi înainte de loviturile UAV pe teritoriul Rusiei, partizanii belaruși au susținut că unul dintre aceste avioane fusese aruncat în aer pe aerodromul Maciulișchi de lângă Minsk. Potrivit Vesna, forțele de securitate din Belarus au reținut deja șase persoane suspectate că puseseră la cale incidentul. Canalul de Telegram, NEXTA, spune că e căutată și o persoană originară din Crimeea, suspectată de comiterea unei „infracțiuni extrem de grave” în apropierea aerodromului.
Cu toate acestea, cele mai recente imagini din satelit publicate de Maxar, pe 28 februarie, arată că avionul rusesc A-50 de pe aerodromul din Belarus este vizibil intact.
În ciuda faptului că metodele de utilizare a apărării aeriene pentru a combate dronele sunt departe de a fi perfecte, analistul american crede că Ucraina va căuta să evite victimele civile, întrucât dacă vor exista asemenea victime sprijinul pentru război ar putea crește în Rusia.
Cu toate acestea, dacă situația ajunge atât de departe, în termeni generali, este mai probabil ca Rusia să se concentreze pe apărarea infrastructurii sale militare critice, mai degrabă decât pe protejarea civililor, conchide expertul.
***
Până acum, singurul pas notabil pe care l-a făcut Rusia în reforma apărării aeriene este realocarea unităților militare de apărare. De acum înainte, apărarea militară aeriană, care ar trebui să ofere acoperire forțelor terestre în cursul ostilităților, a fost realocată de la armată către forțele aerospațiale, adică direct generalului Serghei Surovikin, care comandase trupele Rusiei din Ucraina între octombrie 2022 și ianuarie 2023.
David Sharp consideră că lipsa de coordonare pe câmpul de luptă a forțat Ministerul Apărării să facă această modificare: „Au decis că un singur om ar trebui să fie responsabil de apărarea antiaeriană. Aceasta este o mișcare puțin surprinzătoare, deoarece Rusia a menținut întotdeauna o dualitate a forțelor terestre și aeriene în acest sens. Nu cred că toate acestea au vreo legătură cu amenințările din partea dronelor kamikaze adânc în spate. Această mutare a fost declanșată de lipsa de cooperare în prima linie. Poate că această lipsă de cooperare a provocat focul prietenesc, dar această problemă nu poate fi rezolvată prin simpla redistribuire a unităților”. >>
