În discursul rostit la Munchen, în februarie, de către vicepreședintele american JD Vance, a plouat cu enormități. Dar a existat acolo un pasaj în care secundul lui Trump a fost la o aruncătură de băț de a pune diagnosticul corect.
Pasajul original, deci în varianta Vance, a sunat astfel:
- “Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii“. (cele două sublinieri îmi aparțin)
Acel pasaj conține așadar două fraze.
Pentru ca Vance să fi zugrăvit corect realitatea, iar nu halucinant de strâmb cum i-a reușit în cele din urmă, nu ar fi trebuit să schimbe niciun cuvânt, ci doar să inverseze, în cea de-a doua frază, ordinea a două substantive proprii: Europa și Statele Unite ale Americii.
Rezultatul ar fi fost următorul:
- “Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Statelor Unite ale Americii de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Europa“.
Dar faptul că, la Munchen, Vance a fost atât de aproape în a avea dreptate, însă a sfârșit atât de teribil prin a se înșela și a ne înșela, nu a fost ceva accidental în retorica și în viziunea administrației pe care o reprezintă, ci o trăsătură esențială, o constantă universală, un element fundamental.
Lucrurile stau la fel și atunci când:
- Administrația Trump promovează libertatea de exprimare. O promovează frumos în vorbe, o inhibă al naibii de urât în fapte – deopotrivă pe plan local și pe plan internațional.
- Sau atunci când promovează atât de apetisant narațiunea descătușării economiei americane. Prin războaiele tarifare, în schimb, binomul Trump-Vance i-a prăbușit Americii bursele, a apropiat-o de punctul recesiunii, l-a pus pe consumatorul american în risc iminent de a-şi vedea ciuruită puterea de cumpărare.
- Sau atunci când promite o Americă măreață din nou. Sună bine, a sunat atât de bine chiar că suficient de mulți oameni au crezut povestea și l-au votat pe naratorul-șef. Problema, fix ca în pasajul de la Munchen, nu a fost nici aici cu prima parte, ci cu a doua. Căci dacă teoria cu America măreață într-adevăr sună bine, practica totuși omoară: Trump și Vance pun azi în operă tocmai opusul lucrurilor care chiar au făcut America măreață după 1945. Cu alte cuvinte: distrug alianțele, distrug puterea soft, periclitează puterea hard, pierd piețele cele mai prețioase, stimulează masiv anti-americanismul.
- Sau atunci când ventilează narativul pacifist. Firile ceva mai sensibile pot fi tentate chiar să lăcrimeze la duioșia și obstinația cu care Trump și Vance rostesc acest cuvânt, la lipsa de pudoare cu care fac reclamă acestui ideal. Dar până și firile cu totul insensibile riscă să scape lacrimi de nervi, de ciudă și mai ales de teamă atunci când în chestiune e modul în care Trump și Vance acționează în versiunea dată de ei eternei lupte pentru pace: menajarea agresorului, în războiul din Ucraina, respectiv încurajarea potențialului agresor în potențialul război din Taiwan.
Dacă, parafrazând vorbele rostite de vicepreședintele Vance la Munchen, ar exista o amenințare care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa, aș zice și eu că nu este atât Rusia, că nu este atât China, că nu este niciun alt actor extern decât America lui Donald Trump și a lui JD Vance.
O Americă palidă, care ne-ar putea în curând învineți pe toți cei de pe acest continent numit Europa, o Americă palidă, care i-ar putea învineți în viitorul apropiat și pe alții, de pildă pe asiatici, vecinii noștri de pe celălalt continent.
Săptămâna asta, această Americă palidă, totodată fulger eșuată moral și strategic, este pe punctul de a vinde agresiv un plan de pace pentru Ucraina. Un plan de pace la temelia căruia nu stau imperative de ordin obiectiv, ci urgențe de ordin subiectiv, deziderate foarte personale, un mod de lucru haotic și diletant, o viziune ce suferă de handicap ireversibil din perspectiva lecturii, interpretării și însușirii lecțiilor istoriei.
Donald Trump, precum și secundul JD Vance sunt mânați în câștigarea luptei pentru pacea din Ucraina de interese care nu au legătură cu Ucraina ucrainenilor, care nu legătură cu Europa europenilor, care nu au legătură nici măcar cu America americanilor.
Au în schimb profunde legături cu PR-ul în beneficiul unui individ modelat de PR și tributar strict metabolismului ce ține de PR. Și mai au profunde legături cu o viziune extrem de personală a unui singur personaj despre un univers extrem de personalist al relațiilor internaționale.
Donald Trump (și JD Vance) nu au în vedere o matrice relațională între state, ci pur și simplu o matrice relațională între vremelnicii lor lideri. E mai degrabă o perspectivă tribală, iar nu statală.
În epoca Trump, nu America relaționează cu Rusia, nu America relaționează cu China, nu America relaționează cu care vreți dumneavoastră dintre celelalte țări. Nu, în epoca Trump e vorba de “deal”-uri între privați – privatul Trump și privatul Putin, privatul Trump și privatul Xi, privatul Trump și privatul Kim, etc.
Ucraina, a cărei soartă e săptămâna asta pe punctul de a cunoaște un nou moment extrem de delicat, este ultima prioritate a șefului de trib de la Washington. Prioritatea absolută a acestuia este în schimb de a obține ceva, oricât de prost o fi acel ceva, însă ceva ce poate fi împachetat rapid în cel mai strident ambalaj și vândut apoi audienței interne și internaționale drept un produs pe măsura ambalajului.
Nu ne rămâne decât să sperăm că ucrainenii și europenii vor continua să vadă lumea ca pe un conglomerat de țări, iar nu de triburi, de interese strategice, iar nu de PR, de imperative impersonale, iar nu de meschinării personaliste.
Tocmai pentru că Trump se grăbește, săptămâna asta toți ceilalți ar trebui să o ia încet.
Marco Rubio le-a dat Europei și Ucrainei codul de acces la seiful lui Trump
