Într-un text scris pentru The Economist, directorul Consiliului European pentru Relații Externe, Mark Leonard, arată cum poate fi folosit Donald Trump ca armă împotriva aliaților săi ideologici de pe bătrânul continent. În ultimul an, Mark Leonard a discutat cu politicieni și strategi de prim rang ai noii drepte, din mai multe țări.
<< Mulți lideri europeni se află într-o situație dificilă. Ei depind de garanțiile de securitate ale unui președinte american care sprijină partidele politice ce reprezintă cea mai mare amenințare pentru propria lor supraviețuire politică. Diplomația abilă, creșterea cheltuielilor pentru apărare și lingușirea au evitat până acum o catastrofă în Ucraina. Dar liderii Europei, concentrându-se pe urgențele de politică pe termen scurt alimentate de Casa Albă, ratează o provocare MAGA mai profundă și pe termen mai lung: cea ideologică.
A vorbi cu gânditorii și politicienii mișcării „noii drepte” înseamnă a înțelege că aceasta este transatlantică și reprezintă politica prezentului. Strategia Națională de Securitate publicată recent de administrația Trump acuză guvernele europene mainstream că ar invita la „ștergerea civilizațională” și „subminarea proceselor democratice”. Ea semnalează determinarea de a „cultiva rezistența” în Europa prin colaborarea cu adepții MAGA de pe întreg continentul, de la Reform UK până la Alternativa pentru Germania (AfD)
În Europa, ca și în America, punctul de plecare al acestor forțe este o critică a liberalismului și a globalizării declanșate după Războiul Rece. Ele susțin că aceasta i-a lăsat pe cetățeni la mila unei serii de crize: criza financiară din 2008, criza migrației din 2015, pandemia din 2020 și explozia costurilor de trai după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Fiecare criză succesivă a afectat poziția centrului liberal, copleșind statul și ridicând întrebări privind de partea cui se află acesta.
Noile mișcări de pe ambele maluri ale Atlanticului au încercat să construiască o nouă bază socială curtându-i pe cei aflați de partea greșită a acestor crize: adesea, alegători din clasa muncitoare, care au suferit o pierdere relativă de statut și de avere. Această atracție este consacrată într-o agendă politică radicală – privind imigrația, comerțul, politica externă și reinventarea statului – legată de ideea recreării unei identități naționale. Controlul frontierelor poate fi folosit pentru a determina cine este cetățean autentic și cine ar trebui expulzat. Tarifele vamale pot fi folosite pentru a recrea o economie națională de producție bazată pe demnitatea muncii. Politica externă este redefinită în jurul unei interpretări foarte înguste a interesului național. Iar toate acestea devin posibile prin purtarea unui război împotriva „statului profund” și a „experților” care au fost custozi ai agendei liberale.
Pentru a-și transmite mesajul, noua dreaptă a exploatat fragmentarea sferei publice în triburi digitale deconectate. Noile partide ocolesc mass-media tradițională și au ajuns să domine noul spațiu informațional, fie pe TikTok, fie pe Telegram. Figuri precum Elon Musk și J.D. Vance folosesc rețelele sociale ca portavoce pentru a sprijini figuri sau partide de extremă dreapta odinioară considerate de neacceptat, de la AfD la Tommy Robinson. Ei folosesc o definiție transformată într-o armă a libertății de exprimare, care nu distinge între fapt și fals, pentru a „inunda spațiul” cu cauzele și meme-urile lor.
Așadar, în Europa, ca și în America, noua dreaptă are narațiunea, baza socială, agenda politică și canalele de comunicare necesare pentru a prospera. Iar noua dreaptă europeană și americană cooperează în forjarea acestei noi politici.
Cum ar trebui să răspundă liderii mainstream din Europa? În primul rând, trebuie să dezvolte propria lor contra-narațiune, bază socială, agendă și strategie de comunicare, orientate către alegătorii din clasa muncitoare. Nu există încă un răspuns perfect, dar există câteva exemple pozitive. În Danemarca, prim-ministru social-democrat, Mette Frederiksen, a stabilit un teren solid pentru a contracara dreapta în privința migrației. În loc să imite atacurile de dreapta pe teme rasiale, ea a transformat problema migrației într-un argument despre cum poate fi cel mai bine apărat statul bunăstării. În Țările de Jos, Rob Jetten și-a dus partidul de centru-stânga D66 de pe locul cinci pe primul loc, câștigând sprijinul centriștilor și pe al conservatorilor printr-un mesaj de speranță și de recuperare a drapelului olandez de la populiști.
În al doilea rând, mainstreamul european poate exploata faptul că este posibilă spargerea membranei transatlantice folosindu-l pe Trump ca armă împotriva taberei euro-MAGA. Mark Carney și Anthony Albanese au arătat calea în Canada și, respectiv, Australia. Ei și-au dat seama rapid că tribunii populiști nu se mai pot prezenta pur și simplu drept provocatori naționaliști atunci când fac parte dintr-o mișcare revoluționară transnațională.
Unii populiști, inclusiv Nigel Farage, de la Reform, în Marea Britanie, și Jordan Bardella, de la Rassemblement national, în Franța, au început deja să se distanțeze de Trump – deși faptul că politica lor este similară cu cea a celui mai puternic lider din lume le conferă unele dintre dezavantajele exercitării puterii și îi obligă să explice unde se situează în raport cu politicile acestuia. Brexitul a devenit o povară pentru extrema dreaptă europeană, pe măsură ce auto-vătămarea provocată de ieșirea din UE a ieșit la iveală. Sondajele efectuate de ECFR arată că același lucru ar putea fi valabil și pentru legăturile mișcării cu Trump, întrucât mari majorități în toată Europa consideră că realegerea lui este un lucru rău pentru țările lor.
Liderii europeni inteligenți explică faptul că măsurile pe care le iau pentru a-l mulțumi pe Trump – de la creșterea cheltuielilor pentru apărare până la reducerea dependenței energetice de Rusia – sunt lucruri pe care ar trebui să le facă oricum. Au dreptate. Dar același lucru este valabil și pentru ceea ce trebuie să facă pentru a răspunde fenomenului MAGA în Europa. Noua dreaptă europeană poate să se inspire din Trump, dar provocarea sa pe termen lung la adresa establishmentului continental a crescut pe teren european, pornind de la nevoi europene reale. Apărând suveranitatea națională de atacurile liderului american, liderii europeni liberali pot reconstrui sprijinul în comunitățile care s-au simțit mult timp lăsate în urmă și pot găsi răspunsuri la probleme care au fost mult timp lăsate să mocnească. Dacă vor face acest lucru, Trump nu va fi doar o torță populistă, ci și un catalizator pentru o nouă politică centristă europeană. >>
