„Un film despre liderul opoziției ridică semne de întrebare”, scrie Edward Lucas într-un editorial CEPA.
<< Alexei Navalnîi este în închisoare. Dar ideile lui nu. Sâmbătă am fost invitat la premiera de la Londra a noului documentar al regizorului canadian Daniel Roher despre liderul opoziției ruse.
Mesajul principal al filmului este că stăpânirea Kremlinului este mult mai fragilă decât pare. Într-o competiție corectă, Navalnîi ar fi președinte, iar Putin ar fi în închisoare. Dovada centrală pentru acest argument este Navalnîi însuși. Povestea a fost filmată în mare parte în Germania în 2020, unde veteranul activist anticorupție își revenea după o tentativă eșuată de otrăvire. Navalnîi este, fără îndoială, curajos. El insistă să se întoarcă în Rusia, unde este imediat arestat (acum ispășește o pedeapsă lungă de închisoare). De asemenea, pare a fi foarte simpatic: modest, cald și plin de spirit. Acest lucru ajută la ilustrarea firului subtil al narațiunii: povestea de dragoste cu soția sa Iulia. Aceasta a primit ovații binemeritate la premiera filmului.
Puțini ar contesta descrierea usturătoare din film a autorităților ruse: brutală și nătângă. Nu numai că asasinii FSB eșuează în misiunea lor, dar Navalnîi, un imitator expert, face o farsă telefonică în care îl determină pe unul dintre bufoni, Konstantin Kudriavțev, să-i dezvăluie detalii. Povestea din clusiv, inclusiv munca de detectiv stelar a lui Christo Grozev de la Bellingcat, este spusă cu iscusință. La sfârșitul celor 59 de minute, spectatorii tânjesc după mai mult.
Într-adevăr, este ușor să-ți imaginezi o continuare. Războiul lui Putin se încheie cu un dezastru. Eliberat în pripă din închisoare, Navalnîi se întoarce la Moscova și este pus la putere de rușii fericiți și dezgustați de represiunea și agresiunea regimului Putin. Pe măsură ce genericul rulează, un curcubeu strălucește peste Piața Roșie și cu toții trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
Dar, cu tot caracterul său incendiar, filmul ridică mai multe semne de întrebare decât să ofere răspunsuri. Campaniile anticorupție ale lui Navalnîi au funcționat când Rusia mai avea unele elemente de libertate politică și mediatică. Nu este clar dacă umiliarea publică a oficilalilor corupți sau protestele pot funcționa acum, în condiții de represiune extremă cuplată cu emigrare ușoară. Câteva personalități importante ale opoziției ruse au fost la premieră. Altele nu mai sunt în viață.
O problemă mai profundă este despre sprijinul rușilor pentru Putin și războiul său. O parte considerabilă a populației pare să fi acceptat abordarea ucigaș de imperialistă a regimului față de Ucraina. Într-adevăr, mașinăria de minciuni de la Kremlin poate să-i fi înșelat pe acești oameni. Mulți tac de frică. Dar responsabilitatea pentru impactul colosal uman și fizic al războiului îi va împovăra pe toți rușii pentru o generație. Este prea ușor să dai vina pe Putin și pe acoliții săi.
În timpul discuțiilor de după proiecție, un interlocutor a întrebat în mod clar dacă Navalnîi, în calitate de președinte, va plăti despăgubiri Ucrainei. Reprezentanta sa, Maria Pevcikh, a refuzat pe bună dreptate să dea un răspuns definitiv. Lansau un film, nu un manifest.
Dar dacă cineva prietenos, lăsându-l la o parte pe Navalnîi, îl înlocuiește pe Putin, mă tem de o renaștere a unui alt film pe care l-am văzut în anii 1990, cu Boris Elțin, când victimelor imperialismului sovietic li s-a spus să nu se mai plângă și să vadă imaginea de ansamblu: păstrarea „băieților buni”la Kremlin.
Acea abordare – cinică și naivă în egală măsură – a plantat semințele dezastrului. Deoarece rușii nu au trebuit niciodată să se confrunte pe deplin cu crimele și minciunile trecutului sovietic, ei au crezut cu ușurință în miturile umilinței și trădării ale celor din aripa dură. Asta a pus bazele revanșismului și războiului.
Epoca post-Putin ar putea sosi mai devreme decât credem. S-ar putea ca noua trupă de la Kremlin să fie profund rușinată de trecutul Rusiei și hotărâtă să și-l asume. Sau, cel mai probabil, nu. Începeți chiar de-acum să planificați.>>
Partidul te vrea „liber”: În zone din China, angajații sunt puși să locuiască la serviciu
