Indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale din SUA din 5 noiembrie ”necrologurile” Pax Americana sunt acum în curs de elaborare. Ar trebui să fie lungi. Alianța atlantică a fost una dintre cele mai distinctive și aparent durabile trăsături ale Europei de după război. A adus securitate și libertate pentru zeci de milioane de oameni timp de zeci de ani, mai întâi prin prevenirea răspândirii comunismului, apoi prin câștigarea Războiului Rece și, ulterior, dublarea numărului de membri NATO de la 16 în 1989 la 32 acum scrie CEPA.
Adevărat, organizația de securitate condusă de americani nu a fost niciodată sănătoasă și a trăit riscant. Sfârșitul european a fost dezgustător și adesea nesigur. Reducerea endemică a cheltuielilor pentru apărare a pus la încercare răbdarea americanilor de-a lungul multor decenii; la fel cum s-a întâmplat și cu deciziile idiosincratice luate mai ales în Franța. Militanții nerecunoscători sau paranoici pentru „pace” au descris prezența nucleară a SUA în Europa ca pe o amenințare, nu ca pe o protecție. Mulți europeni au fost revoltați de războaiele americane eșuate din Indo-China în anii 1960 și 1970, de „Războiul global împotriva terorii” de după 2001 și au evitat confruntarea dură cu China.
Dacă alianța a fost tulburată, la fel a fost și pacea pe care a adus-o. Nu a reușit să oprească crizele ucigașe ale Războiului Rece ale Kremlinului în națiunile captive ale Europei și, inițial, l-a lăsat pe Slobodan Milosević să se revolte în fosta Iugoslavie. „Europa întreagă, liberă și în pace” a fost un motto admirabil pentru epoca post-1991. Dar nu s-a întins prea departe sau suficient de ferm: ucrainenii plătesc prețul pentru asta chiar acum.
Un atac cu succes al lui Vladimir Putin asupra unei țări NATO poate da lovitura finală decisivă, dar putregaiul mortal a început mai devreme. Timp de decenii, administrațiile americane au îndemnat forța Europei. Acum, administrația Biden este atât de speriată de escaladare, încât refuză să permită Ucrainei asediate să folosească în interiorul teritoriului rus armele cu rază lungă de acțiune donate. Drept urmare, frontul Ucrainei se prăbușește sub atacul zilnic al bombelor ghidate și al altor muniții lansate de pe aerodromurile pe care apărătorii nu au voie să le ia la țintă. De asemenea, SUA îi împiedică pe aliații săi din NATO să răspundă prompt și decisiv la atacurile rusești „sub prag”: intruziuni și alte trucuri murdare.
Accelerarea protecționismului adaugă o altă doză de otravă care ucide încrederea: cu un deceniu în urmă, SUA și Europa (și aliații din Pacific, de asemenea) ar fi putut construi o zonă de guvernanță economică comună uriașă, nu doar cu comerț liber, ci și stabilire de reguli comune. În schimb, aceste țări au ales în mod egoist, miop. Ca urmare, toți sunt mai săraci și mai slabi.
Pe măsură ce influența SUA scade pe continent, țările europene cad ca piesele de domino. Rețeaua Rusiei de trucuri murdare, legături economice, propagandă și spionaj a prins deja în mreje Ungaria, Slovacia și Austria, urmând Georgia, Bulgaria – și mai multe.
Cu toate acestea, văzuți de la Washington, aliații europeni sunt în mare parte abia demni de acest nume. Din punct de vedere militar, sunt prea mici sau prea înapoiați pentru a opera alături de forțele americane de înaltă tehnologie. Cei mai avansați, cum ar fi Marea Britanie, nu au stocurile necesare pentru a se alătura oricărei operațiuni pentru mult timp. Nici nu au multe de oferit pe alte fronturi: diplomatic, economic sau cultural. De ce să achiți nota?
Aceste defecte nu ar fi trebuit să fie fatale. Europa ar putea fi cu ușurință un aliat mai eficient și mai capabil, iar SUA unul mai hotărât și mai lucid. Dar ambelor părți le-a plăcut mai mult să vorbească despre alianță decât să investească bani și capital politic în păstrarea acesteia. Când aceasta va dispărea, le va lipsi. Guvernele europene, care au refuzat să plătească costurile relativ modeste ale susținerii Ucrainei și menținerii unei apărări adecvate în cadrul NATO, se vor confrunta acum cu factura colosală pentru gestionarea propriei securități. Americanii, care se confruntă cu o concurență geopolitică intensificată, ar putea rata vechii lor aliați – mai ales dacă unii dintre ei se întorc în tabăra chineză.
Fără flori, te rog. În schimb, donațiile către orice buget militar european vor fi apreciate cu recunoștință.
