Epoca veșnică a lui „Noi ie șefi acilea”

Ce ți-e și cu numele astea de familie, cum se instalează ele ca niște ironii nesărate pe caracterul omului. Bunăoară, scandalul făcut de nădușitul Adrian Solomon la șaormăria din Centrul Vechi. Să porți numele regelui Solomon, care strălucește în istoria veterotestamentară prin înțelepciunea sa, și tu să fii doar un mardeiaș meschin.

Masca e pentru sclavii de rând, cine călărește ierarhiile politicii dâmbovițene nu trebuie să se supună unor asemenea vulgarități ale vulgului. Cel puțin așa își trăiește pandemia Adrian Solomon, clonă de fanariot în care imprecația de interlop este la ea acasă.

Din înregistrările video făcute publice se poate observa cum îngâmfatul pesedist intră în șaormărie ca un vătaf cu biciul prins la brâu și, semețindu-și gușa din dotare, se pune pe scuipat privilegii în geamul casierului.

„Băi Mustafa (…) ești în România aicea (…) Alo, Mustafa! Arată-mi că ai voie să muncești aici! (…) Băi, panaramă!”.

Apoi, către polițiștii veniți să-l legitimeze pe onor crizatul politician: „Arată-mi cartea verde a lu’ ăsta. Dacă el mă ia pe mine cu masca, tu îl iei pe el cu cartea verde?”

Ce-i drept, dacă privim macro, toată lumea a fost norocoasă. La câtă obidă zoologică defula distinsul deputat, mai, mai că nu și-a scos bărbăția din șliț ca să-și răzbune rangul jignit de demnitar, însemnându-i pe nesimțiții lui hăitași cu un jet vârtos de urină. Doar lichidul doveditor lipsea din context, căci atitudinea de „mă piș pe voi” nu-și mai încăpea în haine.

Să nu exagerăm însă cu visceralitatea. Pentru Adrian Solomon faza din șaormărie este încă o activitate banală din tradiția sa pe coclaurile politicii, înscriindu-se în casta spiritelor de cușcă ale PSD, precum Bacalbașa, „Mitralieră”, Olguța sau „suavul” Șerban Nicolae.

De fapt, trecând pragul șaormăriei, el nu a făcut altceva decât să se plimbe cu mașina timpului prin geneza PSD, unde apucătura de borfaș este nu doar o selecție naturală, ci un veritabil titlu nobiliar.

Istoriografic vorbind, unul precum Adiță forțează limita contrastelor, extinde toleranța și face din specimene netrebnice precum Orlando Teodorovici sau Codrin Ștefănescu niște maimuțoi aproape simpatici în galeria de figurine defecte din PSD.

Prea multă analiză nu-și are rostul. Să nu credeți că mulți ciomăgari de genul lui Adrian Solomon intră în politică doar pentru bănet și alte avantaje sociale. Ci și pentru astfel de scenete minore în care ciozvârta de putere politică dobândită să le permită, fără să pățească nimic, ca în creierii nopții, dacă așa li se năzare, să intre într-un fast food și, umflându-și bojocii, să îi amintească unui „Mustafa” colectiv că „Noi ie șefi acilea”.

În multe cazuri, nimic nu poate suplini în parvenitism această satisfacție suculentă și porcină.