Etnicii armenii din Georgia au o istorie îndelungată, de la Evul Mediu până la tulburările politice actuale

Sus, pe un deal din cartierul Avlabari al capitalei Georgiei, Tbilisi, un memorial liniștit îi invită pe vizitatori să-și amintească o epocă mai veche, când etnicii armeni dominau acest oraș.

Panteonul Khojavank al personalităților publice armene de seamă se află lângă Catedrala Sfintei Treimi din Tbilisi, care, cu o înălțime de 87 de metri, se numără printre cele mai înalte biserici ortodoxe orientale din lume. Aici sunt păstrate, deasupra ruinelor unui cimitir care a adăpostit odinioară peste 90.000 de morminte, rămășițele a 48 de armeni importanți, inclusiv dramaturgul Hakob Melik Hakobyan (cunoscut sub pseudonimul Raffi) și poetul Serob Stepani Levonian, cunoscut drept Kousan Jivani.

La zece minute de mers pe jos de acest loc solemn — chiar lângă Piața Ketevan Tsamebuli — se află Biserica Sfântul Gheorghe (Gevorg) din Ecimiadzin, construită între 1806 și 1808. Renovată de numeroase ori de atunci, cel mai recent între 2006 și 2010, catedrala aparține Bisericii Apostolice Armene și este unul dintre cele două lăcașuri de cult armenești rămase în Tbilisi (la un moment dat au fost 29).

Cealaltă este Biserica Sfântul Gheorghe, o catedrală armeană din secolul al XIII-lea, situată în colțul sud-vestic al Pieței Vakhtang Gorgasali, sub umbra ruinelor fortăreței Narikala. Cea mai recentă renovare a sa — finanțată, printre alții, de omul de afaceri ruso-armean Ruben Vardanyan și de fostul prim-ministru al Georgiei, Bidzina Ivanishvili — a fost finalizată în 2015.

Având în vedere poziția sa în inima Caucazului, nu este surprinzător că Republica Georgia găzduiește aproximativ 220.000 de persoane de origine armeană. Printre acestea se numără circa 50.000 de oameni din Abhazia, un teritoriu georgian de la Marea Neagră aflat sub ocupație militară rusă din 2008.

Acest lucru face ca în Georgia să existe a patra cea mai mare comunitate din diaspora armeană din lume, după Rusia (1,9 milioane), Statele Unite (500.000) și Franța (300.000) — și una mult mai numeroasă decât comunitățile armene din Ucraina, Canada, Argentina, Liban, Turcia și Siria.

La momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, se estima că în Georgia trăiau aproximativ 400.000 de armeni. Însă, odată cu creșterea naționalismului georgian, majoritatea au emigrat în Rusia, Franța și Armenia însăși. Chiar și așa, în prezent etnicii armeni reprezintă cel puțin 5% din populația Georgiei.

Spre deosebire de aproape toate celelalte comunități ale diasporei armene, armenii din Tbilisi nu au ajuns aici ca urmare a genocidului din 1915. Ei trăiesc în capitala Georgiei încă din Evul Mediu. De-a lungul unei mari părți din istoria orașului, armenii au constituit majoritatea locuitorilor din Tbilisi; de fapt, cei mai mulți dintre primarii săi au fost, în mod istoric, armeni etnici.

„Tbilisi a fost principalul centru cultural al armenilor din est”, a declarat istoricul Levon Chidilyan. „Ca atare, aici, la Tbilisi, s-a născut ideea unui stat armean independent”.

Chidilyan își urmărește rădăcinile până la Khach Gyugh („satul crucii”). Strămoșii săi au emigrat în Georgia în 1828, iar familia sa s-a mutat la Tbilisi când el avea 4 ani. Intervievat într-o cafenea din bazarul Meidan al orașului vechi, Chidilyan este fostul director al centrului cultural Hayartun din Tbilisi și cofondator al mai multor ONG-uri care se ocupă de problemele armene.

„În timpul domniei regatului georgian, majoritatea locuitorilor din Tbilisi erau armeni. Iar când Tbilisi a devenit centrul administrativ al Caucazului, au venit și mai mulți armeni”, a spus el. Prima școală armeană nereligioasă s-a deschis la Tbilisi în 1824, iar primul ziar în limba armeană a apărut în anii 1840.

În regiunea sudică Samtskhe-Javakheti — care se învecinează atât cu Turcia, cât și cu Armenia — armenii etnici reprezintă 50,5% din populație, potrivit recensământului din 2014. Iar în Abhazia, armenii sunt al treilea grup etnic ca mărime, după georgieni și abhazii propriu-ziși.

Deși există diferențe între Biserica Apostolică Armeană și Biserica Ortodoxă Georgiană, cele două țări au istorii similare și alfabete unice (alfabetul armean are 39 de litere, cel georgian 33). Ele se numără printre primele țări din lume care au adoptat creștinismul și, deși au purtat un război de o lună în 1921, armenii de astăzi văd Georgia drept națiunea cea mai apropiată de Armenia însăși în ceea ce privește cultura și mentalitatea.

Potrivit Ambasadei Armeniei la Tbilisi, comerțul bilateral anual se ridică la aproximativ 850 de milioane de dolari și constă în principal în produse agricole, minereuri metalice, alimente, băuturi și vehicule.

Giorgi Tumasyan, activist politic de origine armeană, a spus că încă din secolul al XIX-lea armenii erau cei mai înstăriți cetățeni ai Tbilisiului.

„Noi eram bancherii și dețineam afaceri și proprietăți. Dar capitalismul s-a sfârșit odată cu Uniunea Sovietică, iar apoi toată lumea a devenit parte a sistemului comunist”, a spus el. „Antisemitismul nu a avut niciodată un loc în Georgia, dar atunci când armenii erau cu adevărat puternici, exista un sentiment anti-armean”.

A adăugat: „Armenii, mai ales în Tbilisi, sunt foarte bine integrați. Dar, spre deosebire de evreii georgieni, ale căror nume de familie coincid de obicei cu cele georgiene, numele noastre sunt foarte ușor de identificat. Dacă nu mi-aș fi spus numele, nimeni nu ar ghici că nu sunt georgian.”

Tumasyan, în vârstă de 30 de ani, are o diplomă de licență în relații internaționale și drept internațional de la Universitatea Liberă din Tbilisi și un master în guvernare de la o universitate germană. Timp de 10 ani, a prezidat Platforma Comunității Armene din Georgia.

„Dar acum, suntem complet închiși din cauza noilor reglementări anti-ONG, care sunt de fapt foarte nedemocratice. Așa că am renunțat la nume, iar eu continui să lucrez pe probleme care privesc comunitatea armeană”, a spus el.

Aceste reglementări anti-ONG au fost aprobate pentru prima dată la sfârșitul anului 2023, prevăzând ca orice organizație civică beneficiară de donații din străinătate să se înregistreze ca agent străin. În urma unor masive proteste de stradă, legea a fost anulată, dar a fost reintrodusă după victoria partidului pro-Rusia Georgian Dream la alegerile parlamentare din octombrie 2024.

O lună mai târziu, au reizbucnit proteste de masă după ce prim-ministrul Irakli Kobakhidze a anunțat suspendarea eforturilor Georgiei de a adera la Uniunea Europeană. Mii de oameni s-au adunat pe bulevardul Rustaveli din centrul Tbilisiului și au fost atacați de poliția de intervenție înarmată cu tunuri de apă, gaze lacrimogene și spray cu piper. Protestele continuă și în prezent, deși cu o intensitate mai redusă decât înainte.

„Drepturile fiecărui cetățean sunt subminate. De aceea particip la proteste împotriva acțiunilor anti-democratice ale acestui guvern”, a spus Tumasyan. „Fac asta în calitate de lider civic georgian.”

Tumasyan a spus că a fost amendat cu 4.000 de lari (echivalentul a 1.500 de dolari) pentru o postare pe Facebook în care îl acuza pe un important parlamentar  — Mariam Lashkhi din coaliția de guvernământ Georgian Dream — că este „trădător al patriei” pentru că a blocat aderarea Georgiei la UE.

„Îi opresează pe cei care nu simpatizează Rusia”, a spus el, adăugând că a fost amendat de două ori pentru participarea la proteste anti-guvernamentale în fața clădirii parlamentului. „Desigur, înțeleg că astfel de declarații pot atrage amenzi, și nu doar amenzi. Te pot încarcera până la 60 de zile.”

Consiliul Europei a avertizat că Legea privind Înregistrarea Agenților Străini din Georgia va provoca „daune grave și nejustificate societății civile.”

În ciuda poziției guvernului lor, un sondaj recent a arătat că 74% dintre cetățenii georgieni susțin aderarea la UE, iar doar 5% sunt împotrivă. Aderarea la blocul format din 27 de membri ar deschide, în cele din urmă, calea și pentru Armenia, a spus Tumasyan, deoarece Armenia este o țară fără ieșire la mare. Ironia face ca, pe măsură ce guvernul georgian se apropie de Rusia, Armenia — un aliat tradițional al Rusiei — să se îndrepte în direcția opusă.

Pe 2 decembrie, Bruxelles-ul și Erevanul au adoptat o nouă Agendă Strategică pentru Parteneriatul UE-Armenia, „marcând un pas important înainte în aprofundarea cooperării politice, economice și sectoriale dintre cei doi parteneri,” conform unui comunicat de presă al UE.

Întrebat despre perspectivele stabilității regionale după semnarea, pe 8 august, a unui tratat de pace între liderii Armeniei și Azerbaidjanului, Tumasyan a exprimat un optimism precaut.

„Cred că există posibilitatea de a construi relații [cu Azerbaidjanul], însă doar atunci când Armenia va fi suficient de puternică pentru a se apăra”, a spus el. „Trebuie să devenim ca Israel — un aliat al Statelor Unite, o putere militară și economică autosuficientă pentru a asigura granițele țării noastre.”

Pe această temă, istoricul Chidilyan nu pare să fie la fel de optimist.

„Nu cred în pace între armeni și turci. Dacă un criminal este mândru că te-a ucis și nu are nicio remușcare, nu poți avea pace cu el. Istoria a arătat că trebuie să ne bazăm doar pe noi înșine și că alte puteri ne vor folosi în propriul lor interes”, a spus el.

„Toți ne rugăm pentru pace, dar credem că pacea trebuie să fie justă. Compatrioții noștri armeni au fost strămutați cu forța din Nagorno-Karabah și încă avem prizonieri de război și ostatici la Baku”, a adăugat Chidilyan. „În astfel de circumstanțe, nu cred că este posibilă o pace demnă”.

• Articol apărut inițial în The Armenian Mirror-Spectator

„Săptămâna Israelului” în Georgia: 35 de ani de la emigrarea evreilor din spațiul sovietic