<< La fiecare patru ani, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze este obligată să efectueze o simulare a scenariilor de dezastre. În cel mai recent exercițiu de anul trecut, specialiștii ENTSOG au analizat 20 de variante de dezastru și au concluzionat că „infrastructura europeană a gazelor oferă suficientă flexibilitate statelor membre UE pentru a… asigura securitatea aprovizionării cu gaze”. Cuvinte încurajatoare. Dar gazierii nu au luat în considerare spectrul care bântuie acum Europa. Ce se întâmplă dacă Vladimir Putin invadează din nou Ucraina, Occidentul lovește Rusia cu sancțiuni și domnul Putin ripostează prin închiderea tuturor conductelor care transportă gaz rusesc către Occident? >>, notează The Economist.
<< De multă vreme, teza convențională este aceea că o oprire completă a gazului din Rusia, care reprezintă aproximativ o treime din gazul ars în Europa, este de neconceput. Thane Gustafson, autorul cărții „Klimat”, o carte care dă de gândit privitor la energia rusă, observă că, chiar și la apogeul Războiului Rece, Uniunea Sovietică nu a oprit exporturile de gaze. Iar în timpul celei mai înverșunate dispute dintre Rusia și Ucraina, privind gazul, cea din 2009, doar gazul care curgea prin acea țară a fost întrerupt, însă doar trecător.
Dar o oprire nu mai este de neconceput. Gustafson spune acum: „Nu cred că este deloc improbabil ca Putin să umble la robinetul de gaz privind Ucraina”. Spre deosebire de predecesorii săi sovietici, președintele rus își poate permite costul unui șoc energetic scurt. Jaime Concha, de la Energy Intelligence, un editor din industrie, a micșorat cifrele. Fără să socotească nicio penalitate (pentru încălcarea contractului, de exemplu) și pornind de la prețul mediu zilnic observat în al patrulea trimestru al anului 2021, el consideră că o întrerupere completă a transportului de gaze către Europa ar costa Gazprom între 203 milioane dolari și 228 milioane dolari pe zi, în pierderi la venituri. Așadar, dacă un astfel de embargo ar dura trei luni (pârghia lui Putin se estompează în primăvară, când cererea de gaz scade la doar 60% din ceea ce a fost în ianuarie), vânzările pierdute s-ar ridica la aproximativ 20 de miliarde de dolari.
O pierdere de o asemenea amploare ar fi fost devastatoare pentru economia sovietică șubredă, care se baza în mare măsură pe valuta obținută prin vânzarea de gaz către Occident. Dar Rusia are astăzi aproximativ 600 de miliarde de dolari în rezervele sale de la banca centrală și ar putea face față cu ușurință unei astfel de lovituri. Iar Rusia ar putea chiar să iasă pe plus, financiar, cel puțin pe termen scurt. Simplul zdrăngănit de sabie asupra Ucrainei a dus deja l creșterea prețurilor la gaz și petrol (acestea din urmă reprezintă majoritatea veniturilor energetice ale Rusiei, nu gazele). Fără război, banca JPMorgan Chase estimează că prețurile mai mari vor face Gazprom să obțină peste 90 de miliarde de dolari în profit operațional brut în acest an, în creștere de la 20 de miliarde de dolari în 2019.
Dacă Rusia se va folosi de arma gazului, cât de mult ar dăuna asta Occidentului? Dacă întreruperea s-ar limita la tranzitul gazelor prin Ucraina, ca în 2009, restul Europei s-ar descurca bine. În primul rând, Gazprom a redus deja fluxul de gaz prin Ucraina. Citigroup consideră că este la jumătate din nivelul înregistrat anul trecut și la un sfert față de 2019.
Cum rămâne cu scenariul de coșmar, cel în care domnul Putin întrerupe toate gazele către Europa? Nu este surprinzător faptul că ar fi probabilă o întrerupere imediată. Acest lucru s-ar simți cel mai acut în Slovacia, Austria și unele părți ale Italie, consideră David Victor, de la Universitatea California, din San Diego. Dintre marile țări europene, Germania este cea mai vulnerabilă. Din cauza motivației sale legate de climă de a scoate din uz centralele pe cărbune și a deciziei neplăcute, luată în urma dezastrului de la Fukushima, din Japonia, de a-și închide prematur centralele nucleare, rămâne mai dependentă de gazul natural decât ar trebui. Este cel mai mare consumator de gaze din Europa, reprezintând aproximativ un sfert din consumul total de energie. Rusia furnizează peste jumătate din importurile sale de gaze.
Diplomații europeni și americani se zbat pentru a asigura o producție crescută de gaz natural lichefiat (GNL) care să fie expediat în Europa de la marile firme energetice din America și Qatar, dar acesta este în mare parte un teatru politic. Michael Stoppard, de la IHS Markit, o firmă de cercetare, consideră că există puțină capacitate de producție disponibilă în afara Rusiei și că „aprovizionarea cu răspuns rapid” disponibilă în America nu poate ajuta prea mult Europa, deoarece „facilitățile sale de export funcționează deja la maximum”.
Vestea bună este că sistemul energetic al Europei este mai rezilient decât a fost în timpul crizei din 2009. Andreas Goldthau, de la Universitatea Erfurt, din Potsdam indică o serie de schimbări utile. Măsurile pro-concurență (cum ar fi interzicerea „clauzelor de destinație” care interzic revânzarea gazelor) au slăbit controlul Gazprom. O rețea densă de interconexiuni de gaz leagă acum țările izolate anterior.
O altă sursă de bucurie este GNL. Investițiile mari în instalațiile de regazificare din întreaga Europă înseamnă că regiunea are o capacitate inactivă suficientă. Citigroup estimează că, raportat la ratele istorice de utilizare pentru acele instalații care funcționează la 50% din capacitate sau mai puțin, regiunea poate, teoretic, să gestioneze suficient pentru a înlocui aproape două treimi din importurile de gaze rusești. Deci factorul limitativ nu este capacitatea de regazificare, ci oferta disponibilă de GNL. Deoarece este nevoie de mult timp pentru a extinde o nouă capacitate de producție și export, cea mai bună speranță a Europei ar fi să pună mâna pe cantitățile de GNL existente, care au alte destinații inițiale.
În timpul crizei energetice recente, un investitor observă că, atunci când prețurile europene au crescut de trei ori, între octombrie și decembrie anul trecut, „o armada de GNL” a navigat în Europa, cargourile fiind deviate dinspre Asia. Acest flux a compensat scăderea importurilor de gaze rusești. Zvonurile de pe piață sugerează că urmează o nouă armada. Firmele energetice de stat chineze, care urmăresc profituri rapide din prețurile ridicate ale gazului european, caută să vândă zeci de transporturi de GNL. Massimo Di Odoardo de la Wood Mackenzie, o companie de consultanță, adaugă faptul că, deoarece călătoria din America către Europa este mai scurtă decât cea către Asia, tancurile cu GNL pot efectua mai multe călătorii — canalizând aproximativ 10% în plus din capacitatea de export către Europa. În total, el crede că GNL suplimentar ar putea sublini 15% din deficitul care ar rezulta dintr-o întrerupere completă operată de Rusia.
O altă sursă de reziliență o constituie cantitatea de gaz păstrată în depozit. Iarna amară de anul trecut, împreună cu reticența Gazprom de a umple unitățile de depozitare pe care le controlează în Europa, au lăsat stocarea gazelor la niveluri sub norma ultimilor cinci ani. Chiar și așa, Rystad, o firmă de cercetare energetică, calculează că o continuare a vremii normale în această iarnă ar lăsa suficient gaz în depozit până în primăvară pentru a compensa două luni de pierdere a exporturilor de gaze rusești. Unii analiști cred că excesul ar putea acoperi chiar și o tăiere de patru luni de limită, deși oun val de frig ar reduce rapid acest tampon.
Europa are și o armă secretă. Dl Di Odoardo subliniază rezervele sale masive, dar puțin discutate, de „gaz de pernă”. Din motive tehnice și de siguranță, autoritățile de reglementare insistă ca unitățile de stocare precum cavernele de sare și acviferele să mențină o cantitate uriașă de gaz care în mod normal nu este disponibilă pentru a fi pusă pe piață. Analiștii de la Wood Mackenzie consideră că până la o zecime din această pernă poate fi folosită fără probleme. Dacă autoritățile de reglementare ar da permisiunea, lucru care se poate întâmpla într-o criză indusă de război, acoperirea s-ar ridica la mult peste o lună de importuri rusești.
Domnul Stoppard simplifică util lucrurile. Exporturile de gaze rusești către Europa se ridică în prezent la aproximativ 230 de milioane de metri cubi pe zi (mc/zi). El consideră că surplusul de capacitate de regazificare ar putea ajunge la aproximativ 50 milioane mc/zi. Îmbunătățirea cărbunelui și a energiei nucleare, de exemplu prin repornirea centralelor recent blocate sau creșterea factorilor de încărcare la cele subutilizate, ar putea adăuga echivalentul a încă 40 milioane mc/zi. Asta mai lasă un deficit de 140 milioane mc/zi. El calculează că, dacă vremea rămâne normală, atunci cantitatea de gaz stocată (fără a include gazul de pernă) ar acoperi deficitul rămas de 140 milioane mc/zi timp de patru luni și jumătate. „Aceasta este o criză de preț mai mult decât o criză de aprovizionare fizică”, conchide el.
În concluzie, Europa va avea de suferit dacă Rusia va întrerupe gazul; dar acel preț va fi plătit mai degrabă din buzunare decât prin suferință fizică. Acest cost va fi exacerbat, prezice Jonathan Elkind, de la Universitatea Columbia, pentru că „Europa nu pornește de la calm, ci de la o piață la limită”. Piețele energetice de pe continent abia au trecut printr-un șoc al prețurilor, la începutul iernii, iar perspectiva prețurilor pentru toate mărfurile energetice este urâtă. JPMorgan Chase prezice că, chiar și fără o întrerupere a gazelor din Rusia, Europa va cheltui aproximativ 1 trilion de dolari pe energie în acest an, în creștere de la 500 de miliarde de dolari în 2019. Dacă regiunea este forțată să-și consume depozitele de gaz pentru a supraviețui unei opriri operate de Rusia, ar trebui apoi să cheltuiască și mai mult în timpul verii pentru a-și reconstrui frenetic rezervele, astfel încât să evite o criză energetică iarna viitoare.
Aceasta este o perspectivă neplăcută. Dar, pe termen lung, un preț mai mare de plătit îi va reveni Rusiei. O sursă din industrie notează că Gazprom s-ar putea confrunta cu consecințe comerciale „masive”, variind de la penalități plătibile clienților până la oprirea fluxului de dolari către Rusia pentru plățile contractelor. Gazprom ar avea dificultăți să obțină contracte pe termen lung în Europa, după o asemenea demonstrație agresivp de nesiguranță. Și conducta Nord Stream 2, atât de prețuită de către dl Putin, sigur va cădea de la înălțime. O oprire ar putea chiar convinge China, care acum importă cu precauție mai mult gaz rusesc, că vechile sale preocupări cu privire la fiabilitatea Rusiei sunt bine întemeiate.
După cum susține domnul Victor, o astfel de utilizare nesăbuită a armei energetice ar determina probabil Europa să încerce mult mai mult să-și reducă dependența de exporturile rusești de gaze „mai puțin pentru că sunt nesigure și mai mult pentru că veniturile… sunt cele care finanțează comportamentul rusesc rău”. Dl Gustafson o spune în mod concis: „Dacă Putin ar dori să distrugă afacerea Gazprom în Europa, nu ar putea face asta într-un mod mai bun”. >>
Pot rachetele antitanc ale Ucrainei să împiedice o invazie rusă? Ce trebuie știut
