La începutul lunii octombrie, militarii ruși au împușcat nouă ucraineni care se predaseră în regiunea Kursk. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple ale epidemiei de omoruri care a cuprins Forțele Armate Ruse (FAR), crime nelegate direct de desfășurarea operațiunilor de luptă. Printre victime se numără atât militari ucraineni, cât și civili și chiar propriii camarazi, notează The Insider.
Informațiile despre crimele în masă comise de militarii ruși au apărut pentru prima dată în primăvara anului 2022 — atunci, victime au fost civili din regiunile Kiev, Cernihiv și Sumî. Totuși, un nou val de astfel de crime ar putea fi și mai amplu. Crimele grave sunt comise de către participanții la „operațiunea militară specială” și „în civilie”, în Rusia. Este, în primul rând, vorba de foști deținuți din fosta grupare Wagner și din detașamentele „Ștorm Z”, al căror termen de serviciu militar a expirat deja.
The Insider a analizat cazurile cunoscute și a discutat cu specialiști care explică de ce militarii ruși ucid civili din ce în ce mai des.
„Safari”
Invazia rusă din Ucraina a provocat încă din primele zile de pierderi în rândul populației civile. Potrivit datelor ONU, de la începutul conflictului, în februarie 2022, au fost uciși 11.973 de civili ucraineni, iar alți 25.943 au fost răniți. ONU avertizează că aceste date sunt incomplete: ele nu îi includ pe majoritatea celor decedați în Mariupol. Conform celor mai prudente estimări, numărul acestora ajunge la 8.000. Totuși, în primele luni ale invaziei, militarii ruși au ucis civili ucraineni nu doar în timpul luptelor și bombardamentelor, ci și „față în față”. Cel mai cunoscut episod este masacrul de la Bucea, unde au fost omorâte 419 persoane.
Uciderea civililor din teritoriile ocupate nu au încetat, deși informațiile despre ele au devenit mult mai rare. În octombrie 2024, „Centrul Ucrainean de Investigații Jurnalistice” a stabilit că militarii ruși au torturat până la moarte un locuitor din Nova Kahovka, regiunea Herson, iar în septembrie, voluntarul ucrainean Serghei Nakonecinîi a declarat că rușii au ucis 11 locuitori din orașul Ukrainka, oameni care refuzaseră să se evacueze. Se știe că, cel puțin în unele cazuri, administrația de ocupație a luat măsuri împotriva ucigașilor — de exemplu, în aprilie, a fost reținut fostul deținut Vasili Sajin, care împușcase doi bărbați după o ceartă, în orașul ocupat Lișiceansk, regiunea Luhansk. În aceeași lună, au fost arestați doi militari ruși care uciseseră cinci persoane pe teritoriul ocupat din regiunea Herson, inclusiv pe șeful administrației din satul Abrikosovka.
Recent, războiul împotriva populației civile a căpătat forma unui „safari uman”. Locuitorii din Herson au declarat, pentru publicația Kyiv Independent, că dronele rusești atacă fără discriminare; atacă șoferi, bicicliști, pietoni. Într-un articol publicat în octombrie, se mai menționează că operatorii ruși de drone își exersează abilitățile pe civili, învățând să lanseze muniții asupra țintelor în mișcare.
Canalul ucrainean „Tisk” se raportează că Forțele Armate ale Federației Ruse au instituit în oraș o „zonă roșie”, unde atacă orice mijloc de transport, iar țintele mai „serioase” sunt lovite cu artilerie și bombe aeriene echipate cu module UMPC, fără a ține cont de pierderile în rândul civililor. Între timp, rușii înșiși difuzează imagini, cum ar fi de exemplu, atacul asupra unui vehicul al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați. Loviturile asupra populației civile sunt confirmate și de un cunoscut operator rus de drone cu indicativul „Moisei”, care le cere localnicilor să le dezvăluie pozițiile Forțelor Armate ale Ucrainei, pentru a salva vieți și bunuri.
„Nu te mai încurci”
Nu doar civilii ucraineni, ci și militarii care se predau rușilor sunt expuși riscului de a fi uciși. Potrivit datelor ONU, 95% dintre prizonierii ucraineni trec prin torturi și abuzuri. Este cunoscut cazul pușcașului marin Iuri Gulciuk, care, după eliberarea din captivitate, a fost incapabil să vorbească timp de câteva zile. Totuși, mulți ucraineni nici măcar nu ajung prizonieri — trupele ruse îi execută pe loc pe cei care se predau.
Execuțiile sunt deseori surprinse în filmări realizate de drone. Unul dintre cazurile cele mai șocante a fost uciderea a 16 prizonieri de război ucraineni pe direcția Pokrovsk. Alte incidente au fost descoperite din înregistrări realizate de soldații ruși înșiși: imagini cu execuția militarului ucrainean Oleksandr Mațievski, care a strigat „Slava Ukraini!” înainte de a fi împușcat, au devenit virale pe internet. Într-o altă înregistrare video dintr-o poziție cucerită, „Zenit”, de lângă Avdiivka, au fost surprinse corpurile unor soldați ucraineni răniți, lăsați în urmă. Brigada 110 de infanterie mecanizată ucraineană, din care făceau parte cei uciși, a explicat că stabiliseră un acord cu rușii, prin care aceștia să preia soldații răniți ca prizonieri și să le acorde îngrijiri medicale. Cu toate acestea, rușii au încălcat acordul și i-au executat pe membrii brigăzii.
Alte cazuri au fost dezvăluite chiar de soldații ruși. Procuratura din regiunea Harkov investighează un incident în care prizonieri de război ucraineni au fost executați la uzina de agregate din Vovceansk, bazându-se pe mărturiile unor prizonieri de război ruși capturați de forțele speciale GUR în timpul curățării teritoriului uzinei. Un alt soldat rus, luat prizonier de brigada „Azov” a Gărzii Naționale a Ucrainei, a declarat că superiorii le-au ordonat să execute prizonierii, pentru că „nu te mai încurci” cu ei.
Conform datelor Oficiului Procurorului General al Ucrainei, numărul cazurilor documentate de execuții ale prizonierilor de război comise de ruși a depășit deja o sută. Anterior, Yuri Belousov, reprezentant al Oficiului Procurorului General, a prezentat statistici potrivit cărora 80% dintre execuțiile prizonierilor au fost înregistrate în 2024. Este de remarcat că ultimele acuzații întemeiate împotriva soldaților ucraineni pentru uciderea prizonierilor de război datează de la sfârșitul anului 2022. De atunci, în ciuda acuzațiilor similare lansate de comunitatea pro-rusă (Z), nu a fost prezentat niciun videoclip care să susțină astfel de afirmații, deși armata rusă monitorizează câmpul de luptă cu drone la fel de atent ca cea ucraineană.
Cu toate acestea, autorii pro-război din comunitatea „Z” justifică cu ușurință execuțiile, iar, de exemplu, formațiunea neonazistă „Rusici” face apel deschis la astfel de acțiuni. Acest lucru nu este surprinzător — Bellingcat a prezentat dovezi convingătoare că liderul grupării, Alexei Milceakov, a fost surprins într-o fotografie făcută în Siria, ținând în mână un cap. Dacă înainte astfel de acte de cruzime erau caracteristice în principal grupărilor „Rusici” și „Wagner,” acum li s-au alăturat și unități regulate ale armatei ruse. Într-un videoclip al Brigăzii 155 de Infanterie Marină din regiunea Belgorod apare, ceea ce probabil este capul unui soldat ucrainean înfipt într-un par. Un alt soldat ucrainean, cu mâinile legate cu bandă adezivă, a fost înjunghiat cu o sabie inscripționată „pentru Kursk”. S-a întâmplat nu în regiunea Kursk, ci în Novogrodovka, localitate recent ocupată, din regiunea Donețk.
„Anularea”
Pe fondul rapoartelor despre execuțiile regulate ale prizonierilor de război ucraineni, nu este surprinzător că această soartă îi afectează uneori și pe propriii militari ruși. The Insider a scris de mai multe ori despre sistemul „lagărului” de pedepse instituit în rândurile grupării ruse din Ucraina. Cu toate acestea, până de curând, soldații ruși care greșeau mureau în urma torturii și bătăilor, iar execuțiile extrajudiciare erau asociate în principal cu gruparea Wagner — cel mai cunoscut episod fiind cel al uciderii cu un ciocan de către Wagner a lui Evgheni Nujin, un soldat întors din captivitate. Acum însă, se pare că această practică a trecut din fosta grupare Wagner în armata regulată rusă.
Militarii ruși postează frecvent videoclipuri în care se plâng că sunt amenințați cu „anularea” (termen folosit pentru execuțiile extrajudiciare) în caz de neascultare, inclusiv pentru refuzul de a participa la „asalturi de carne”. În unele cazuri, cum ar fi în recentul videoclip cu soldați din Regimentul 19 Tancuri, se susține că astfel de amenințări sunt puse în aplicare. Unele cazuri devin cunoscute și prin de dosarele penale rusești — cea mai răsunătoare speță fiind uciderea a șapte soldați din Divizia 6 Infanterie Motorizată, care au fost duși de ofițeri în subsolul unei clădiri de pe linia frontului și omorâți cu grenade.
Un alt mod de „anulare” este trimiterea forțată în „asalturi de carne”, adesea din cauza conflictelor cu comandamentul. Cel mai cunoscut precedent este execuția operatorilor de drone cu indicativul Goodwin și Ernest dintr-un regiment de mobilizați din Donețk. În comunitatea pro-război „Z,” vinovat este considerat comandantul regimentului, Igor Puzik, deși acesta continuă să își păstrează funcția. Demonstrarea vinovăției comandanților, în astfel de situații, este adesea imposibilă, deoarece multe unități rusești nu au încă operatori de drone încadrați oficial, formal aceștia ocupând alte poziții, cum ar fi soldați sau lunetiști. În plus, din cauza lipsei cronice de personal mulți specialiști sunt trimiși în unități de asalt.
Există și mențiuni periodice despre „detașamente de baraj” care, se presupune, îi împușcă pe soldații de asalt ce refuză să înainteze. Dovezile disponibile public sugerează că astfel de practici sunt mai degrabă improvizate. Un videoclip cu activitatea „detașamentelor de baraj” a fost publicat pe canalul Telegram „Dosarul Spionului”, care, conform descrierii, ar fi legat de serviciile speciale ruse:
- „Comandantul brigăzii (cu indicativul ‘Barba’) îi dă ordin unui ofițer (cu indicativul ‘Măcelarul’) să ‘împingă grupul înainte’ și să ‘se asigure că nimeni nu refuză’. La minutul 2:25 se aude fraza ‘dacă nu ascultă — știi ce să faci cu ei’. La minutul 2:38, militarul care filma explică ce înseamnă asta: ‘îi anulezi, îi împuști’”.
Întreaga practică a „anulărilor” pare să se fi dezvoltat într-un mod spontan, ea diferind radical de practicile din războaiele anterioare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste 157.000 de militari sovietici au fost executați doar prin sentințele tribunalelor militare, însă conducerea politico-militară sovietică încerca să confere execuțiilor un caracter legal sau măcar organizat, atribuind această sarcină detașamentelor speciale și agenților de contrainformații „SMERȘ”. Situația actuală, în care în jurul comandanților se formează grupuri informale ce practică tortura și execuțiile, duce la degradarea morală a armatei și amplifică pericolul pentru populația civilă din Rusia, atunci când acești soldați se întorc acasă aducând cu ei haosul sângeros.
Teroarea de acasă
Militarii întorși din zona „operațiunii militare speciale” devin frecvent protagoniști ai știrilor de pe zona de criminalitate, fiind implicați în cazuri de omucideri și alte infracțiuni. Conform datelor colectate de publicația „Verstka” până la sfârșitul lunii septembrie 2024, cel puțin 242 de persoane au fost ucise și alte 227 au fost grav rănite, în Rusia, din cauza acțiunilor lor. Acest număr este comparabil cu cel al civililor uciși în perioada 2022–2024 în bombardamentele asupra regiunilor de frontieră ale Rusiei, unde ombudsmanul Tatiana Moskalkova a înregistrat 398 de morți. Mai mult de jumătate dintre infractori sunt foști deținuți care au luptat timp de șase luni în schimbul amnistiei, în cadrul grupului Wagner sau al unităților „Ștorm Z”. Participarea la război este adesea considerată o circumstanță atenuantă în instanță, ceea ce face ca foștii militari să primească deseori pedepse cu suspendare dacă victimele lor au supraviețuit.
Unele crime sunt de o cruzime extremă: în regiunea Leningrad, un fost „participant la operațiunea specială” a ucis-o și dezmembrat-o pe sora concubinei în urma unei dispute domestice. Este cunoscut și cel puțin un caz de „foc prietenesc”: la Volgograd, în timpul unei altercații, un participant la război, cu cazier, și-a ucis prietenul – și acesta din urmă tot un fost condamnat și participant la război. Conform datelor furnizate de „Verstka,” cei mai care devin mai frecvent victime ale „veteranilor” sunt prietenii, cunoștințele și rudele acestora.
„Din păcate, legătura între participarea la lupte și cazurile de violență domestică este cât se poate de directă”, a declarat, pentru The Insider, un psihoterapeut specializat în problemele cauzate de PTSD (expertul a preferat să vorbească sub anonimat):
- „Fapt este că o perioadă prelungită pe front, mai ales în condiții de violență constantă și pericole crescute, poate duce la tulburări psihice grave, cum ar fi PTSD, traume de luptă, depresie, tulburări de anxietate și altele. Adaptarea unei persoane la acțiunile de luptă este în sine dăunătoare pentru viața socială, deoarece omul învață să nu-și reprime agresivitatea, să atace și să ucidă. Toate acestea conduc la adaptarea la mediul de război, dar nu și la viața pașnică, unde normele sunt altele – trebuie să-ți reprimi agresivitatea, să nu ataci pe nimeni și să nu ucizi.
- Vedem deja aceste consecințe și, în principiu, ele se vor înmulți – creșterea infracționalității, a violenței domestice, a omorurilor spontane, formarea unor oameni marginalizați, care nu se pot integra în societate și devin dependenți de alcool. În plus, există și atitudinea negativă față de război, din cauza căreia acești oameni nu sunt așteptați acasă de nimeni, cu excepția celor foarte apropiați. Vor fi neadaptați social, iar noi vom avea o mulțime de oameni scoși din viața socială și afectați de tulburări psihice. Soarta lor este una tristă, și ar fi necesar un amplu program de reintegrare, care însă nu există la nivel de stat”.
Se pare că armata rusă nu are niciun sistem eficient de monitorizare a stării psihologice a soldaților aflați pe front și nici mecanisme de prevenire a infracțiunilor de către poliția militară. Aceasta din urmă pare să fie preocupată mai ales de confiscarea transportului voluntarilor și de sancționarea aspectului exterior al soldaților în punctele de control din spatele frontului. În Forțele Armate Ruse, unde viața propriilor soldați este extrem de puțin apreciată, nu există evident grija pentru viețile civililor ucraineni și ruși și cu atât mai puțin pentru soldații ucraineni, astfel că se poate presupune că epidemia de crime de pe front, din teritoriile ocupate și din spatele frontului, va continua să se intensifice.
