Alexei Kuliaev, un recrut de 37 de ani din Novosibirsk, a fugit din armata rusă în septembrie și este pe fugă de atunci. În timpul serviciului militar, Kuliaev a fost torturat de propriul său comandant, care l-a legat de un copac și l-a bătut zile în șir. După ce informațiile despre abuz au ieșit la iveală, indignarea publică a dus la transferul său într-o altă unitate. Însă, când armata a încercat să-l trimită înapoi la regimentul său anterior, Kuliaev a decis să fugă. Într-un interviu acordat proiectului independent Okno, Kuliaev a declarat că preferă să fie judecat și să ispășească o pedeapsă cu închisoarea pentru refuzul de a lupta decât să se întoarcă în „iadul pur” de pe linia frontului. Meduza prezintă un rezumat al poveștii sale.
<< În august 2024, recrutul rus Alexei Kuliaev le-a trimis un mesaj disperat fostei soții și unor prieteni: „Ajutor! Sunt legat în lanțuri de cinci zile, m-au bătut și m-au amenințat că mă vor omorî”. Soldați cărora le-a fost milă de el i-au strecurat un telefon, temându-se că „dementul de colonel” care îl viza pe Kuliaev s-ar putea întoarce și împotriva lor.
Povestea a ajuns rapid în presă, provocând o revoltă publică ce a dus în cele din urmă la eliberarea lui Kuliaev. „În prima noapte după ce povestea a ieșit la iveală, m-au bătut din nou și mi-au spus: «Gata. Începe să-ți numeri zilele, ești ca și mort». Apoi, din senin, m-au dezlegat, m-au târât în pădure și m-au legat de un alt copac pentru trei zile. Mi-au spus că au venit inspectori, așa că m-au ascuns de ei”, a povestit Kuliaev. „După încă trei zile de bătăi, în cele din urmă m-au dezlegat și m-au dus cu un camion din Avdiivka la un aerodrom militar lângă Rostov [în Rusia]”.
Potrivit lui Kuliaev, el a fost transportat împreună cu „aproximativ 12 refuznici”, dintre care unii fuseseră, de asemenea, bătuți grav. „Nu știu dacă vreunul dintre ei fusese legat în lanțuri ca mine. După toate astea, pur și simplu nu mai ai încredere în nimeni ca să vorbești deschis”, a explicat el. „Dar unul dintre tipi fusese bătut atât de rău — era pur și simplu făcut terci. Era acoperit de sânge, corpul lui era negru și albastru de la vânătăi. Un alt tip fusese aruncat într-o groapă pentru că a refuzat să lupte — la fel, făcut praf”.
„O să mori pentru țara ta”
Kuliaev a fost mobilizat în septembrie 2022. A primit un apel telefonic prin care i se spunea să se prezinte la biroul de înrolare pentru înregistrare, dar a fost recrutat pe loc. La acea vreme, Kuliaev se confrunta cu acuzații de agresare a unui polițist. Când s-a întors acasă în permisie, în iulie 2023, a fost condamnat la probațiune și obligat să se prezinte regulat la poliție și la autoritățile militare — o condiție pe care spune că a respectat-o pe deplin.
Apoi, în august 2024, Kuliaev a descoperit că fusese trecut pe lista dezertorilor. Vechiul său rgiment fusese desființat, iar el redistribuit la Regimentul 239 de Tancuri de Gardă, fără niciun fel de notificare. „Nu le-a păsat că trebuie să mă prezint pentru probațiune sau că aveam probleme de sănătate. M-au trimis direct pe front,” a spus Kuliaev.
Kuliaev a fost trimis la Avdiivka împreună cu alți noi sosiți. „La Regimentul 239 se bea continuu — sunt majoritatea soldați sub contract și foști condamnați”, își amintește el. „Comandanții umblau beți și căutau ceartă cu soldații. Ne-au aliniat pe noi, cei nou sosiți, și au început să ne înjure în toate modurile posibile, tratându-ne ca pe niște gunoaie”.
Odată, când Kuliaev i-a cerut colonelului să nu-și insulte subalternii, adjunctul colonelului l-a apucat de gât și a început să-l sufoce. „Următorul lucru pe care-l știu este că colonelul ordona să fiu legat în lanțuri. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți băieți care au încercat să intervină. În noaptea aceea, în timp ce zăceam legat de pământ, m-au înconjurat, mi-au pulverizat spray lacrimogen în față și au început să mă lovească, spunând: «Numără-ți zilele, nenorocitule!»”
După ce a primit mesajul lui Kuliaev, fosta lui soție a depus o plângere la FSB-ul din Novosibirsk, detaliind relatarea acestuia despre bătaia, tortura și amenințările cu moartea. Nu a primit niciun răspuns. După ce povestea a ajuns în presă și Kuliaev a fost trimis la Rostov, el și un alt soldat au fost transferați într-o unitate de lângă Cebarkul, un oraș din regiunea Celiabinsk din Rusia.
„Am rămas blocați acolo, fără niciun rost. Ne-au înregistrat ca soldați de geniu și ne-au spus: «Vă vom rezolva curând.» Credeam că vor investiga abuzurile colonelului. Dar nimeni, nici măcar o singură persoană, nu m-a întrebat vreodată despre bătăile sau iadul prin trecusem. Niciun cuvânt. Apoi, la mijlocul lunii septembrie, mi-au spus: «Te întorci la Regimentul 239!» Am zis: «Unde mă trimiteți? La moarte? Mai bine merg la închisoare. Refuz. Duceți-mă în instanță!» Și ei doar au râs, «Cine se interesează de tine? Ce instanță? Te duci la regiment să mori pentru țara ta».”
Kuliaev a descris condițiile din Avdiivka ca fiind „un iad pur.” „Dintr-o companie de 100, doar 12 se mai întorceau”, a spus el. „Am păstrat legătura cu cei câțiva care mai erau în viață acolo. Mi-au spus că unitatea fusese redistribuită lângă Vuhledar, dar în rest, nimic nu se schimbase. Acum, nu mai am pe cine să sun — toți sunt morți”.
Într-una dintre ultimele sale convorbiri cu camarazii din unitate, colonelul i-a trimis lui Kuliaev un mesaj: „Te vor trimite înapoi la mine și nu te vei mai întoarce viu”.
Membrii familiilor camarazilor lui Kuliaev au confirmat relatarea acestuia. „În acel regiment, este ceva obișnuit să bați oamenii, să-i legi, să-i arunci în gropi și să-i ameninți cu moartea”, a spus Svetlana, soția unui alt soldat. „Dacă vreunul refuză să lupte, este ca și mort — «ucis în acțiune», pe hârtie. Niciun procuror nu te va ajuta”.
„Nu aveam cum să mă întorc de bună voie”, a spus Kuliaev. „Nu aveam altă opțiune decât să fug”.
„În cele din urmă, te vor prinde”
Pe 18 septembrie, Alexei Kuliaev a cerut permisiunea să meargă o clinică din oraș. Comandanții lui au fost de acord, dar cu condiția să fie însoțit. Kuliaev a adus un rucsac, explicând că trebuie să-și ducă hainele la o spălătorie.
După consultație, Kuliaev i-a spus însoțitorului că vor trebui să aștepte rezultatele testelor. Însoțitorul s-a îndepărtat pentru scurt timp ca să-și cumpere ceva de la un magazin din apropiere, instruindu-l pe Kuliaev să rămână pe loc. „De îndată ce a plecat, am luat-o prin curțile interioare, fugind orbește. Apoi am luat un taxi până la Celiabinsk, iar de acolo am făcut autostopul pe autostradă”, a povestit Kuliaev.
Acum încă pe fugă, Kuliaev este pe deplin conștient de riscurile de a fi urmărit. „Știam că era inutil să iau un tren de navetiști, un tren obișnuit sau autobuzul — mă vor prinde. Mi-am vândut telefonul pentru bani, bani care mi-au ajuns o perioadă. Apoi am riscat și am încercat să folosesc cardul. Am plătit, m-am dat la o parte și am așteptat. În câteva minute, a apărut poliția militară. A trebuit să arunc cardurile. Deci banii pe care i-am câștigat în timpul mobilizării? Nici măcar nu îi pot folosi”, spune el.
Ajutorul juridic a fost o altă piedică. Majoritatea avocaților pe care i-a contactat nu aveau experiență, cereau onorarii exorbitante sau nu puteau garanta că va ajunge chiar în fața instanței. „Din ce am văzut, fiecare refuznic ajunge târât înapoi în lanțuri pe aceeași cale pe care a folosit-o ca să fugă”, a spus Kuliaev. „Frică nu mi-e de închisoare, ci că nu voi ajunge acolo în viață”.
Principala sa preocupare, însă, este familia. De când a fugit, poliția militară i-a hărțuit rudele, urmărindu-i până și mama cu dizabilități. „I-au presat și monitorizat, de parcă aș fi atât de prost încât să mă duc să stau cu ei. Simt că le-am pus o țintă pe spate. Nu pot trăi așa”, afirmă el.
Fără pașaport sau act de identitate militar, Kuliaev spune că este blocat. Și, deși documentele sale de mobilizare dovedesc că a fost recrutat în septembrie 2022, autoritățile militare susțin în mod fals că este soldat sub contract. Potrivit lui Kuliaev, chiar i-au mințit mama, spunându-i că el se oferise voluntar să lupte.
Kuliaev speră că atenția publică asupra poveștii sale îi va oferi măcar suficient timp pentru a face față unui proces pentru dezertare, în loc să fie trimis direct pe front. Deocamdată se adcunde, evitând cu atenție camerele de supraveghere, intersecțiile mari, băncile, stațiile de tren și stațiile de autobuz. Când face autostopul, insistă ca toată lumea să poarte centura de siguranță și ca șoferii să respecte strict legile de circulație pentru a evita declanșarea camerelor de trafic.
Ivan Ciuviliaev, de la organizația Fugi în pădure, care-i ajută pe dezertorii ruși, spune că părăsirea țării este cea mai viabilă opțiune pentru soldații fugari. „Ascunsul de camere, evitarea cardurilor, nefolosirea telefoanelor sau a transportului public — da, teoretic, face totul corect. Dar, în practică, nu e suficient. Există raiduri periodice în fiecare oraș, iar poliția este mai concentrată pe prinderea dezertorilor decât pe prinderea infractorilor adevărați. Poți să te ascunzi câteva luni, dar este imposibil să o faci pe termen nelimitat — în cele din urmă te prind”, afirmă Ciuviliaev. „Dar este posibil să părăsești țara chiar și cu un act de identitate intern rus. Am avut cazuri de succes și în circumstanțe chiar mai dificile”. >>
