Geopolitical Futures: Dovezile sugerează că Rusia și SUA nu sunt interesate de o confruntare militară serioasă

Sursa: Kremlin.ru

Negocierile de săptămâna trecută dintre Statele Unite și Rusia spun multe, fără să spună deloc prea multe. Discuțiile au avut loc pentru prima dată pe 9 ianuarie, înainte de alte discuții oficiale la Geneva, a doua zi. Câteva zile mai târziu, Rusia și NATO au vorbit la Bruxelles despre Ucraina și, cu legătură, despre neextinderea NATO spre est, scrie Geopolitical Futures.

<< Nu au existat niciodată prea multe speranțe pentru negocieri, pe o agendă al cărei punct principal au fost propunerile Rusiei, de garanții de securitate, în special față de NATO. Cele trei părți și-au încheiat discuțiile fiind de acord doar că dezacordurile rămân. După întâlniri, în mod firesc, presa a început să vorbească despre escaladare și pregătiri pentru o invazie în Ucraina. Dar această „escaladare” pare mai degrabă o tactică decât o poziție adevărată, o încercare a Rusiei de a-și presa adversarii să participe la întâlniri suplimentare și astfel să întărească siguranța prețioaselor sale zone tampon.

Showtime

Chiar și în timpul negocierilor, Rusia a început să sporească presiunea psihologică asupra SUA și NATO. De exemplu, a inițiat exerciții militare în regiunile de vest, Voronej, Belgorod, Briansk și Smolensk – toate, aproape de granița cu Ucraina (au participat aproximativ 3.000 de soldați). Scopul exercițiilor a fost clar: să demonstreze capacitățile și dorința de a-și proteja interesele. Operațiunile psihologice ca acestea sunt deosebit de importante pentru Moscova, care consideră că trebuie să își mențină locul fără a recurge la război sau a primi sancțiuni suplimentare.

Scopul cererilor Moscovei este, de asemenea, destul de clar. Ea dorea o garanție de la NATO și Washington că nu vor folosi țările vecine pentru a se pregăti pentru sau pentru a efectua un atac armat asupra Rusiei. Voia ca Washingtonul să oprească expansiunea spre est a NATO, refuzând admiterea tuturor fostelor state satelite sovietice. Și dorea asigurări că SUA nu vor crea baze militare în acele state și că NATO va înceta activitățile militare în Ucraina, precum și în alte părți ale Europei de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală. Fără aceste garanții, Rusia se va simți inevitabil vulnerabilă în granițele sale de vest. Într-adevăr, unul dintre cele mai importante imperative geopolitice ale sale este menținerea unei zone tampon între inima sa și amenințările externe din Europa.

Desigur, Kremlinul nu s-a așteptat nicio clipă ca SUA să capituleze în fața cererilor sale, săptămâna trecută. Dar sperase că Occidentul măcar își va înmuia o parte din pozițiile cu privire la aceste probleme. Și din moment ce negocierile nu au dus nicăieri, cu toții ne putem aștepta ca Rusia să acționeze puțin mai agresiv, chiar dacă doar retoric, pe termen scurt. La urma urmei, granițele rămân nesecurizate: există un conflict înghețat în Donbass, regiunea Caucaz este contestată constant de Turcia, iar Asia Centrală este încă instabilă. Într-un interviu recent, acordat CNN, de exemplu, purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a făcut mai multe declarații că relațiile Rusiei cu NATO se apropie de o linie roșie din cauza sprijinului militar al alianței pentru Ucraina. El a continuat, spunând că NATO este un instrument de confruntare, că Rusia vede o invazie treptată a Ucrainei de către NATO și că sancțiunile propuse de SUA împotriva liderilor ruși ar putea duce la încetarea relațiilor bilaterale. Mai mult, adjunctul ministrului rus de externe, Serghei Riabkov, un participant direct la negocieri, a declarat, într-un interviu acordat RTVI, că nu poate exclude posibilitatea de a desfășura mijloace militare în Cuba și Venezuela dacă negocierile cu Occidentul eșuează. Din nou, totul poate fi retoric, dar totuși pune SUA în defensivă – și public.

Pe lângă retorica accentuată, Rusia a intensificat în mod deschis mișcările militare. În ultima săptămână, câteva zeci de videoclipuri de pe TikTok și Instagram au arătat transferul de personal și echipament militar din Siberia și Orientul Îndepărtat în regiunile de vest ale Rusiei. La scurt timp după aceea, Armata de Tancuri a Districtului Militar de Vest a început exerciții în cinci regiuni, în care au fost implicați peste 800 de militari și peste 300 de arme. În altă parte, trupele ruse au început să sosească în sudul și vestul Belarusului, pentru exerciții. Prin aceste mișcări, Rusia intenționează să transmită mesajul că forțele sale sunt pregătite.

Limite

În ciuda acestei manevre performante și în ciuda rapoartelor despre posibile lovituri, există o mulțime de dovezi care sugerează că nici Rusia și nici Statele Unite nu sunt interesate de o confruntare militară serioasă.

În primul rând, dacă Rusia ar fi vrut o confruntare, ar fi făcut-o în liniște. Mișcările militare bine anunțate, în special cele care implică soldați din capătul opus al țării, a risipit orice element de surpriză de care Rusia putea spera să beneficieze. Și, deși numărul de trupe și tancuri din vestul Rusiei pare mare, ele nu sunt nici pe departe suficiente pentru a duce un război care poate fi câștigat în vastul teritoriu al Ucrainei. (În special, repoziționarea materialului rusesc este în curs de aproape un an; nu a început abia săptămâna trecută).

În al doilea rând, desfășurarea de arme sau trupe în Cuba și Venezuela nu este o sarcină ușoară. Ar fi ceva dificil chiar și în cele mai bune vremuri, dar acestea nu sunt cele mai bune vremuri. Cooperarea bilaterală dintre țările respective și Rusia, de exemplu, este mult mai slabă decât a fost în ultimii ani. Și, în orice caz, operarea într-o regiune atât de îndepărtată necesită o mișcare activă și o logistică de încredere pentru a asigura siguranța instalațiilor militare. Proiectele vor necesita investiții serioase de capital, pentru care economia instabilă a Rusiei nu este pregătită.

În sfârșit, Kremlinul își poate atinge imperativul de a securiza o zonă tampon fără a recurge la război. Pentru Moscova, o stabilizare pașnică în Donbass ar fi un rezultat sub-optim, dar pe deplin acceptabil. Orice armistițiu în acest sens l-ar prezenta pe președintele rus, Vladimir Putin, drept un negociator de pace care a pus capăt conflictului înghețat, probabil că i-ar crește cota de aprobare și poziția mondială. Pe scurt, Putin nu poate intra în criză și pleca fără nimic. SUA au și mai puține motive să intervină într-un conflict departe de granițele sale, fără strategie de ieșire.

Rusia vrea să pară pregătită să ducă un război fără a pierde influență la masa negocierilor. La rândul lor, SUA suspectează că Rusia joacă probabil la cacealma. Înțelege limitele Rusiei și a mai văzut acest film. Rusia va continua să desfășoare operațiuni pentru a încerca să obțină controlul asupra zonei tampon, iar SUA vor fi nemulțumite de aceste acțiuni, dar ambele părți înțeleg că, pentru a calma tensiunile, vor trebui să aibă un dialog nu cu UE, NATO sau Ucraina, ci unul cu altul. >>

Bulă și războiul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here