Haideți în Mexic, vă vom trânti la podea!

Clișeelor pe care le cunoaștem despre Mexic – empanada, Pancho Villa, Speedy Gonzales, coșmelii vopsite în culori de șerbet, filme bune, gropi cu cadavre cât stelele pe cer, măgăruși păscând la umbra cactușilor, narcotraficanții din Sinaloa – mai trebuie, se pare, să-i le adăugăm încă unul. Pasiunea autorităților de-a expulza români. Însă nu oricum, ci după ce-i frăgezesc un pic umilindu-i.  

Fermecați de zilnica picătură chinezească a pandemiei, aproape că era să ne scape ceea ce pare un scandal diplomatic în toată regula între România și Mexic.

114 români au rămas blocați pe Aeroportul Internațional din Cancun. „Blocați” este, însă, un ghiocel diplomatic. Imaginile apărute în presă și mărturiile de pe rețelele de socializare descriu ceva similar unei „preselecții” pentru un lagăr de muncă forțată.

Plecați pentru un sejur pe Riviera Maya, românii s-au trezit într-un simulator ce amintește de criza ostaticilor de la Nord-Ost. Fără a primi prea multe explicații din partea vameșilor, aceștia au fost vânturați prin celule și amenințați, iar în unele cazuri, familiile au fost despărțite. Pozele făcute cu telefoanele mobile arată oameni cuibăriți sub pături pe niște saltele învelite în plastic, o atmosferă batjocoritoare de turism bananier.

Să citim mărturia Georgianei Năstase:

Și pe a Clarei Georgiana:

Cât timp MAE încearcă să rezolve tărășenia, presa din Mexic, pe fondul bramburelii și secretomaniei autorităților de acolo, s-a apucat de făcut colaje: leagă subiectul de interlopii români care acționează în Cancun, spaima bancomatelor din Peninsula Yucatan, și că totul ar putea să fie o vigilență cam zeloasă determinată de presiunea FBI pentru destructurarea rețelei conduse de spărgătorul de ATM-uri Florian Tudor.

Acum, ce-i drept, nu poți să nu remarci izul hazos: Mexic, o țară ciopârțită de lorzii cocainei, a cărei fantezie de soft power se bazează pe sângele sicarilor, găsește buba dezastrului sistemic în crima organizată românească. Sau te pomenești că stațiunea Cancun este o oază paradiziacă, evadată din statistica națională morbidă, în care doar ciorditorii mioritici provoacă migrene turiștilor?

De ce i-au transformat vameșii mexicani pe turiștii români în niște monștri transfrontalieri demni de gonit cu arma la tâmplă? Fiindcă „așa a detectat sistemul”. Asta a fost explicația lor, că „sitemul” a găsit niște nereguli în pașapoarte. Atât. Ca și când „neregula” semnalată de un sistem computerizat conectat la o bază de date și pasibil de erori este garanția absolută că n-ai în fața ochilor, până la proba contrarie, niște posibili turiști înspăimântați și nevinovați, ci pe haiducii lui El Chapo și că ar trebui să-ți mulțumească doar că i-ai tratat ca pe niște animale și că nu i-ai executat la zid în spatele aeroportului.

Think of Mexico – acesta se zice că ar fi actualul slogan de turism al Mexicului. De ce „se zice”? Deoarece țara nu mai are o autoritate națională de turism, după ce președintele Mexicului (ăla cu multe nume), Andrés Manuel López Obrador, l-a desființat, aruncând în haos întregul sector.

O, da, asta clar se va întâmpla, mexicanii n-au de ce să-și facă griji. Lotul celor 114 va trăi o vreme cu acest slogan în minte.

Diplomația mexicană trebuie acum să rezolve boacănele unor funcționari care efectiv s-au comportat ca niște mardeiași dintr-o republică separatistă, unde reacția nevricos-paranoică ține loc de tact și proceduri.

P.S.: De cum am terminat de scris articolul, a venit o alertă pe telefon: românii au fost lăsați să intre Mexic. Iar Ministerul mexican de Externe nu mai știe pe unde să scoată cămașa. De parcă asta ar trebui să echivaleze cu un happy end.