Începem să scăpăm de Dragnea

Foto: INQUAM/Octav Ganea

„Tocmai prezenţa mea pe liste va arăta că Liviu Dragnea nu mai are nicio influenţă în partid”. Și: „Consider că aduc un plus pe listele PSD din trei puncte de vedere: mai intâi pentru faptul că în opinia publică au fost aduse două lucruri în ultimii ani şi mă refer la acuzaţiile de corupţie şi subminare a legilor justiţiei. Personal nu am nicio legătură cu acestea, deci nu văd niciun motiv să nu mă pună pe liste”. Prin această luare de poziție care echivalează cu o găunoasă concurență neloială pe care o face logicii și istoriei foarte recente a României, Viorica Dăncilă a reușit, marți, să pună în umbră mai toate gafele monumentale făcute când era premier.

Este suprema ironie ca tocmai păpușa politică din Teleorman, care a personificat în cel mai înalt grad stăpânirea lui Dragnea asupra Guvernului României, și, prin urmare, a șefului de Partid (cenzurat de lege să ocupe un post în Executiv) asupra tuturor afacerilor statului, să pozeze în simbolul imaculat al rupturii revoluționare de o epocă nefastă.

Dar simțul ridicolului este, până la urmă, tocmai calitatea care i-a lipsit invariabil Vioricăi Dăncilă, așa că acest ultim zbucium care ne aduce aminte că marioneta lui Dragnea (încă) mai este în politică n-are prea mult a ne mira.

Dacă totuși există un merit în declarația lui Dăncilă, ei bine, acela e unul colateral, dar nu și neînsemnat: anume, că tema dezicerii de perioada Dragnea a PSD rămâne una destul de actuală în partidul profund mafiotizat care a dus România pe marginea prăpastiei. Un pesedist care își face campanie internă (și) invocând lipsa legăturii sale cu Liviu Dragnea părea cel puțin SF nu demult, pe când înghețam, ne topeam ori inhalam gazele Jandarmeriei în Piața Victoriei.

Da, desprinderea de epoca Dragnea trebuie să rămână, încă o bună perioadă, pe radarul tuturor, chiar dacă încă este de lămurit ce ar trebui să însemne asta pentru pesediști și pentru restul societății.

Adusă probabil la disperare de reculul înregistrat de partid în tranșele de alegeri, care a urmat încarcerării lui Liviu Dragnea, actuala garnitură de conducere a formațiunii pare hotărâtă să facă un anumit număr de pași prin care măcar să lase impresia că nu mai există semn de echivalență între Noul și Vechiul PSD. Ultimele scenarii care dau ca sigură dispariția de pe lista cu poziții eligibile, la parlamentare, a unor figuri de tipul Iordache, Dăncilă ori Nicolicea reprezintă o veste bună. Dar dubiile care încă planează asupra destinului cariat al lui Șerban Nicolae pe care nu e exclus să-l mai regăsim vreo patru ani în Parlament, ne readuc rapid cu picioarele pe pământ. Operația estetică pregătită de Ciolacu și Dîncu are mai degrabă profilul unei intervenții pompieristice, dictată de incendiile care tot mistuie partidul după 27 mai 2019, serie co-inaugurată de eșecul cumplit înregistrat la europarlamentarele din ajun.

Pe scurt, eforturile PSD de a mima măcar desprinderea de Dragnea trebuie luate pe mai departe cu rezervele de rigoare și drept ceea ce sunt: un exercițiu excepțional de marketing impus de rațiuni obiective care, spre deosebire de alte vremuri, nu mai lasă mult loc de întors, respectiv o șarjă obișnuită de păruială internă în care grupuri de interese „social-democrate” se războiesc furios pentru eternul ciolan.

Din acest punct de vedere, dacă ruptura de epoca Dragnea ar sta în ceea ce este dispus și în stare PSD să facă pentru a deveni realitate, putem suspecta de pe acum că focul e de paie, iar deznodământul la ani lumină de așteptări.

Din fericire, însă, România are încă resurse care să o ferească de trenarea în poziția de așa-zis client captiv. Loviturile succesive încasate de PSD – iar pierderea Capitalei și mai ales a Primăriei Generale e doar ultima dintre ele – au făcut posibili o serie de pași la care mulți speram în timpul protestelor din Piața Victoriei, dar cărora probabil și mai mulți nu îndrăzneau să le dea vreo șansă.

După aproape patru ani de la inițiativa legislativă, adică aproape de la preluarea guvernării de către PSD-ALDE, Parlamentul de la București a transpus în legislație, prin Camera Deputaților ca for decizional, o directivă europeană privind confiscarea averilor nejustificate ale infractorilor. În unanimitate! Cine-ar fi zis că, într-un final, această rangă legislativă poate zdrobi degetele hoților de calibru?

De-a lungul anilor în care proiectul a fost tergiversat, Dăncilă, Iordache, Nicolicea, Șerban Nicolae și toată liota PSD și cea din trustul lui Dan Voiculescu s-a bucurat de aplauzele colegilor și afaceriștilor de pe orbită pentru tacticile subversive prin care a fost tărăgănată transpunerea în practică a acestei obligații pe care o avea România față de ea însăși și față de Uniunea Europeană.

Repararea legilor justiției a intrat și ea în linie dreaptă. Un demers, iarăși, greu de imaginat acum un an și ceva, deși la acest capitol încă rămâne de văzut cât de profund, onest și durabil va fi întregul demers. Însă e limpede că vorbim aici de cel puțin două victorii ale societății românești pe care numai mobilizarea oamenilor, în stradă și la vot, le-a putut pune pe picioare.

Morala pare destul de simplă: cu cât mai hărțuit, mai panicat și mai ținut la distanță de butoanele puterii este PSD-ul post-Dragnea, cu atât cresc șansele pentru revanșa concretă pe care România și-o poate lua după ce, știm bine, țara ajunsese pe punctul decuplării de rigorile, valorile și viitorul său euroatlantic.

Sigur că timpul care s-a scurs până la primele victorii semnificative și cât se poate de practice, și care încă se va mai scurge până la plombarea tuturor găurilor create de PSD-ALDE și epoca Dragnea sau Dragnea-Tăriceanu în fuselajul subțire al României a produs și va mai produce câștigători rapace (indivizi și grupări de interese care au reușit să scape neatinși sau parțial atinși, salvându-și integral sau parțial averile ilegale, ori scăpând de dosare-beton). Dar e limpede că un rău atât de mare, precum cel produs în perioada 2017-2019, nu avea cum, realist vorbind, să fie remediat peste noapte și nici sută la sută.

Că vor fi în decembrie sau în martie, amânate pe motiv de Covid-19, alegerile parlamentare sunt un alt pas crucial. Să mai ieșim o dată la vot, iar șansele unui flux nou de reperații capitale vor crește vertiginos!

1 COMENTARIU

  1. Bun articol si plin de optimism! Asemenea indemnuri, sustinute puternic si neobosit de exemplele nenumarate prin care oamenii de bun simt au fost scarbiti de gasca de infractori ai PSD, ar trebui sa apara periodic in presa libera. Oamenii au acest dar sau meteahna – uita repede!
    Indemnati-i voi, jurnalistii tineri, sa lase lenea si dezgustul (firesc) si sa iasa in numar cat mai mare la vot. Doar asa vom putea sa traim mai bine si sa scapam de lepre…
    In alta ordine de idei va marturisesc ca am avut neplacuta surpriza sa constat ca oameni, pe care i-am considerat seriosi si cu o anumita viziune, s-au dovedit incapabili sa depaseasca cliseele nocive inoculate cu sarg de nemernicii de la Antene: precum ca, vezi-Doamne, noi romanii am ajuns rau si ne indreptram spre dezastrul final din moment ce avem „neromani” la conducere! Cu alte cuvine, decat Iohannis care e sas (dar om corect si de cuvant, care are realizari incontestabile la Sibiu) mai bine cu „hotii nostri” gen Dragnea et comp. , care insa sunt romani neaosi! O imbecilitate mai mare e greu de digerat…
    Din acest motiv cred ca voi, jurnalistii tineri, ar trebui sa fiti mai combativi, sa iesiti mai des inclusiv pe TV si sa promiovati valorile europene, dejucand astfel propaganda bolsevica scuipata de scursori gen Voiculescu/Antene si alti praduitori emeriti!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here